Am renunțat la sală pentru Aqua Gym

Când spun că am renunțat la sală, mă refer la orele mele de pilates, la care am renunțat acum jumătate de an. Oh, whait, au trecut aproape 11 luni de când n-am mai călcat în sala de sport. Și kg s-au acumulat, cum altfel, mai ales că nici n-am ținut cont de nimic la mâncare. Ce-a gătit mama soacră eu am mâncat. Cu tot cu prăjituri. Bine, nu l-am întrecut pe Sorin, dar asta-i altă poveste.

Cum se cerea neapărat să fac ceva dacă mai vreau să intru în haine, am hotărât că e nevoie de un fel de mișcare care să-mi placă maxim. Cum mie îmi place apa mult, am găsit cea mai avantajoasă variantă de sport pentru mine și anume Aqua Gym.

aqua-gymMai încercasem o singură dată, la mare într-o piscină și mi-a plăcut extrem, așa că am zis că asta e de mine. Am căutat un loc în apropiere de casă, cel mai convenabil ca distanță era World Class-ul de la Titan, dar din ce-am citit pe forumuri, la orele de aqua gym ori sunt prea multe fete si antrenorii n-au cum să le urmărească pe fiecare, ori fițele celor din jur nu-ți permit să te simți tocmai în largul tău acolo… În fine, am găsit scuze pentru prețul prea mare cerut de World Class (sincer, nu știu ce prețuri au pentru că trebuia să mă duc acolo să-mi facă ofertă personalizată, ceea ce a fost prea mult pentru mine, eu vreau să văd pretul pe net), și am ales să mă duc la bazinul de la Stadionul Olimpia, unde suntem maxim 10 persoane la o ședință de aqua gym și credeți-mă are profu` timp să ne corecteze pe fiecare.

Continue reading Am renunțat la sală pentru Aqua Gym

Cum vă spuneam…

ne-am luat un coș de baschet pe care l-am montat pe unul din pereții casei. 😀

Deși locul e cam strâmt, activitatea asta cu aruncatul la coș după un dribling scurt sau chiar direct de la distanță, reușește să ne obosească destul de repede. Hmm, dar ce senzație mișto ai atunci când faci mișcare de plăcere și nici nu-ți dai seama când trece timpul. Până și fetele s-au experimentat un pic, mai ales că se trezesc direct cu gândul la minge și adorm cu gândul tot acolo. Urmează să ajungă lideri pe clasa lor. Asta-i provocarea.  😀

Pe cuvânt de pionier că asta-i cea mai tare investiție pe care am făcut-o în echipamente de petrecut timpul liber sau cum naiba se cheamă chestiile astea de gen.

I was born to win

De vreo șase luni ne chinuim să luăm pentru curte un coș de baschet.  Nu-i loc prea mult la noi, dar vrem să-l montăm pe unul din pereții exteriori ai casei și să încercam să ținem scorul învățându-i pe copii să arunce la coș. Se pare că în sfârșit am găsit ceva rezonabil și zilele astea vom da startul competițiilor de baschet la un singur coș (un fel de miuță) din curtea noastră. Abia aștept sa facem si noi ceva mai multă mișcare, poate nu tocmai într-o atmosferă ca asta, dar oricum…

La orele de sport de la școala fetelor, copiii joacă baschet uneori. Atunci, doi dintre cei mai buni copii din clasă la sportul ăsta ies în față și își aleg pe rând colegii, formând încet -încet două echipe. Pentru că fetele noastre n-au jucat niciodată până acum baschet și pentru că probabil n-au nici putenice inclinații native către sportul ăsta (deși ele își doresc să fie mai bune, să nimerească coșul ala, etc. ),  sunt alese invariabil ultimele să facă parte din echipele despre care vorbeam.

Ei bine, îmi place să cred că după o lună de antrenamente zilnice acasă (ah, să nu uit să-i spun soțului ca numai coșul nu e de ajuns, ne trebuie si minge 😀 ) performanțele lor se vor îmbunătății simțitor și nu vor mai fi cea mai slaba verigă din echipă.

Continue reading I was born to win

Cu copiii la meci

Mie îmi place sportul și aș vrea mult de tot ca și copiii mei să-l îndrăgească, cel puțin la fel de mult. În copilărie am și încercat să practic câteva,  iar baschetul a fost cel pe care l-am îndrăgit în mod deosebit.

