Când fericirea ta depinde ceea ce face sau nu face altcineva, te afli într-o capcană, pentru că nu poţi controla ceea ce fac sau ce gândesc ei. Vei descoperi adevarata libertate când vei realiza că fericirea ta nu depinde de nimeni altcineva. Fericirea ta depinde de ceea ce tu alegi să ai în atenţie.
Category: pentru ca putem
De luni
Din nou vreme urata (pentru voi) din nou stare misto (pentru mine).
Mai nasol este ca am muncitorii in curte si nu pot lucra pe ploaie. Astia de la meteo au zis ca vremea se strica de miercuri. 😀 Acum asta e, cum ne-o fi norocul, bine ca e gata fatada. Acum suntem in faza “Pe afara-i vopsit gardul, inntru-i leopardul!”
Ok, lasand asta la o parte, ne-am bucurat ieri de poate ultimul weekend cu caldura din toamna asta. Am fost in parc la IOR si am zis ca stam o ora. Insa acolo timpul trece altfel si fara sa ne dam seama de timp, am petrecut trei ore excelente, in natura. Ce daca aveam un mare teanc de rufe pentru calcat? Ia sa vedem, moare cineva ca n-am calcat eu rufele ieri? Nu, cel mult, intarzie cineva la scoala, pentru ca mami dimineata calca de zor la uniforme si camasi. :
Greva sau ziua educatiei?
Azi copiii nu-s obligati sa mearga la scoala. Li s-a spus ca azi e ziua educatiei. Cine vrea se duce, cine nu, nu. Imbracati in trening si cu role, coarde, mingi, astia mici se vor distra azi in curtea scoli sau in parc, in functie de dispozitia fiecarui profesor. Pai credeti ca o sa stea vreunul acasa? No, nici vorba. 🙂
Din intamplare, am aflat abia ieri, ca in scoli, si nu numai, e greva azi. E treaba lor, e dreptul lor, mie insa mi-a placut cum au pus problema fata de copii cei de la scoala noastra. Nu le-au spus copiilor ca e greva si din cauza asta nu vor face ore, ca astia mici si-ar fi dorit apoi sa fie greva mereu. 😀 Le-au amintit elegant ca e ziua educatiei si o vor sarbatori prin jocuri.
Concediu
Pentru că tusea nu vrea să cedeze, pentru că fetele au început şcoala şi vreau să le obişnuiesc cu un nou program, pentru că vara asta nu prea m-am odihnit, mi-am luat concediu.
Sper ca zilele sa treacă greu de tot, pentru că mi-am propus să fac, multe, multe lucruri şi aş vrea să am timp pentru toate.
Mă duc să-mi iau fetele de şcolă, pe jos. Asta e una din marile lor dorinţe. Să vină mami pe jos (ok, o să mă duc cu bicicleta azi) şi să ne întoarcem încet acasă.
Ştiaţi că…
Am auzit zilele trecute la radio o emisiune în care frazele începeau cu: ştiaţi că…? Ce mi s-a părut foarte mişto a fost că şi cei care intrau în direct trebuiau să-şi înceapă frazele tot cu: ştiaţi că…..?, spunând ceva ce ştiau ei şi probabil publicul larg nu ştia. Nu erau chestii personale, gen “Ştiaţi că am pe mine bluza portocalie?” 😀 ci lucruri interesante de aflat şi de către ceilalţi.
M-am gândit să vă provoc şi eu pe voi şi să vedem la sfârşitul zilei dacă aflam ceva lucruri interesante în felul acesta.
Încep eu şi adaug ce spuneţi şi voi, cu link, desigur. 🙂 Continue reading Ştiaţi că…
Aseară am visat că eram google. Vă dați seama cât de odihnită sunt acum?
Toată lumea dorea să știe câte ceva, iar eu cunoșteam multa lume. Ce spun eu multă? Cunoșteam pe toată lumea și mult, foarte mult din trecutul acestei lumi. Interesant era că știam ceva și din viitorul ei. Al omenirii, desigur.
Aveam niște brațe extrem de lungi și multe, multe capete. Adică tot capul meu era dar multiplicat. Aveam probabil alt creier că prea le știam pe toate. Partea bună e că nu mă simțeam la capătul puterilor, datorită tuturor celor care vroiau să știe ceva și mă întrebau pe mine. Nici vorbă de așa ceva. Le răspundeam tuturor și așteptam noi și noi intrebări. Mă bucuram nespus când primeam întrebările astea și știam răspunsul la toate, la cele mai multe știam chiar o mulțime de răspunsuri. E adevărat că nu toate erau fix ce-l interesa pe cel ce căuta.
