Inapoi

Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.

Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.

Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”

Continue reading Inapoi

Romania, din ce in ce mai rau

Nu trebuie sa fii analist, specialist, ziarist, sau mai stiu eu ce, ca sa-ti dai seama ca, ne ducem de rapa. Noi, ca tara si ca natiune.

Eu sunt de fel, un om optimist, in cea mai rea situatie, incerc sa gasesc ceva bun, dar de data asta, simt ca orice am face, am luat-o rau in jos pe tobogan si nu mai vad nici o cale de redresare a situatiei.  Copila blonda, descrie aici situatia medicilor de familie,  din punctul ei de vedere. Hai sa Continue reading Romania, din ce in ce mai rau

Lectura obligatorie- Puiul

La micul dejun luat in fata calculatorului, am cautat pentru copii, nuvela Puiul de Ion Al. Bratescu Voinesti. Do you remember? Le-am tiparit-o la fete si le-am urat, spor la citit. Hehehe, daca ar fi asa de simplu. Da’ nu-i. Pentru ca eu, vreau sa stiu si ce au inteles si nu le intreb asta atunci cand termina de citit, ci din cand in cand pe parcursul povestii.

Citeste Sonia cu voce tare:

“Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala- ca venea de departe, tocmai din Africa- s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un musuroi de pamant, mai sus, ca sa nu-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in total sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua?”

Continue reading Lectura obligatorie- Puiul

Oameni care depind de noi

Majoritatea dintre noi, nu suntem singuri pe lume. Avem parinti, iubiti , copii, prieteni… Tinem vreodata cont de ei cand luam o hotarare?  Desigur, vorbesc de  hotarari mai importante decat culoarea pantofilor din dimineata de vineri. Importante zic. Atat de importante, incat ei sa fie afectati intr-un fel.

Ne hotaram de ex. sa facem facultatea in alt oras. Ne gandim la parintii nostri? Ne pasa ca ei, dupa 18 ani, in care copilul/copii a fost prioritatea lor nr.1 zilnic, raman acum  fara “obiectul muncii” ?

Sau, parintii isi schimba serviciul, se duc sa castige mai mult pentru copii lor, in alt oras/tara.  Sa luam in calcul varianta in care copilul pentru asta isi schimba scoala si implicit colegii, prietenii si viata.  Nu vreau sa ma gandesc la cazurile in care copii sunt lasati acasa, mai ales cand au sub 18 ani si pleaca ambii parinti de langa ei. Au luat parintii in calcul fatul ca, altul ar fi fost destinul copilului lor?

Continue reading Oameni care depind de noi

Am fost la munte

07.02.2009

Asta  era privelistea de pe terasa casei in care am stat in Sinaia, in ultimele trei zile.

Ne-am luat copii de la bunici si am dat o fuga la munte. Am stat in Sinaia, am colindat padurile, ne-am bucurat de soarele de februarie, am fost pe partie la Clabucet  si ne-am si odihnit. Scoala si serviciul pot incepe incepe acum. Noi suntem pregatiti. 🙂

Continue reading Am fost la munte

Sfarsit de vacanta

Imi este foarte dor de fetele mele. Au fost plecate doar o saptamana si deja cand vorbesc cu ele la telefon, am un nod in gat si o gheara in stomac. Ma gandesc ce o sa fac la vara, cand am aveam de gand sa le las mai mult la bunici.

Au avut o vacanta frumoasa, linistita, fara calculatoare, poluare de metropola si zgomote de trafic. Tataia nu s-a tinut de cuvant  dar nu a fost nici o tragedie si cred ca tarasenia, se va intampla totusi la vara.

 Sper ca s-au mai cumintit 😀 . 

Continue reading Sfarsit de vacanta

Cand sa plec?

Stau la serviciu, in fata calculatorului si nu ma pot hotari.Vor fetele sa mearga la tara, la bunici, in scurta vacanta care urmeaza. Le-am promis ca le duc si ele acum nu mai au stare. Vor sa plece in clipa asta. Bineinteles ca n-am pregatit nimic si sunt inca la serviciu. Nu stiu ce sa fac. Sa plecam in seara asta, sa plecam maine dimineata. Astia anunta zapada. Daca se blocheaza drumurile? Zici ca sunt aia din povestea cu drobul de sare.

As pleca acum acasa, as face bagajul si la patru as fi deja in drum spre Braila. Dar as pleca in prea mare viteza, poate as uita acasa niste chestii importante. Doamne, ce ma mai lamentez. Cred ca daca eram un pic mai hotarata acum eram la Urziceni. Da poate e mai bine sa plec maine dimineata.

Suna telefonul.  Sigur sunt ele.  Sit, nu stiu ce sa fac.

Asigurarile private de sanatate

Pentru ca lucrez intr-o firma care-si respecta angajatii ( inca), am asigurare privata de sanatate. Si eu si copii mei ( firma serioasa domn’e) . Am apelat pana acum de cateva ori la ei, dar niciodata cu o urgenta.

Azi ma suna mama, pe la trei, si-mi spune ca Iulia ( una din fetitele mele) s-a intepat in picior cu un ac ruginit, ca i s-a inrosit locul si ea crede ca-i mai bine sa mergem la doctor. Ii spun sa se linisteasca ca vin eu sa iau copilul. Intre timp, scot carul de sanatate din portofel, sun la numarul afisat pe ecran de pe card si imi raspunde Continue reading Asigurarile private de sanatate

maroco

Maroco. Imi suna cunoscut si imi aducea aminte de niste betisoare, dar nu-mi aminteam cum se joaca. A fost de ajuns sa vad cutia cu bete si sa-mi amintesc, de serile din copilarie, cand jucam cu parintii la inceput si apoi si cu prietenii nostri, MAROCO. Doamne ce mai alunecau betele alea pe musamaua din bucatarie 😀

Aproape tot week-end-ul s-a jucat maroco, la noi in casa. Si nu au jucat doar copiii, ci si noi astia mari. Inca spre sfarsit, copiii s-au saturat si parintii au ramas sa se joace in continuare.

Va amintiti? Beţigaşele de diverse valori, se strâng în pumn, se bat bine şi se lasă brusc să cadă pe masă (sau pe orice altă suprafaţă tare, fără denivelări). Apoi, participanţii vor încerca pe rând să scoată cât mai multe beţigaşe din gramada, în aşa fel încât să nu mişte nici unul dintre beţele vecine celui pe care vrea să-l scoată.

Continue reading maroco