Am vrut de multe ori să-mi duc fetele într-o sala de sport, să vadă pe viu o competiție, că la televizor nu-i tot una. Ieri am aflat pe twitter de la nebuloasa ca joaca BC Timisoara cu Steaua,  returul meciului din Cupa Romaniei la baschet masculin. În tur scorul fusese 82-75 pentru Steaua, iar deținătoarea Cupei în sezonul trecut e  Elba, aka BC Timișoara.

Deși aveam un program criminal, ne-am strecurat printre dentist, școală, lecții și am reușit să ajungem la meci. E drept, un pic mai tarziu, dar suficient de devreme cât sa vedem spectacolul, atat cel de pe teren si cel din tribune.

Continue reading Cu copiii la meci

Vreau trening cu România

Nu eu. Aş vrea ca asta să-şi dorească un copil. Ba nu, toţi copiii din ţara asta.

În drumul meu spre serviciu trec dimineaţa pe lângă stadionul Lia Manoliu şi văd deseori  sportivi (nu fotbalişti)  îmbrăcaţi în treninguri albastru cu alb pe spatele cărora scrie cu litere mari ROMÂNIA. Şi sunt aşa frumoşi…

Era o vreme când să ai un trening din ăsta (pe care să nu-l fi plătit) era visul oricărei fetiţe din gaşca noastră de pe stradă. Cu toatele am fi vrut să ajungem la Olimpiadă sau măcar la un concurs internaţional unde să purtăm treningul României. Pentru asta ne antrenam chiar şi în curtea grădiniţei pe iarbă şi făceam tot felul de flick flack-uri, şpagate şi sărituri ciudate, căzând şi încercând din nou, gândindu-ne că poate, dacă suntem foarte bune, vom ajunge să avem şi noi trening ca cel al Danielei Silivaş. Dacă nu ştiti cine a fost Daniela Silivaş, înseamnă că ori sunteţi foarte tineri ori nu sunteţi români, deşi asta n-ar trebui să fie o scuză.   🙁

Continue reading Vreau trening cu România

Încercarea moarte n-are

nufar albastru

Ca absolut toată suflarea (cel puţin feminină) a planetei, m-am hotărât că ar fi cazul să încep să mănânc mai puţin şi să fac mai multă mişcare. Asta, cu mâncatul mai puţin, cred că am s-o rezolv relativ uşor, însă ce să fac cu mişcarea?

Am acasă o bicicletă din aia medicinală. Păi ce, am mai urcat pe ea de un an şi ceva? Da’ e mişto. Portocalie. Dă bine în cameră…

Continue reading Încercarea moarte n-are

Copiii si sportul


Laura Paussini – Se Fue
Asculta mai multe audio Muzica

Am văzut în dimineata asta un grup de copii cu echipamentul de sport în ruxăcele şi cu o voioşie pe chip, pe care n-am mai vazut-o de mult la oamenii de pe stradă, fie ei chiar şi copii. Ăştia mici de azi se duceau probabil la antrenament. Mi-am amintit atunci cu plăcere şi multă, multă nostalgie……

O fetiţă de grădiniţă făcea sport. Gimnastică. Profesoara stătea cu ea în bloc, o văzuse la joacă cum o imita pe Nadia şi Teodora şi s-a gândit că-i păcat să nu facă acrobaţiile alea într-o sală echipată corespunzător. Cariera ei de gimnastă a durat trei ani, fară competiţii, fară premii, doar cu antrenamentele şi câteva spectacole demonstrative.

Continue reading Copiii si sportul

Sa facem miscare

Acum ca primavara si-a intrat pe deplin in drepturi (era si cazul ca aproape a trecut deja o luna), zic sa luam si noi ceva masuri, pentru a reveni la forma initiala. Cand zic “forma initiala” nu ma refer numai la greutate ci si la durerile de spate si de incheieturi. Mai e vorba si de lenea, care ne-a apucat odata cu venirea iernii si care nu se da plecata acu’ ca-i primavara, sub nici o forma. Ok, am facut ordine in sifonier si am scapat de hainele de iarna. Asta m-a ajutat, dar nu pre mult. 😀

Ce facem in continuare pentru a avea o conditie fizica buna? Adica pentru a avea capacitatea de a ne indeplini sarcinile cotidiene, fara a resimti o oboseala neobisnuita, si de a pastra o rezerva si pentru activitati fizice, sportive sau de petrecere a timpului liber.

Cand ati prins ultima data un metrou, coborand scarile mai repejor sau alergand un pic.  Asa-i ca mai bine il asteptati pe urmatorul?

Continue reading Sa facem miscare