Ieri dimineata am vazut asta la Hadean pe blog si cum vinerea e la noi zi de gratar, am zis “de ce nu”.
Asta a fost:
Tag: mancare
10 minute
Azi mi-am propus să scriu un articol în maxim zece minute.
Atât am la dispoziţie între două treburi urgente (la mine ori sunt urgente ori nu sunt :D). Vreau neapărat să scriu ceva acum pentru că nu voi mai avea prea curând alte zece minute libere şi ţin să vă spun că am trecut cu mare bucurie la sandale. 😀
Mai am nouă minute şi mă gândesc să vă mai spun şi că mă gândesc din ce în ce mai tare la concediu, nu la două trei zile libere ci la un concediu adevărat de cel puţin trei săptămâni în care să am timp să respir. Adică să respir la liber. Ne gândeam în iarna ca anul ăsta să ajungem la Disneyland în Paris dar dacă mă întrebaţi acum, cred că nu ajungem nici până la Constanţa. 🙁
Mai sunt 7 minute şi am timp să iau două guri de cafea, să sun acasă să văd dacă au venit fetele de la şcoală, azi nu fac decât două ore pentru că dau cei mari testrea naţională…. Gata am vorbit.
Bucătarul din mine
Astăzi sunt guest la cantina socială, aşa că vă invit pe toţi la masă. Avem discuţii, fasole cu ciolan, tartă cu fructe, muzică bună şi poze din bucătăria mea. 🙂
Micul dejun
Eu nu prea mănânc dimineaţa. Ştiu nu fac bine, dar asta e. Azi însă m-am trezit cu o foame nebună. Probabil, a aflat stomacul meu că e criză şi frigiderul e aproape gol. 😀
Stăteam la masa din bucătărie şi savuram un sendviş cald şi gustos, cu ochii la televizorul din living, unde erau, cum altfel, ştiri.
Când papilele mele gustative se bucurau mai tare de gustul caşcavalului, care se îngemăna cu şunca uşor crocantă, pe ecranul televizorului a apărut o babă cu multe bube pe faţă şi apoi, imediat, fără să am timp să mă feresc, a urmat o imagine cu stomacul babei, deschis. Ceva de coşmar, vă spun. De unde, până atunci fusese o ştire cu pârtiile de pe Valea Prahovei, au băgat ei direct, stomacul şi intestinele babei buboase.
Încercarea moarte n-are
Ca absolut toată suflarea (cel puţin feminină) a planetei, m-am hotărât că ar fi cazul să încep să mănânc mai puţin şi să fac mai multă mişcare. Asta, cu mâncatul mai puţin, cred că am s-o rezolv relativ uşor, însă ce să fac cu mişcarea?
Am acasă o bicicletă din aia medicinală. Păi ce, am mai urcat pe ea de un an şi ceva? Da’ e mişto. Portocalie. Dă bine în cameră…
Scurte
- aseara am fost la Casa Latina, a gatit delicios pentru noi Adi Hadean, venit tocmai de la Cluj pentru asta. Ne-am intalnit cu Ionut si Mihaela, draguti si plini de viata ca intotdeauna, am mancat am baut si ne-am simtit excelent. Eu va arat azi o poza, mai multe maine la Hadean pe blog.
Adi e mai frumos in realitate decat in poze sau la televizor. Zice Sorin: “Hm, bucatar care arata bine, mai rar.” El stie ca le face haine. 😀 - dimineata mi-am luat o bataie cu zapada de la niste colegi draguti, de mi-a ajuns zapada in locuri numai de mine stiute. Am urlat ca un lup ranit, da’ nu scapa ei asa usor, le-o coc. 😀
- azi avem petrecere la firma. Nu cu fite si restaurante de lux, ci romaneste, cu gratar in curte si vin rosu. Abia astept!
Proiecte interesante, abandonate sau aproape uitate
Exista oameni cu idei mișto. Pornesc o chestie, dupa care o abandonează, deși nu era un eșec, cel puțin, nu din punctul meu de vedere. De exemplu:
Nu sunt extrem de feministă, însă urmăream cu plăcere subiectele dezbătute pe La feminin. Se crease acolo o mică comunitate, care creștea cu fiecare zi, cu fiecare articol nou.
Proiectul a fost gândit și pus în practică de Dojo și Nebuloasa, doua fete extrem de inteligente, dar cu prea puțin timp pe care să-l investească într-un proiect aflat la început de drum. Parerea mea este că ele nu s-au uitat destul de bine în jur. N-au știut cum, când și cui să ceară ajutor. Au încercat cu guest- post ceva și au abandonat în cele din urmă și ideea asta. La feminin e acum părăsit, ultimul articol scris este din 31 mai. Minunea a ținut trei luni în condițiile în care, în ultima lună au existat doar 3 articole noi. Păcat!
Continue reading Proiecte interesante, abandonate sau aproape uitate
Vecina si cainele
Vecinii, acest rau necesar al nostru al tuturor.
De-a lungul vietii m-a ferit Doamne-Doamne de vecini rai. Chiar daca am locuit o lunga perioada la bloc. Eram 44 de copii pe o scara de bloc cu patru etaje. Bine, numai pocaitul de la parter avea 12. 😀 Totusi nu am avut nimic de impartit cu nici un vecin.
Acum ca stau la curte, cu atat mai putin ma pot certa cu vecinii, desi chiar si aici nu toata lumea suporta pe toata lumea.
Un vecin iti poate fi de folos cand n-ai cu cine lasa pisica, cand vrei ca cineva sa-ti ude florile in vacanta si nu vrei sa pui o ruda sa strabata tot orasul pentru a varsa o sticla de apa pe cele doua muscate ale tale, cand ai ramas fara sare in seara de revelion sau cand ai nevoie sa te urci pe casa lui ca sa-ti vopsesti casa ta. 😀
Iulia si Sonia la bucatarie
Cum spuneam in postul de mai jos, fetele azi au facut prajitura. Prajitura de copii. Adica, dupa o reteta dintr-o revista de copii. Nici nu s-au trezit bine dimineata, aproape n-au mancat micul dejun si s-au apucat de treaba. Si-au luat munca foarte in serios, asa ca aproape au invatat pe de rost reteta.
Nu m-au lasat sa fac aproape nimic, desi in revista scria “cereti ajutorul unui adult”. Ceva, ceva au facut totusi si eu.
Le-am facut doua/trei poze:
A fost prima data cand fetele au gatit de-a devaratelea. 🙂
La sfarsit Iulia a fost incantata si Sonia a zis ” Eu nu mananc asa ceva.”
Pot sa aprind lumina?
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar o sa aflu. 😀
Dupa doua zile, in care am fost foarte uimita si i-am satisfacut niste cerinte minimale, de genul “mami te rog sa-mi lasi folia de ambalat sandwish-urile pe raftul de jos”, dupa doua zile spuneam, ma intreaba aseara: ” Mami, eu cand vin dimineata in bucatarie sa pregatesc astea, pot ma sa aprind lumina?”
Azi a fost zi haotica, misto, grea, epuizanta, reala. In jurul pranzului trageam efectiv de mine. Acum mi-am amintit asta si am zambit. 🙂