Abia întoarsă din vacanță, parcă n-aș scrie chiar azi. Parcă aș mai păstra amintirile astea doar pentru mine, dar mi-e frică să nu uit ceva, așa că m-am hotărât să scriu.
Am plecat duminică dimineața din București și când spun dimineață vreau să spun 3,30. Am zis să fie pe răcoare, să fie devreme și să plecăm odată, frate.
Cu toate că la Giurgiu n-am stat mai mult de 15 minute în vamă și la pod (iar mi-am adus aminte că la noi trecerea de pod costă 13 lei și la bugari 2 euro), am ajuns în jurul prânzului la Makaza și am stat două ore la vama dintre Bulgaria și Grecia. Pesemne toată Romnia se hotărâse să plece pe răcoare. Noroc că n-a fost extrem de cald, și noi eram relaxați (doar plecam în vacanță) așa că nu ne-am stresat prea tare că un drum pe care altă dată l-am făcut în 7,5 ore, de data asta a ajuns la 12 ore (bine, am fost trei mașini, 11 oameni și-am oprit de vreo 10 ori pentru diverse chestii, ba o cafea, ba o alimentare, ba o țigare, ba o necesitate…se adună).
