O zi obișnuită

Am vrut azi dimineață la 4, când am intrat în casă din atelier, să vă povestesc, pe ore, ziua de ieri, pentru că, deși obișnuită, a fost de poveste. Evident somnul a fost mai puternic ca mine și în loc să mă îndrep spre laptop, m-am îndreptat spre pat, dar azi, printre picături, că și azi e tot o zi obișnuită, am să încerc să vă spun. Încep acum:

ora 07,00 – trezirea. Pornește televizorul pe ceva post nemțesc și e musai să mă trezesc, dacă nu să încep ziua, măcar să schimb canalul. Ieri a fost trezirea.

ora 08,00 – zgribulită și deloc obișnuită cu frigul de dimineață, beau cafeaua în curte cu fetele din atelier, povestim ce-am făcut cu o seară înainte și ne pregătim de lucru. Între timp eu am făcut cafeaua, am pregătit micul dejun pentru fete, am scos vasele din mașină, am schimbat sacii de gunoi…

Continue reading O zi obișnuită

Accidentul

Ieri, în vreme ce eram în atelier (nu v-am spus, mi-am luat mașina de cusut nouă, vreau să zic chiar pentru mine, dar lasă că vă povestesc eu asta săptămâna viitoare), aud o bubuitură pe stradă, urmată de un zgomot asurzitor care a trecut și prin fața porții noastre și s-a piedut în zare, undeva.

Cum n-am stofă de jurnalist, adică nu prea sunt curioasă, nici prin cap nu mi-a trecut să ies la poartă. Numai că zgomotele vocilor ce veneau din stradă m-au făcut să las la o parte nepăsarea și să ies, că sigur s-a întâmplat ceva. La poartă gălăgie mare, Sorin al meu vorbea cu un vecin, mai exact asculta la el:  A fugit.!L-a lovit și a fugit! Avea mașina toată lovită pe partea dreaptă și tot n-a oprit. L-a bușit pe băiatul ăla cu număr de Bacău. I-a făcut zob mașina. Bine că el n-a pățit nimic. Uite așa te omoară domnule nenorociții.

Sorin, cu multă prezență de spirit, își dă seama că cel ce provocase accidentul nu putea ajunge prea departe dacă avea mașina lovită rău, după cum spunea vecinul. Îl întreabă pe om dacă mașina a făcut stânga sau dreapta. Stânga, zice vecinul. Al meu sare în mașina noastră și mai apucă doar să-l audă pe vecin zicând: era o mașină galbenă cu număr străin.

Continue reading Accidentul

Duminica pe răcoare stăm lângă radiatoare

Ieri pe la prânz s-a oprit centrala și cum Sorin a fost de părere că trebuie să curețe ceva cap din mașinărie, s-a dus cu el în garaj, l-a curățat bine, după care l-a rupt. În două.
Să vă mai spun că totul se întâmpla într-o zi de iarnă, duminica, undeva în jurul prânzului? Să vă mai spun cât de prăpăstioasă și friguroasă e mama?
Sincer, eu n-am avut emoții. Știam că până seara Sorin va reuși cumva să repare centrala. Întotdeauna reușește să rezolve ce-și pune în cap. Ce păcat că nu-și dorește să fie președinte!
Pentru început a fost la Romstal, a ajuns la 13.55, iar magazinul se inchidea la 14,00. Bucurie că a găsit deschis, disperare că ăia nu aveau piesa ce ne trebuia. Pfff și dacă ați ști ce mică era…
A sunat apoi un instalator pe care il recomandaseră cei de la Romstal. omul era la țară să-și deszăpezească părinții și se întorcea pe seară. În tot acest timp casa noastră se răcea încet dar sigur. Mama își pusese deja vesta matlasată și căciula, Sonia era în continuare în  tricou și susținea că îi este cald, iar eu am aprins cuptorul.
Pe la trei a venit Ioana cu Gabi (știți voi, stomatologul despre care am tot zis că vă povestesc) și Aida, iar când au văzut în ce situație deloc agreabilă suntem, au căutat soluții. Gabi a zis că lipește el piesa la cabinet, Ioana i-a trimis după radiatoare. Au plecat băieții și s-au întors rapid cu un radiator, apoi au mers la cabinetul de stomatologie să lipească cumva piesa de centrala, că era mică și prin ea circulă gaze. Trebuia lipita cu altceva decât plastic. Nu știu ce-au făcut, cine i-a mai ajutat, cert e că au lipit-o într-un fel. Cu toate astea pe la cinci au plecat spre nenea instalatorul care tocmai venise de la țară. Omul s-a arătat mulțumit de lucrătura băieților, dar totuși, pentru siguranță le-a sudat el piesa ca un meseriaș bun ce este.
Cu treaba rezolvată și cu viteza melcului (pe stradă era o ceață de s-o tai cu autogenul) au ajuns în casa răcoroasă pe la opt, ca să nu spun douăzeci.
Acum ar fi fost culmea ca centrala să nu se fi opri din cauza piesei ăsteia și după toată tevatura să fi fost altceva stricat.
N-a fost așa, v-am zis că Sorin se pricepe. Și dacă piesa aia s-a rupt în mâna lui, asta a fost, bine că s-a întâmplat așa și nu s-a rupt când era pusă pe centrală, să fi ieșit gaze prin ea și să fi pățit alte necazuri. A mai durat maxim o jumătate de oră până ce temperatura din casă a ajuns la optim și odiseea s-a încheiat cu succes, așa cum preconizasem că va fi încă de la început.
Oricum, mi-e groază să mă gândesc la cei ce n-au avut curent sau căldură în case zile la rând. Nu zic că eu am intrat în panică, nu se făcuse atât de frig, dar e groaznic să te gândești că n-ai cu ce încălzi camera copiilor ori pe cea a părinților.
Voi ați avut o duminică liniștită?

