Tag: citate

Un citat si-un concurs

Și evident o întrebare, dar asta nu acum, ci mai aproape de sfârșit.

Citesc Maimuta vine să-și ia craniul de vreo două săptămâni. Nu râdeți, seara pic leșinată de oboseală și apuc să citesc doar câteva pagini. Cartea-i frumoasă (dacă pot să spun așa nebuniilor nenorocirilor pe care le făcea Hitler și oamenii lui), dar nu-i una de citit în vacanță. Mi-ar fi plăcut să o citesc la iarnă, undeva într-un fotoliu tras aproape de șemineu, dar am început-o acum și e musai s-o termin, voi și scrie ce părere am despre personaje și întâmplări, dar mai e până atunci, vă spuneam n-am terminat-o.

M-a intrigat însă un pasaj (n-are mare importanță în desfășurarea evenimentelor), dar vreau să-mi spuneți ce credeți voi. Am de dat o carte ”Factorul groazei” și o sacoșică hand made făcută de moi, unuia dintre cei ce răspund corect. Prin tragere la sorți. Știți că urăsc tragerile la sorți, dar rămân eu cu conștiința împăcată că n-am dat cadoul pe criterii subiective. 😀

Acum citatul:

Continue reading Un citat si-un concurs

Oameni

Pe măsură ce trec anii, omul înțelege din ce în ce mai bine că tâlcul vieții este o sumă de experiențe fără legutură între ele și abia creionate. Oameni…care mi-au lăsat numai amintirea unui chip, unui gest, unei voci, unei impresii, unui nume sau unei fraze, oameni cuibăriți în mine o vreme, pentru a-și urma apoi cursul lor, iar eu pe al meu, așa încât destinele noastre, care pentru o clipă păreau să-și unească albiile spre a forma unul singur, s-au bifurcat în cele din urmă și nu s-au mai întâlnit niciodată. 

Citesc o carte din care mi-a sărit în ochi citatul de mai sus. M-am gândit de multe ori în viața mea la chestia asta. Ai niște oameni în jur, la un moment dat al existenței tale, pe care îi crezi extrem de apropiați și aproape că nu-ți imaginezi că va veni o zi în care oamenii ăia vor ieși definitiv din viața ta. Și totuși asta se întâmplă și nu mă refer la foști iubiți sau foste iubite ci la oamenii care au facut parte din cercul nostru.

P.S. Primul care știe din ce carte este citatul, câștigă de la mine cartea. 

Ce amuzant, totuși!

Ce amuzant, totuși! Să crezi că un om l-ar putea cunoaște cu adevărat pe altul. Te poți obișnui cu celălalt atât de mult încât să poți rosti cuvintele în același timp cu el, dar nu vei ști niciodată de ce celălalt spune ceea ce spune sau face ceea ce face, pentru ca nici măcar el nu știe. Nimeni nu înțelege pe nimeni.

Și totuși trăim cumva împreună, în pace de cele mai mlte ori, și rezolvăm lucrurile cu o rată a succesului destul de ridicată, astfel încât oamenii continuă să încerce. Oamenii se căsătoresc și multe căsătorii sunt reușite, au copii și majoritatea acestora ajung oameni cinstiți, au școli și afaceri, fabrici și ferme care funcționează la un nivel acceptabil – toate astea fără să aibă habar ce se petrece în capul celorlalți.

O scot cumva la capăt, asta fac oamenii.

Continue reading Ce amuzant, totuși!