Tag: carti

Concediul în cuvinte, imagini și cărți

Am plecat vinerea trecută cu bagaje și gânduri de odihnă către locuri pline de soare blând și oameni dragi. Am stat două zile la părinții mei la Sihleanu, un sat brăilean cu istorie veche și plajă nouă. Mi-am luat cu mine o singură carte, Întâlnire cu viața de Cecelia Ahern.

Am stat la plajă pe malul Buzăului două zile înainte de plecarea la mare, ne-am antrenat un pic pielea pentru soarele litoralului. A fost perfect. Apa Buzăului a fost mică și l-am putut trece în picioare, am făcut plajă pe malul celălalt, pe un prund de nisip proaspăt apărut. 

Am început să citesc din carte pe plaja din Sihleanu și am făcut acolo cunoștință cu Lucy Silchester și scrisorile ei primite de la Viață, de la viața ei, desigur. Vă dați seama că în pauzele de râs și bălăceală mă gândeam cum ar fi să mă pot întâlni și eu cu viața mea, deși am vaga impresie că mi-e tot timpul în preajmă.

Continue reading Concediul în cuvinte, imagini și cărți

Un citat si-un concurs

Și evident o întrebare, dar asta nu acum, ci mai aproape de sfârșit.

Citesc Maimuta vine să-și ia craniul de vreo două săptămâni. Nu râdeți, seara pic leșinată de oboseală și apuc să citesc doar câteva pagini. Cartea-i frumoasă (dacă pot să spun așa nebuniilor nenorocirilor pe care le făcea Hitler și oamenii lui), dar nu-i una de citit în vacanță. Mi-ar fi plăcut să o citesc la iarnă, undeva într-un fotoliu tras aproape de șemineu, dar am început-o acum și e musai s-o termin, voi și scrie ce părere am despre personaje și întâmplări, dar mai e până atunci, vă spuneam n-am terminat-o.

M-a intrigat însă un pasaj (n-are mare importanță în desfășurarea evenimentelor), dar vreau să-mi spuneți ce credeți voi. Am de dat o carte ”Factorul groazei” și o sacoșică hand made făcută de moi, unuia dintre cei ce răspund corect. Prin tragere la sorți. Știți că urăsc tragerile la sorți, dar rămân eu cu conștiința împăcată că n-am dat cadoul pe criterii subiective. 😀

Acum citatul:

Continue reading Un citat si-un concurs

N-ați uitați de Bookfest, așa-i?

Sper că aveți cu toții programată măcar o vizită zilele astea la Bookfest.
bookfest 2013Vă spun sincer că între 29 mai și 02 iunie eu m-aș muta acolo. E atât de minunată atmosfera din încăperile Salonului Internațional de Carte, încât e imposibil să nu ai în fiecare secundă ceva interesant de făcut.

Dacă este să ne luăm după Mario de Mezzo (dacă nu știți cine-i Mario de Mezzo intrați aici) care vorbea despre un aspect important al târgurilor de carte, ar trebui să facem așa:  „Dacă vreţi să cumpăraţi cărţi, veniţi la Bookfest miercuri sau joi. Dacă vreţi să luaţi parte la lansări şi la tot felul de evenimente, veniţi vineri, sâmbătă şi duminică. Iar dacă le vreţi pe amândouă, veniţi mereu“.

tn1_radu_beligan_-_intre_acte

Continue reading N-ați uitați de Bookfest, așa-i?

Fericirea e de mai multe feluri

Dacă pentru un bogat fericirea înseamnă să-și facă vacanța în nu știu ce colț mirific al lumii ăsteia, pentru oamenii mai puțin norocoși fericirea poate însemna să mănânce la fast food șnițel cu cartofi prăjiți. Oamenii ăștia doi simt probabil  același fel de bucurie în momentul în care își împlinesc dorințele, numai că diferența dintre ele e atât de mare că unul ca mine care le privește viețile ca din întunericul unei săli de spectacol, cu greu poate înțelege. Și totuși…

Aseară am fost la teatru. S-a jucat Elling ce are la baza romanul “Frati de cruce“, de Ingvar Ambjørnsen, roman lansat tot aseară pe scena Teatrului de comedie, la aniversarea a doi ani de Stradă a Ficțiunii.

