fără toane

Sunt …o femeie cu toane (cele mai multe-s bune), născută acum patruzeci şi ceva de ani, într-un sat din judeţul Brăila.  La patru ani m-am mutat cu părinţii în Târgovişte unde am început cariera. Grădiniță, școală generală, liceu. Putem spune, aşadar, că Târgoviştea este oraşul meu de suflet, în care revin cu plăcere de fiecare dată când îmi doresc puţină linişte urbană, dar de 25 de ani locuiesc și iubesc Bucureștiul. Cu bune și cu rele.

Am terminat aici Facultatea de Management turistic şi comercial, pe vremea când asta însemna 5 ani de studiu + 5 ani de distractie + 5 ani de libertate (adică fără părinţi).

După terminarea facultăţii am rămas în Bucureşti, m-am angajat dupa primul interviu la care am fost şi am rămas la firma respectivă 5 ani, timp în care, în paralel, m-am căsătorit şi după ceva timp, am născut două fetiţe la distanţă de 4 minute una de cealaltă.

În prezent sunt project manager la o firmă de echipamente pentru  birou managing partner în afacerea familiei, o firmă de confecții, unde mă ocup de vânzări şi marketing. Dar hei, știu să și fac o  geacă de la cap la coadă. Firma e specializată pe echipamente de lucru şi protecţie. Facem producție de 12 ani și ducem produsele pe care le lucrăm în mai multe locuri din Europa. Și-n România, evident.

Îmi place să fac voluntariat, îmi dă un sentiment foarte fain faptul că dau ceva fără să aștept nimic în schimb. Vă încurajez să încercați, nu doare.

La începutul lui 2019 am intrat in PLUS, fără să știu aproape nimic despre politică. Am învățat mult în acești aproape doi ani. Și despre politică și despre legi și despre alianțe dar mai ales despre oameni. Și pentru că am crezut mereu că m-am născut mai mult pentru ceilalți decât pentru mine, m-am gândit că dacă tot sunt politician, îmi pot ajuta comunitatea din Sectorul 3 din Consiliul local.

Zis și făcut. Am candidat. Am câștigat. Sunt consilier local. Nu, n-a fost chiar atât de simplu, a fost și ceva muncă între etapele astea. În plus, tot ce-am făcut până acum în viață, inclusiv acest blog, m-a ajutat foarte mult. Bine, sper să mă ajute și de acum înainte.

Vă las mai jos un scurt interviu din care poate, dacă nu mă știți deloc (și sunt mari șanse să fie așa), vă veți putea face o idee despre Nina Costea, consilierul local:

1. Cine este Nina Costea?

M-am născut în județul Brăila acum 47 de ani. Am copilărit la Târgoviște, de unde, după terminarea liceului am venit în București și n-am mai plecat. Mă așteptau aici 25 de ani de viață pe care am ales să-i împart cu un fost coleg de facultate. Azi avem împreună două fete de 20 ani și o afacere cu 15 angajați.

2. De ce administrație publică?

Sunt un om căruia îi plac lucrurile bine organizate. Îmi fac planuri, le analizez, le cântăresc și aleg calea cea potrivită ca să le pun în practică.  Nu am experiențe plăcute legate de administratie, aproape nimic nu s-a rezolvat de prima dată.  Însă nu acest detaliu m-a determinat să mă implic, ci felul în care oamenii sunt tratați în relațiile pe care le au cu funcționarii publici.  Faptul că un cetățean se teme pună întrebări legate de drepturile sau obligațiile pe care le are, mă scoate din starea de ”lasă că se vor schimba lucrurile” și mă aduce în zona lui ”hai să schimbăm lucrurile”.

3. De ce Sectorul 3?

Locuiesc în sectorul 3 de peste 20 de ani. Aici e acasă pentru mine.  Și cum orice schimbare în bine începe ” în curtea ta”, am ales să candidez aici și împreună cu echipa din care fac parte să pune lucrurile în ordine aici acasă.

4. Care este cea mai mare problema a Sectorului 3?

Eu sunt economist, văd și analizez Sectorul 3 prin cifrele cheltuite. Cea mai importantă problemă este folosirea fără nicio viziune, strategie sau plan de viitor a unor resurse financiare imese.  Sectorul 3 are un buget generos, dacă ar fi utilizat în mod transparent, nu pe proiecte cu prețuri umflate și sifonate, dacă ar fi direcționat către necesitățile reale ale comunității, precum infrastructură, școli, grădinițe și sănătate, sectorul 3 ar deveni un smart city. Un exemplu de bune practici pentru întreaga țară…

Îmi doresc să punem cetățeanul în centrul oricărui proiect pe care îl propunem.  Administrațiile nu s-au concentrat cu adevărat asupra oamenilor.  Avem pavele, desenăm locuri de parcare pe carosabil, trotuare, dar nu avem în sectorul 3 niște stații de autobuz civilizate.

