Peste 20 de ani?

spuneam zilele trecute cât de mult s-au mișcat treburile în ultimii 10 ani. .

Acum zece ani, majoritatea dintre noi, nu aveam calculatoare acasă, acum se descurcă cu computerul până și babele, iar internetul îl avem deja, mulți dintre noi, pe telefon. Am fost zilele trecute la o conferință, în care se discuta despre viitorul produselor bancare și se întrevede efectuarea tranzacțiilor prin simpla apropiere a ceasului de un POS deștept. 

Stau acum și mă gândesc, cum or să stea oare lucrurile peste 20 de ani? Ok, vom fi cu toții mai bătrâni, asta se știe. Iulia și Sonia vor avea 30 de ani și mai multă minte probabil. Eu s-ar putea să fiu de mult bunica, logic.

Continue reading Peste 20 de ani?

Prietenii imaginari

prietenii imaginariCopiii de azi au prieteni imaginari. Fara exceptie. Daca unul din ei nu recunoaste, inseamna doar ca-i mai realist decat ceilalti si isi da deja seama ca adultii il vor crede ciudat daca admite asta.

Nu-i neaparat un lucru rau sa ai prieteni imaginari (sau copil imaginar, cum are Sonia mea) cu conditia sa nu fie mai multi de doi.  Daca-s mai multi se vor certa intre ei si copilul va fi nemultumit de prietenii sai imaginari.  Cu doi se va descurca.

Ideea cu prietenii imaginari le-a venit desigur de la desenele animate. Asa cum noi am vrut cand eram mici sa avem un soarece (Jerry) in casa. 😀 Ok, poate doar eu am vrut asta, voi ceilalti poate l-ati vrut pe Tom. Si voi chiar ati  reusit  sa-l aveti, pe cand eu…

Continue reading Prietenii imaginari

Concurs în școala fetelor

Emilia Nicolaescu e profesoară de matematică/informatică și dirigintă la clasa a opta C. Cum era de așteptat, elevii ei sunt cei mai buni matematicieni din școală. N-au fost așa mereu, însă Emilia știe să lucreze cu ei și de-a lungul anilor a știut să-i motiveze și să le stârnească interesul pentru materie și nu numai.

Dacă la început, când copiii erau în clasa a cincea, organiza cu ei întreceri,  la care cei mai buni, primeau cadouri fructe și bomboane, pe măsură ce copiii au crescut, premiile s-au transformat în pixuri, stilouri și chiar căști pentru calculator. Nu era mare lucru, dar copiii erau încântați de temele pentru concursuri și le rezolvau cu mare plăcere. Până și cei mai năzdrăvani, care la început încercau să se evidențieze prin tot felul de teribilisme, ajunseseră ca atunci când e vorba de lucruri serioase, să fie serioși.  În plus, le era dragă profesoara și nu i-ar fi ieșit din cuvânt pentru nimic în lume, decât atunci când aceasta intenționat le spunea ceva greșit și aștepta de la ei să fie contrazisă.  Atunci ar fi fost bine să nu spună ca ea, dacă țineau să-și păstreze statutul de elevi “sclipitori”.

De data asta, doamna Nicolaescu avea pentru elevii săi o surpriză de proporții. Primise, prin intermediul AMD, trei procesoare de ultimă generație, pe care să le ofere ca premiu.  Se gândea să organizeze un concurs mai special și nu știa încă ce să facă. Ar fi vrut ca de data asta să antreneze în competiție și elevi din celelalte clase a opta și se gândea la un subiect interesant de concurs, nu neapărat de matematică. Pâna la urmă l-a găsit: Continue reading Concurs în școala fetelor

Ce ţi-e şi cu fetele astea

Am încurcat-o. Fetele s-au făcut mari.

Pentru că se apropie iarna, le-a luat Sorin (soţul meu) la fete nişte geci foarte, foarte mişto, groase, dintr-un material belea, etc. Numai bune de ele. Aseară fetele s-au probat, s-au uitat în oglindă, ce mai, ca nişte domnişoare. Toată lumea mulţumită.

Dimineaţă, când îmi era lumea mai dragă şi nu eram nici în întârziere prea mare, o vad pe Sonia că se dezbracă de geaca şi o aruncă cât colo. 😀

– Ce-ai fată? o întreb.

Continue reading Ce ţi-e şi cu fetele astea

La mama sau la tata?


amy winehouse love is a losing game

Că îmi place ploaia v-am mai spus. Că îmi place Amy nu ştiu dacă am mai adus vreodată vorba, da’ nu-i relevant.

Am un vecin care a fost căsătorit de doua ori. Prima dată două luni cu tot cu procesul de divorţ şi a doua oară ceva mai mult timp. Din a doua căsătorie a rezultat şi un copil (neastâmpărat, frumos şi deştept de numa’ numa’).

Continue reading La mama sau la tata?

Greva sau ziua educatiei?

culori

Azi copiii nu-s obligati sa mearga la scoala. Li s-a spus ca azi e ziua educatiei. Cine vrea se duce, cine nu, nu. Imbracati in trening si cu role, coarde, mingi, astia mici se vor distra azi in curtea scoli sau in parc, in functie de dispozitia fiecarui profesor. Pai credeti ca o sa stea vreunul acasa? No, nici vorba. 🙂

Din intamplare, am aflat abia ieri, ca in scoli, si nu numai,  e greva azi. E treaba lor, e dreptul lor, mie insa mi-a placut cum au pus problema fata de copii cei de la scoala noastra. Nu le-au spus copiilor ca e greva si din cauza asta nu vor face ore, ca astia mici si-ar fi dorit apoi sa fie greva mereu. 😀 Le-au amintit elegant ca e ziua educatiei si o vor sarbatori prin jocuri.

Continue reading Greva sau ziua educatiei?

Pace

Tema pentru acasă la limba română:

Alcătuiţi propoziţii cu următoarele cuvinte: ……, pace, ……

Iulia scrie:

Pacepace între două dobitoace, dobitoaca cea mai mare, eşti chiar tu!”