Aceeași Stradă a Ficțiunii care acum doi ani era un drum de țară și care azi, datorită unor oameni incredibil de pasionați, e o adevărată autostradă (cea mai rapid construită autostradă din România), una cu trei benzi desigur, pentru ca avem Bestseller, Clasic și Contemporan, iar fiecare dintre noi, cititorii, poate merge pe unde îi place, ba chiar poate schimba banda de câte ori dorește și nici măcar nu trebuie să semnalizeze pentru asta, nu-i va încurca nicicum pe ceilalți cititori aflați pe Stradă.

Continue reading Fericirea e de mai multe feluri

Strada Fictiunii implineste doi ani

Editura ALLFA aniversează împlinirea a doi ani de la lansarea colecţiei Strada Ficţiunii, colecție pe care cu onoare o reprezint ca și ambasador de brand de aproape un an. Mai exact, citesc cărți și scriu recenzii.

Cum orice aniversare se cere sărbătorită, Strada Ficțiunii își va delecta cititorii fideli cu spectacolul de teatru Elling, ce se va juca marţi, 14 mai, pe scena Teatrului de Comedie.

Elling are la bază romanul Fraţi de cruce, de Ingvar Ambjørnsen, ce va fi lansat în aceeaşi seară pe scena Teatrului de Comedie în prezenţa lui Alex. Ştefănescu (critic literar), George Mihăiţă (director Teatrul de Comedie), Viorel Zaicu (director editorial Grupul Editorial ALL) şi Mario De Mezzo (CEO Grupul Editorial ALL), roman pe care eu una abia aștept să-l citesc.

Continue reading Strada Fictiunii implineste doi ani

Asta trebuie să vedeți

Mai țineți minte când vă spunem la începutul săptămânii că pregătim pentru joi o surpriză? Ei bine s-a întâmplat:

Sunt foarte mândră că am participat la flash mob, mai ales că le-am avut pe Sonia și pe Iulia cu mine, iar ele au fost încântate de eveniment. 🙂 Mulțumim editurii All pentru ca ne-a oferit ocazia de a participa la o acțiune faină. Iar oamenii, oamenii care au primit în dar de la noi cărți, au fost pur si simplu copleșiți.

Continue reading Asta trebuie să vedeți

O săptămână plină

Nu știu cum e la voi, dar la mine săptămâna e plină de evenimente și începând de luni trăiesc într-un vârtej, nebun, nebun. Să vă spun:

  • luni dimineață, la Radio Romania Cultural am vorbit (e drept. am spus doar câteva cuvinte) despre campania vALLuntar,  la care particip cu mare tragere de inimă (știți că anul ăsta se plantează un copac la fiecare 15 comentarii) și m-a luat gura pe dinainte să spun că vreau să strâng la articolul participant la campanie (pe care il voi scrie pe 24 februarie) 150 de comentarii. De unde le voi scoate, nu știu, dar mă bazez pe voi, pe rudele și cunoștințele voastre și, dacă e nevoie, chiar pe dușmanii voștri. Numai să strângem 150. 
  • ieri am fost într-un loc cu un număr mare de oameni să facem o repetiție pentru ceva ce se va intampla joi și dspre care eu voi avea voie să vă povestesc abia vineri.
  • După repetiție, unde am fost și cu Sonia și Iulia (pe care le-am învoit de la dirigenție spunându-i doamnei că mergem undeva, dar nu-i pot spune unde si de ce, pentru că-i secret:D), după repetiție zic, am mers în The Hub, unde avea loc petrecerea de lansare a unui nou serial Disney Channel, serial despre care puștanii știu deja, se cheamă Violetta, va rula începând din 18 februarie pe Diseny Channel de luni pana vineri de la ora 18. Noi am văzut aseară primul episod, mie mi-a amintit de copilărie și fetelor le-au plăcut băieții din film, deși Sonia mea a trecut la altă etapă, nu se mai uită după băieți frumoși, se uită acum după mașini marfă. 🙁 Revenind, serialul prezintă povestea unei adolescente talentate, care după câțiva ani trăiți în Europa se întoarce în orașul natal, Buenos Aires. Își face prieteni noi, descoperă iubirea și pasiunea pentru muzică. dar nu duce lipsa nici de provocari și dileme, la fel ca orice adolescent. Nu vă mai spun că fetele mele și-au făcut poze cu Miruna Oprea (da, nici eu nu știam cine e până nu mi-au spus ele), și de cand au aflat ora la care va fi difuzat serialul își fac probleme ca nu vor putea să-l urmărească decât în reluare. 🙁
  • Azi e ziua cumnatului meu căruia i-am făcut o prăjitură cu ocazia asta și mă gândesc până diseară la o modalitate de a i-o da. Să vedem, poate nu se mănâncă până ne întâlnim. Îi spun și aici: La mulți ani, Gabi, să fii sănătos și toate dorițele să ți se împlinească!
  • Mda, maine e evenimentul secret și în afară de asta e Valentine’s day, ceea ce va face totul mult mai frumos, dar să nu anticipăm. Sper doar să nu mai trebuiască să-mi învoiesc fetele de la școală.
  • Vineri…ei bine, vineri nu va mai fi nimic special, dar după o săptămână despre care v-am povestit doar puțin și în care serviciu e serviciu, zic că merităm o vinere liniștită.

