Cand un copil timid iti spune,
Mamuca scumpa te iubesc,
Esti tot ce am mai scump pe lume
Si viata lunga iti doresc!
Tu mama, te apleci senina,
Il mangai tandru, dragastos,
Si-i spui incet, cu vocea plina:
Copile, tu sa cresti frumos!
Cand peste ani copilul vine
Si iti ureaza La multi ani!
Surade inima in tine,
Stiind ca-i puntea peste ani.
Mentinez ca am acceptul copilului sa scriu acest post.
Sonia are un jurnal, in care scrie din cand in cand cu ce-si mai petrece timpul, desi a aflat de la nu stiu cine, ca in jurnal nu trebuie sa scrii ce ti se intampla, ci ce-ti doresti tu si nu vrei ca ceilalti sa afle. Ea zice ca tot ce-si doreste ne spune, ca asa a observat ca i se implinesc dorintele mai repede. 😀
Nimeni nu citeste ce scrie ea acolo, nici macar Iulia, insa ea nu ne interzice sa-l citim, zice ca e ca o poveste in care personajele sunt reale. Jurnalul l-a luat, cum era si normal cu ea la tara la bunici. Aici era tot timpul lasat in fata mea pe masa, insa nu ma tenta sa-l citesc, mai ales ca scrie atat de urat (caietul nu are paginile liniate si ea scrie stramb) incat cu greu as intelege ce-a vrut sa spuna.
Pentru ca a inceput vacanta mare, am dus fetele la tara la bunici. Le-am zis ca le las doua luni, ceea ce nu-i adevarat, da’ eu nu le-am mintit, doar ca ma vor chema ele mai devreme. Asa sper. 🙂
Au trecut abia doua zile si deja mi-e dor de ele. Stiti ca-i o expresie: ” Fara copii casa parca-i goala”? E super-adevarata vorba asta. E goala, tacuta, plictisitoare si nasoala. Tre’ sa-mi gasesc urgent o ocupatie ca altfel o iau razna. Noroc ca luni incep serviciul. Acum o saptamana nu m-as fi asteptat de la mine sa gandesc asa.
Ele se simt minunat la bunici, doar ca ieri m-au sunat sa-mi spuna sa le trimit o piscina, ca-i garla cam departe (10 minute) si mamai nu vrea sa stea toata ziua pe malul raului. 😀
Prima amintire vine de undeva de foarte departe. Fie ca-ti amintesti ceva de la 2-3 ani, fie ca prima ta amintire dateaza de la 5-6 ani, aceasta prima amintire te-a marcat profund ca si copil. Ti-a ramas in minte pentru ca a insemnat pentru tine ceva major. A declansat un clic, pe care in alte imprejurari nu l-ai fi sesizat, insa asa……
Prima amintire poate fi legata de vocea mamei spunand o poveste. Liiceanu spune ca amintirea lui cea dintai este momentul in care, mama ii citeste pe la 3 ani povestea Puiul. Il marcheaza, il face sa planga si intelege ca spre deosebire de povestile cu balauri, patania Puiului este foarte reala si apropiata de lumea lui.
Prima mea amintire este de pe la 2 anisori si este legata de Continue reading Prima amintire
Nu stiu cati dintre voi, simt ca se mai termina un an de scoala. Eu simt la dublu. 🙂 Ieri s-au predat cartile, s-au incheiat si mediile (evident ca Sonia nu a avut carnetul de note la ea). Copiii asteapta vacanta mare, de parca n-ar mai fi fost niciodata in vacanta.
Numai invatatoarea parca nu vrea sa se opreasca. Le da in continuare teme, de parca ar fi in mijlocul semestrului. Au avut de scris pentru azi (ultima zi de scoala, maine e doar serbarea de inchidere) teme imense. 🙁
Imi amintesc ca in ultima zi de scoala, nici nu ma mai imbracam in uniforma. Ne duceam mai mult de forma la scoala, mai mult sa ne luam la revedere de la colegi si de la profesori. Vorbeam despre vacanta, despre ce are de gand fiecare sa faca, unde se va duce, etc.
Cum va spuneam, ieri pentru ca a fost 1 iunie fetele au fost cu domnisoara invatatoare la film. Le ceruse acum o saptamana copiilor cate 7 lei pentru film.