Știți cum așteaptă oamenii autobuzul la mine în cartier? Pe pământ, în pantă, la mai puțin de 1 m de calea ferată. Ce aș face eu? Aș moderniza stațiile de autobuz  până la nivelul în cre oamenii să-și poată încărca automat cardul de călătorie.

5. Care este cea mai mare oportunitate a Sectorului 3?

Oportunitatea aici sunt fondurile de care dispunem.

Sectorul 3 a dispus mereu de un buget mare.   Cred cu tărie că noi aici, cu o administrație corectă și transparentă, putem schimba, stradă cu stradă, sectorul. De la întreținerea și mărirea spațiilor verzi, la executarea unor parcări smart și supraetajate și la programe de reactivare, reconectare a comunităților din cartierele noastre. De la susținerea reală a unor programe precum ”a doua șansă ”, adresate celor care nu au urmat sau nu au finalizat învățământul primar sau gimnazial,  până la prevenirea abandonului școlar. Toate acestea sunt posibile, se pot face în câțiva ani de zile cu bani alocați, investiți rațional și gestionați transparent.

6. Un oraș european în care te-ai simțit bine sau te-a impresionat din punct de vedere urbanistic și ce ai lua de acolo?

Am călătorit mult cu mașina prin Europa și foarte mult în zonele rurale. Îmi place cum arată zonele de case din Belgia, de exemplu. Le-aș fi adus cu mine acasă. Da, acolo legislația și autoritățile au mare grijă arhitectura zonală. Te plimbi pe străzi admirând în stânga și în dreapta curțile, casele și împrejurimile.  Mă încearcă mereu o stare de tristețe când văd gardurile caselor din cartierul Industriilor, dar tocmai asta m-a făcut să mă gândesc la ce aș face diferit: am pus pe hârtie un proiect de schimbare a aspectului zonei. Mă voi consulta cu specialiștii pentru a găsi calea pentru implementare.

 Ai mașină? Unde o parchezi?

Da, am mașina de firma cu care vin acasă, din fericire am garaj.  Dar asta nu înseamnă că nu va trebui să găsim soluții și pentru locurile de parcare care lipsesc.

8. Ce înseamna un oraș viu, sănătos pentru tine?

 Avem tendința să ne gândim la verde, natură și aer curat când e vorba de oraș un sănătos.  Dar asta trebuie să fie o normalitate, iar ideea de oras viu și sănătos să fie mai mult de atât.

Ce facilități l-ar face feritict pe locuitorul Sectorului 3 ? Și nu vorbesc aici de de strictă necesitate.

Îmi doresc ca Sectorul 3 să fie un loc al infrastructurii, prietenos cu bicicliștii și mai ales cu pietonii, un centru cultural și turistic . Un oraș viu și sănătos e acela în care oamenii doresc să își crească copiii.

9. Cum ai vedea tu o zi ideală ca cetățean în Sectorul 3?

Mă urc dimineața pe bicicletă, fac 7 minute pe pistă până la locul de muncă care e tot aici în sector. În stânga mea pe trotuar, părinții își duc copiii spre școlile și grădinițele din apropierea casei lor. După 8 ore petrecute într-un birou prin ferestrele căruia se văd păsări și copaci, parcă nu m-aș duce direct acasă. Mă duc să-i duc cărțile promise unei prietene și apoi trec pe la piață să-mi iau fructe și verdeață proaspătă. Ajung acasă, mă schimb și tot cu bicicleta merg în parcul în care mă așteaptă câțiva colegi de la USR PLUS pentru o ședință în aer liber, legată de un proiect comun. Documentăm, schimbăm păreri, tragem concluzii.  Apoi facem un exercițiu: discutăm cu oamenii din stradă pe o temă inspirată din proiectul nostru.

Pe seară, după cina gătită în casă, ieșim în oraș ca să vedem un film. Nu e aglomerat și luăm transportul în comun. Plătim călătoria direct în autobuz, cu cardul contactless.  E târziu, dar alegem să ne întoarcem pe jos, fiindcă drumul e luminat, aerul e proaspăt și ne simțim în siguranță. Doar suntem la noi în sector. Suntem acasă!

10. Care e ultima carte citită despre orașe/urbanistică/politică?

Hmm, nu e ultima carte citită, dar e una de la care nu-mi pot lua gândul. Se numește Paradoxul Prosperității și vorbește, cu studii de caz și exemple concrete, despre cum nu sunt suficienți banii pentru a eradica sărăcia dintr-un loc și a ridica o comunitate la nivel de prosperitate. E mult mai mult de atât. E despre a învăța oamenii și comunitățile să se ajute singure. Cu propriile lor resurse, pentru a se autosusține. Trebuie doar să identificăm și să fructificăm resursele fiecărei comunități.  Și o vom face!