Cum va spuneam, acum doua saptamani am inceput sa petrec o parte din timp intr-o 
redactie de site de cultura urbana feminina. Am cunoscut fetele din redactie
si am scris articole la care v-am facut partasi. Pe site-ul despre care vorbesc, articolele nu trebuie sa fie scrise la modul general.
Asa cum v-am amenintat, dupa ce am scris repede un cuvant inainte ca sa zic asa, despre cum am gasit redactia si fetele, am trecut la primul articol de rubrica, ca sa zic asa.
Despre ce putea sa fie acesta daca nu despre mame si copii? Ei bine, luati de cititi Mamele cool isi duc copiii in vacante la bunici si veniti cu propuneri de imbunatatire. Daca comentariile voastre taie in carne vie, scrieti aci 🙂 , daca sunt insa constructive si ajutatoare va rog sa le scrieti acolo.
Multumesc!
Mai rari sefi care sa fie iubiti de angajati, desi asta si reciproca ar trebui sa fie general valabile. Nimeni sa nu fie obligat sa lucreze, indiferent din ce postura, cu cineva pe care nu-l place. Evident asta s-ar intampla #inlumeaperfecta. Cum nu traim acolo, cum nu traim nici macar intr-o lume normala, nu ne ramane decat sa incercam sa ne intelegem cu sefii.
Indiferent ce faci tu acum, daca ai lucrat undeva vreodata, ai avut cel putin un sef. 😀 Cum, inca mai dai socoteala unui sef? Nu-i bine, insa s-ar putea sa nu fie nici rau. 🙂
Sa ne gandim la un lucru bun pe care il putem spune despre sef si la un lucru rau. Nu, nu la mai multe lucruri rele, stiu ca exista, sa ne limitam la unul rau. Daca ai de spus mai multe bune legate de sef da-i drumul, sa auzim si noi si sa ne bucuram ca exista. Incep eu:
Una rea:
Sambata seara a avut loc finala concursului BGT 2009. In clip aveti anuntarea castigatorilor si ultima reprezentatie din show.
Preferata mea a fost Susan Boyle. 🙂
Azi imi imbrac terasa in VERDE. Sper ca mai tarziu dupa amiaza sa va arat si ceva poze.
Mai vreau sa fac si un tort de ciocolata, insa poze cu tortul nu stiu daca vreti. 😀
Sa speram ca nu m-a luat gura pe dinainte si n-am sa fac nimic din ce-am spus. 🙂
Weekend placut si voua!
Ieri am plans si probabil ca o sa mai plang si azi. 🙁
Nu stiu cum e la voi in firma in care lucrati, dar la noi se fac restructurari. Colegi de-ai mei pleaca. Nici eu nu sunt departe.
Situatia nu se intrevede a se imbunatati prea curand. Noroc ca am parintii la tara si atelierul de croitorie in curte. Deci de mancat si de imbracat n-o sa ducem lipsa. 😀
Numai sanatosi sa fim. 🙂
Ieri am fost cu masina la service. In afara de faptul ca am intarziat doua luni cu revizia, au trebuit schimbate a doua oara placutele de frana si am fost de acord sa-mi schimbe uleiul din cutie la 30.000 de km (mi se parea normal ca la o revizie sa se schimbe uleiul, acum ca ala din cutie nu-i tot una cu ala din motor e alta treaba 🙂 ), nu s-a intamplat nimic deosebit legat de masina acolo.
In orice firma care merge, exista oameni care muncesc si aduc beneficii firmei aleia care-i plateste si inevitabil exista acolo cel putin un angajat tip. Inca nu am fost intr-o firma in care el sa nu existe. A fost angajat prin nu se stie ce pile, e baiat bun cu ceilalti angajati (in sensul ca nu deranjeaza) si isi face treaba (da, i se da si lui o treaba de facut, ca va ziceam firma inca merge). Service-ul la care am fost nu face exceptie.
Exista aici un loc in care clientii asteptau cele doua ore batute pe muchie, sa-si vada masina iesita din verificare. Cu scaune, fotolii, radio (dat un pic cam tare pentru gustul meu) aparat de cafea si biroul angajatului tip cu niste rafturi in spatele lui, unde stateau aruncate fix imprastiat, capace de roti, stergatoare, presuri si alte piese si accesorii auto, la care Continue reading Angajatul tip