Au plecat dis de dimineata cu metroul, spre bucuria copiilor, care foarte rar au ocazia sa se plimbe cu trenul pe sub pamant. 😀 Cum domnisoara nu a luat in calcul si cheltuielile aditionale, la metrou si-a dat seama ca nu are bani sa le ia copiilor cartele. S-a descurcat, in sensul ca i-a spus celui care supravechea intrarea: ” Va rog frumos sa-i lasati si pe copii sa intre fara bilet. Macar azi cand este ziua lor.” Omul i-a lasat. V-am spus ca domnisoara e tanara si frumoasa? 🙂
Cand au ajuns la cinema era un pic prea devreme pentru film si cum in holul de la intrare se vindeau floricele si sucuri, ce credeti ca au facut copiii? Mda, i-au cerut invatatoarei sa le ia, ca ei vor. Nu mai conta ca nu aveau bani, ca aveau la ei suc/apa, pachetel cu mancare, fruct, etc. Le-au adus pe toate inapoi acasa si acolo s-au delectat cu floricele si suc. 😀
Recunosc ca atunci cand cumpar un cadou pentru un copil as opta oricand pentru carte in locul clasicelor jucarii.
Nu zic ca asta e un lucru bun daca se exagereaza in directia asta, insa pe mine ma mai tempereaza sotul, care imi zice “daca chiar vrei sa se bucure, i-ai si-o jucarie”. 😀 Eu cred ca un copil se va bucura si de carte, numai ca nu atat de mult si nu atat de repede cum o face atunci cand primeste ceva de joaca.
Acestea fiind spuse, se intelege ca Iulia si Sonia au in egala masura si carti si jucarii. Bine, au mai multe carti dar au si jucarii. 🙂
Aseara, eu la birou in fata calculatorului. Messenger-ul deschis cu id-ul uneia dintre fete. In lista ei sunt 5 oameni: mami, tati (mi se pare ca tati nu mai e, s-au certat ) Madalina (o prietena de pe strada noastra) si inca doi colegi de la scoala.
Eu cautam ceva pe net cu multa atentie, cand dintr-o data imi apare in fata urmatorul mesaj:
” Rugăm TOŢI proştii, imbecilii, dobitocii şi cretinii, tâmpiţii, obosiţii, distruşiiii, terminaţii, idioţii, limitaţii, retardaţii şi handicapaţii să nu mai trimită aiurea mesaje despre – ghinion pentru toată viaţa, blesteme, moartea mamei la 12:00 noaptea, sau alte porcării de acest gen pentru că NU NE INTERESEAZĂ!. Trimite mai departe acest mesaj dacă te enervează şi pe tine la fel ca pe noi. Dacă nu…inseamnă că faci parte din grupul celor care le trimit! Vino şi tu alături de noi, să susţinem şi să sprijinim împreună campania anti-prostie MULTUMIM!!!”
Sa uitam de toate… si sa trecem la lectii. Sa invatam poezii cu copiii. Cu doi copii in acelasi timp, copii care invata in ritm si stil diferit, desi sunt gemeni. Sa incepem zic.
Se da poezia Rapsodii de primavara, de George Toparceanu. O citim, o recitim, inercam sa invatam primele 5 versuri, ne suparam, ne imprastiem. 🙁
O luam apoi metodic, luam o foaie de hartie si desenam toate substantivele. 😀 Le numerotam, mai citim o data poezia, o repetam fara carte, cu fiecare copil in parte.
Ieri am facut ping-pong cu copiii.
La ora unu imi spuneau ca maine e greva si ele nu se duc la scoala. Eu le ziceam sa-si faca temele, ca nu se stie, poate n-o sa mai fie greva . La ora doua inca nu se apucasera de scris si aveau o singura grija, “Ele se duc sau nu, maine la scoala?” Eu le ziceam sa-si faca temele. La trei isi facusera tema la mate, dar tot ma intrebau ce fac ele maine.
M-au disperat la propriu cu telefoanele, ca pana la urma le-am zis, “Bine ma, stati acasa maine”. In secunda doi s-au oprit din facut teme si au fost la joaca.
La sase am ajuns eu acasa si le-am controlat la teme. Evident nu terminasera, ca au tras ele concluzia asa: ” Ce rost are sa ne mai facem temele daca maine nu mergem la scoala?”.