Mi-a ieșit zăpada prin piele

Nu credeam niciodată ca la distanță de un singur post o să spun ca mi-a cam ajuns zăpada. 😀

Ieri dimineață pe la 7.00 am dat cu mare bucurie zăpada din curte și de la poartă, descoperind cu necaz că mașina n-a fost băgată în garaj așa că era și ea albă-albă. Evident am curățat-o și pe ea. Am intrat apoi în casă, am luat o gură de cafea, mi-am făcut cele 15 minute de bicicletă și când mă uit pe geam…curtea era din nou albă. Cum fetele veneau la lucru în mai puțin d 10 minute și singurul om din casă care era treaz eram eu, m-am îmbrăcat și-am luat treaba de la capăt.

După ce-a de-a doua rundă (recunosc n-am mai curățat mașina) am intrat in casăși m-am victimizat oricui se trezise și avea chef să aplice urechea la văicărerile mele, cum că e grea lopata, e viscolită zapada etc. Bineînțeles că peste câteva minute am auzit pe afară hârjâitul lopeții de zăpadă pe gresia din curte. De data asta domnul Costea se lupta cu zăpada, la un mod mai serios, eu făcusem doar o poteuță îngustă de tot.

Ei bine, ca să nu vă plictisesc, vă spun că din oră în oră cineva a dat zăpada toată ziua și chiar dacă eu nu mă cred cineva uneori am împins și eu lopata.

Continue reading Mi-a ieșit zăpada prin piele

A fost și bazarul

Am revenit.

Sunt încă în viață după ce de trei zile mă chinui să-mi aduc bucătaria pe linia de plutire și să mă familiarizez cu noile electrocasnice, timp în care nu las nici atelierul de izbeliste. Bașca, mă prezint la lansări de produse (despre asta vă povestesc zilele viitoare că-s niște chestii despre care merită povestit), ajut la decorarea liceului pentru bazarul ce tocnmai s-a încheiat și  pregătesc împreună cu Iulia lucrușoarele pe care ea le-a vândut astăzi cu mare succes, și anume penare hand made și hăinuțe pentru flaut. Normal că nu le-am făcut nicio poză, la cât eram de pe grabă, am zis că, lasă, le fac eu niște poze acolo la bazar și gata. Numai bine că la bazar n-am avut aparatul cu mine. Nu mă certați! Să mă fi văzut în ce viteză am plecat cu trei sacoșe de lucrușoare și 6 tarte cu fructe proaspăt făcute…

Dar să revenim. Aseară, în sfârșit, am pornit și mașina de spălat vase, după care am lipit cu Iulia ultimele ornamente pe penare și pe husele de flaut, așadar, pot spune că totul era sub control. Urma ca azi la prima oră să merg cu Sonia la cumpărături si apoi, repede, repede, să ne apucăm de treabă. Ea voia să vândă doar prăjituri și nu orice prăjituri, ci tarte cu fructe. Multe tarte cu fructe, pentru că anul trecut a facut același lucru, numai că am avut doar două tarte, pe care le-am vândut în 10 minute și apoi am stat și ne-am uitat la ceilalți.  Acum voia copilul să aibă ce face la bazar.

Ia ziceți, vă așteptați să se întâmple ceva și să nu ne încadrăm în program nu-i așa? Ei bine, vă înșelați amarnic. Totul a fost respectat ceas, si fix la 16,00 ieșeam, în viteză ce-i drept, pe poartă cu toate mărfurile la noi.

Continue reading A fost și bazarul

Nu mai am cafeaaaa

Ok, mai am câteva capsule de expresso, dar mi s-au terminat proviziile și nu doar cele pe care le-am primit odată cu micuțul Tassimo, ci și cele cumpărate de mine de pe la Metro, Cora, Auchan (în jur de 20 lei 16 sau 8 porții de cafea) sau de pe unde ma mai duce pe mine interesul. O să ziceți, frate, da câte cafele bei tu? Heheh, de ce mi-a fost frică n-am scăpat, nu eu le beau pe cele mai multe, ci prietenii și familia, care s-au abonat cu toții la Tassimo. Mai că-mi vine să-i pun parolă.