Continue reading O săptămână plină

A inceput campania vAlluntar

valluntar 2013În weekendul care a trecut am mers la țară la ai mei. Pentru că am vrut să petrecem cât mai mult timp acolo, am plecat de vineri seara (mai mult noaptea) și pentru a nu rata drumul pe care l-am mai făcut de o mie de ori, am rugat gps-ul să ne conducă. Evident că acesta a ales un drum numai de el știut și noi, dornici de aventuri pe drumurile patriei, l-am urmat. Numai că la un moment dat, pe un drum comunal, cred, soseaua era tăiată de un copac ce tocmai căzuse pe carosabil. Nu, n-a căzut de bătrânețe, ci tăiat de vreo 4 bărbati înarmați cu drujbă și topoare, ce se chinuiau să debaraseze repede șoseaua și să urce lemnele într-o dubă.

Ne-am crucit, n-am reușit să filmăm nimic, dar ne-am pus bineînțeles întrebarea: dacă de tăiat copacii oricum se taie în neștire, e cineva care mai și plantează ceva în țara asta?

Ca un răspuns la întrebarea asta, am aflat ieri de campania celor de la Editura All, și anume campania vALLuntar la care am participat și anul trecut și care anul ăsta promite să planteze copaci.

Continue reading A inceput campania vAlluntar

Profil de cititor

Când citești mult ți se întâmplă de cele mai multe ori unul dintre aceste două lucruri:

  •  îți place ce citești, ți se pare că tu n-ai fi niciodată în stare să scrii ceva atât de fain și rămâi cititor. Te identifici cu personajele, creezi pentru fiecare carte citită un cadru adecvat, nu te poți lipsi de cărți și simți că din fiecare extragi ce-i mai bun, că înveți multe și cititul e a doua ta natură. Citești tot ce-ți cade în mână. Se poate însă ca într-o zi să treci la faza a doua:
  • nu-ți prea mai place ce citești, simți că ai putea să scrii și tu cel puțin o carte bună și te apuci de scris. Ai deja o idee de la care se pot lega multe lucruri și din care crezi că poți scoate un roman pe cinste. Unul cu personaje bine conturate, documentat (doar n-ai citit degeaba), aproape împărțit pe capitole. Un roman care s-ar citi pe nerăsuflate. Scrii prima sută de pagini, după care mai citești o carte excelentă, înțelegi că n-ai să te poți ridica la nivelul ăla și redevii cititor. Uiți de cartea ta și te întorci la prima variantă.

Gurile rele ar spune că se mai poate și așa: îți place ce citești și ai impresia că ai putea să scrii și tu la fel de minunat dacă ai avea timp, dar asta n-o luăm în calcul,  pentru că mie nu mi s-a întâmplat și nu știu ce să vă zic despre ea. 😀