Partea mai puțin plăcută consta în faptul că în 75% din cazuri, primeam întrebări cretine, venite de la oameni inutili. De exemplu unu m-a întrebat: “Care este sexul miresei?”. Acu, eu nu aveam de ales și trebuia să-i dau și lui câteva variante de răspuns. 😀
Murături, varză, ceva?
Pe vremuri aveam balconul plin de conserve pentru iarna. Murături, celebrele gogonele, gogoşari în oţet, gogoşari umpluţi cu varză tocată, castraveciori, zarzavat, compoturi, gemuri, dulceţuri, bulion, zacuscă şi evident butoiul cu varză.
Era lege. Toată lumea avea aşa ceva, dacă nu aveai balconul plin de astea, însemna că nu eşti om gospodar. Dacă la Crăciun puneai şi un borcan cu carne prăjită în untura porcului proaspăt tăiat, eventual fix în faţa blocului, ca să vadă vecinii, erai un fel de guru printre locatari. Desigur, se putea continua cu afumatul şuncii într-un butoi, tot undeva in jurul blocului, dar asta e drept că se intâmpla mai rar. Deh, nu tuturor le place afumătura.
E adevărat că iarna nu prea aveai de unde lua aşa ceva şi era cam musai să-ţi faci aprovizionarea de cu toamnă. Iernile erau mai grele şi erau mai uşor de trecut cu cămara plină.
Astept…
I-a spus de multe ori ca o lasa, dar nu indrazneste sa faca inca pasul decisiv. Il mai tin multe langa ea, sau cel putin asa ii place lui sa creada. Adevarul este intre: nu au cum sa se desparat acum si nu gaseste un motiv serios ca sa o lase.
Nu are cum sa o lase pentru ca este cu ea de 25 de ani. Ce-ar spune lumea, daca el ar fi parasit-o pur si simplu intr-o zi? A, lui nu-i pasa de lume deci asta cu gura lumii n-ar trebui luata in calcul. Apropierea ei nu-i face bine. Oamenii din jurul lui nu o pot suferi. Mama lui ii spune proape zilnic sa o lase. Femeia nu s-a obisnuit cu ea nici dupa atata amar de vreme.
O singura data isi facuse bagajul si isi luase chiar si o inlocuitoare pentru ea. Isi pregatise si un loc unde sa stea fara ea in primele zile de dupa despartire si apoi va vedea ce-i de facut in continuare. Viata ar trebui sa fie mai frumoasa fara ea, asa ii spusese lui lumea. Ah, iar lumea. Macar daca ar fi sigur ca hotararea asta e doar a lui si nu-i influentata de lume. Nu, nu era hotararea lui. Si n-a mai avut atunci puterea s-o lase. Si-a desfacut bagajul, a gonit inlocuitoarea si-a ramas impreuna cu ea, vechea lui iubita. Motivul parasirii ei n-a fost destul de convingator.
Premiul contrafacut
Pentru ca baba se misca greu, mi-au luat-o toti inainte asa ca nu-mi ramane decat sa multumesc celor care s-au gandit ca merita toane sa fie numit blog de aur. Adicatelea Cristian, Roxi si Ioana. 🙂
Acu’, Ioanei i-am promis ca am sa promovez o initiativa si mai misto si am sa adaug in sidebar un banner de blog cu initiativa. Nu va mai explic, puteti citi aici ce si cum. Bannerul va aparea imediat ce ma voi descurca sa-l adaug. 😀
Ca sa va dovedesc ca sunt un om care respecta regulile, n-am sa tin cont de nici una legata de premiul acesta si il voi oferi tuturor celor din blogroll. E clar ca daca am pus acolo blogul cuiva, il citesc si imi place, nu-i asa?
La slujba de duminica
Recunosc nu sunt un om bisericos. Mai intru din cand in cand sa aprind o lumanare, merg de regula la deniile de Paste si la Inviere, la nunti, botezuri, inmormantari, da’ cam atat.
De cateva luni Sonia ma roaga sa mergem duminica dimineata la slujba. Am cotit-o cat am putut, da’ sambata seara n-am mai scapat si i-am promis ca mergem a doua zi. Dimineata copilul m-a trezit la 7.00 “hai mami!”. Nu va spun cat imi era de somn si cu as fi dormit inca vreo doua ore, cel putin. I-am spus sa se mai culce putin ca-i prea devreme si ca o trezesc eu, sa stea fara grija si am adormit din nou.
La 8.30 m-a trezit tot ea aproape plangand, ca sa ma trezesc odata, ca ea pierde slujba. N-am mai avut nici o scapare si in 30 de minute ieseam pe usa, eu si copilul (n-a mai vrut nimeni sa mearga).