Hai mă că exagerez, nu-i chiar așa rău ca atunci când îți vine poftă de-o cafea să-ți poți face printr-o apăsare de buton, atunci când ți se umple casa de prieteni să-i poți servi pe fiecare cu ce fel de cafea dorește și să știi apoi să aplanezi conflictele care se iscă, că de ce aia are mai multă spumă, de ce ailaltă are lapte și a mea nu are, cum de aia e în trei nuanțe de maro, chestii din astea.  Eh, dacă am fi avut toți aceleași gusturi ar fi fost mult mai simplu pentru mine, dar așa…

Cel mai mișto e că acum cei mai mulți dintre ei vor să aibă un Tassimo al lor și au de gând să-și cumpere. Hehe, abia aștept să merg și eu în vizită la dumnealor. 😀

Continue reading Nu mai am cafeaaaa

Bagajul pentru Deltă

Deși n-am fost niciodată în Delta Dunării (asta nu va mai fi valabil foarte curând), ne-am hotărât,  așa cum vă spuneam aici, că anul ăsta e cazul s-o facem și pe asta, așa că ne-am echipat, zicem noi, corespunzător și vrem s-o pornim azi încolo.

Pentru că suntem patru în familie, iar eu pricep greu și uit repede, am făcut o listă cu ce trebuie să luăm la noi, și apoi, pe masura ce lucrurile se strângeau, fiecare era bifat pe minunata listă. Bine, văd eu la întoarcere cât de minunată a fost. Acum s-au strans aproape toate (adică lipsește cu desăvârșire mâncarea, dar a existat o listă și pentru mâncare, numai că ne-am lăsat pe mâna unor prieteni pe care sperăm să nu fie nevoie să-i mâncăm de vii).

Bun, eu zic că lista vă va fi de ajutor și vouă, eu am făcut-o după ce-am citit toate sfaturile lui Nicu și după ce am ascultat o gramadă de povești despre locurile cu pricina. Continue reading Bagajul pentru Deltă

Cu iPad-ul în poșetă – I

Cea mai râvnită fată din blogosferă cartier fusese de acord să iasă cu Costin. Era atât de emoționat încât aproape că-și dorea să n-o fi invitat pe tipă. Ce i-a trebuit lui să se lege la cap cu cea mai tare? Normal ar fi fost să n-aibă așa mari pretenții, că el nu-i cine știe ce baiat de bani gata, și fetele astea se țin aproape cu cheltuială multă, știa el. Pentru început  nici n-o invitase în club, ci alese s-o plimbe pe fată câteva ore prin parc, să-i arate  rațele și broaștele țestoase de pe lac, să asculte greierii pe înserat și să înțeleagă și el de ce toți băieții o doreau pe ea, ca doar frumoase mai erau primprejur.

Lui nici măcar nu i se aprinserseră călcâiele după domnișoară , era doar curios. Atunci de ce naiba era așa emoționat? De unde gheara asta care-l strângea de suflet? Apoi a înțeles: dacă nu s-ar fi ridicat la standardele fetei, cariera lui de Don Juan al blogosferei cartierului s-ar fi incheiat brusc aici.

Așadar, trebuia să ia măsuri:

Continue reading Cu iPad-ul în poșetă – I

Spamul nostru cel de toate zilele

Aseară am văzut că am în spam nici mai mult nici mai puțin decât 690 de comentarii. Desigur, care mai de care erau mai drăguțe și mai demne de luat în seamă, gen  “You got some great ideas there. I did a search on the issue and learnt most peoples will agree with your blog.”

Partea proastă este că uneori îmi intră în spam și comentarii care n-ar merita să fie acolo, culminând uneori cu propriile mele comentarii, care prin nu știu ce gaură neagră a perfecțiunii tehnologice ajung în acel loc întunecat și hulit numit spam. Așa că nu puteam să șterg direct cele aproape 700 de spamuri fără a verifica dacă nu cumva am și vreun comentariu adevarat printre laudele deșarte lăsate de alde tăietor de frunză online.  Și-am luat la mână cele 35 de pagini pline. 🙁

Continue reading Spamul nostru cel de toate zilele

Puma Social Party – super petrecere

Știți plajele alea aglomerate unde e mișto, dar n-ai loc să-ți pui cearceful, și dacă stai întins cu fața la soare ai toate șansele să te trezești cu nisip în gură venit direct din șlapii vecinului? Dar plajele alea și mai mișto unde nu are acces chiar toată lumea și îi cunoști pe majoritatea celor care joacă volei în apă sau pe uscat? Ei bine, în București aseară au fost două petreceri mari (au fost mai multe, dar să fim serioși..), ce spun eu mari, super-mari, giga-mari, terra- mari. Am plecat de acasă cu gândul să ajung la amândouă, dar n-a mai fost nevoie. 😀

Odată intrat în atmosfera  Puma Social Party (un fel de… plaja aia cu oameni mișto), nu-ți mai trebuia altă petrecere.


Continue reading Puma Social Party – super petrecere