lumea munceste - fără toane

Internship plătit?!

Hai să vedem cum e cu munca timpul ăsta neplătit, căruia îi spune internship! Îi spun neplătit pentru că eu cred că așa ar trebui să fie.

Citesc la Miruna o întreagă dezbatere pe subiect și o simt că ea e undeva la mijloc. Majoritatea comentatorilor spun că munca lor trebuie plătită. Sunt perfect de acord cu asta, însă despre care muncă vorbim?

Știți câți bani costă un curs bun care te învață doar teoretic niște chestii? Știți. Atunci gândiți-vă cât costă același curs care te învață lucruri practice. E un pic mai scump, nu-i așa? Voi mai aveti un pic și spuneți că și la facultate ar trebui să vă plătească. Pentru că va duceți, prapădiți timp, scrieti, invatati, sunteți activi acolo, de ce să nu caștigați bani?

Continue reading Internship plătit?!

Heirup și satisfacția lucrului bine făcut

N-am decupat în toată viața mea mai mult decât în ultimele 48 de ore. Și îmi aduc aminte că îmi plăcea să tai orice-mi cădea în mână pe vremea gradiniței. Am ținut foarfeca în mână 12 ore adunate și în momentul în care scriu nu-mi mai coordonez mâinile cum trebuie. Cred că mâine o să am febră la degete, dacă există așa ceva.

1500 de bucățele de material modelate în fel și chip de mânuțele astea două. Sunt foarte mândră de rezultat, din păcate nu vi-l pot arăta, că-i puternic personalizat și clientului, mai mult ca sigur, nu i-ar plăcea să-i lansez eu, acum, campania 😀 , așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Întotdeauna am invidiat oamenii din mâna cărora iese ceva, zic invidie prin prizma faptului că eu, de exemplu, stăteam 8 ore la birou și când plecam acasă tot ce lăsam în urmă era coșul plin de gunoi. Apreciez mult mai mult munca unui tâmplar față de cea a unei secretare. Poate și pentru că la sfârșitul zilei, primul îmi poate arăta ce a făcut. Nu-s ipocrită, înțeleg rolul fiecăruia în minunata formă de orgnizare numită societate, doar zic.

Continue reading Heirup și satisfacția lucrului bine făcut

E altfel când stai la tine la birou

Asta-i a patra zi de lucru. În primele trei n-am avut timp nici să respir. Ce bloguri de citit dimineaţa, ce comentarii de lăsat pe unde mă mânanca limba să spun ceva?! Nimic. Aici de când intrii pe uşă, ai deja ceva de făcut, ceva care desigur nu suferă amânare pentru că atelierul stă dacă tu nu răspunzi instant cerinţelor. Şi credeţi-mă, n-aţi vrea să platiţi nişte oameni care stau. 😀

Când zici că totul merge ca pe roate în atelier şi fiecare ştie ce are de făcut, te trezeşti ca ai einşpe mii de mailuri de organizat, că trebuie să pregăteşti pentru contabilă actele de luna trecută, că trebuie să-ti faci cărţi de vizită, că-i musai să modifici nişte preţuri în ofertă. Exact atunci când eşti în mijlocul acestor activităţi, intră pe uşă un client nou care nu ştie că tu eşti în prima zi la birou şi habar nu ai în ce folder e oferta cu cămăşi sau dacă ai cum să-i faci o geacă cu patent crem la spate şi la mâneci. Noroc că eşti fată descurcăreaţă şi ştii cum să iei clientul, acesta pleacă mulţumit că cineva în sfârşit i-a înţeles cerinţele. Tu rămâi în continuare uitându-te lung după el şi sperând că între ai tăi (oamenii cu care lucrezi) e cineva care te va scoate din încurcătură şi va înţelege exact cum să-i facă mostra clientului ce tocmai a plecat.

Am uitat să vă spun că printre picaturi iei la telefon ( în vânzările de echipamente de lucru telefonul este deocamdată mijlocul de comunicare cel mai sfânt) toţi vechii clienţi, îi anunţi că de azi înainte vor vorbi cu tine, le promiţi că până la sfârşitul anului îi vei vizita sa vă cunoaşteţi şi face- to-face, etc.

Continue reading E altfel când stai la tine la birou

Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi

Ramona are 20 de ani şi refuza orice job plătit sub 1000 lei. Nu o interesează altceva decât să câştige mai mult de 1000 lei/lună. Nu merge la interviuri să laude ce ştie ea să facă sau să afle ce-i necesar să ştie pentru a face faţă postului, ci merge pentru a vedea ce salariu se oferă.

Dacă pentru un om cu familie şi responsabilităti (nevastă casnică şi rată la bancă) suma asta este derizorie, pentru Ramona n-ar trebui să se pună problema aşa. Ea locuieşte cu părinţii şi nu trebuie deocamdată să contribuie cu nimic la cheltuieli. Acum ar fi momentul ca ea să profite şi să înveţe, chiar dacă asta înseamnă să accepte o slujbă unde poate căpăta experienţă pentru un viitor job pe bani frumoşi. Acum e perioada în care poţi alege să faci ce-ţi place. Îţi este la îndemână să accepţi un salariu de junior şi să înveţi cât mai multe dintr-un domeniu care-ţi place. Ştiu că sunt tineri care fac asta, dar sunt ingrijorator de mulţi care nu gândesc aşa. Ei vor salariu mare şi dacă se poate să nu se streseze prea tare.

Ţin minte că pe vremuri îmi plăcea atat de mult să lucrez în publicitate, încât aş fi vrut să lucrez într-o agenţie ca deschizător- închizător de uşi. Gratis. Doar ca să cunosc lumea din domeniu, să vad cum se desfăsoară o campanie cap-coadă, să fur de la cei cu experienţă… N-aş fi făcut acelaşi lucru într-o fabrică de conserve. Pentru că nu-mi plac conservele făcute în fabrici. Nu se comapară cu cele făcute în casă. 😀

Continue reading Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi

Sedinţă în parc

Azi aş fi vrut ca şedinţa de dimineaţa să se ţină într-un parc. Să ne întâlnim toţi la intrare, îmbrăcaţi de birou, cu mărgele si pantofi cu cămăşi şi cravate şi aşa cum suntem să ne aşezăm pe iarbă în cerc, ca ăia din Misa. Iolanda de la butiq să ne aducă cafea în pahare de plastic, iar pentru cei mai subţiri dintre noi şi covrigi. 😀

Să nu ne temem că fusta se cutează sau pantaloni se înverzesc.

Să respirăm şi să vorbim despre business în cuvinte puţine. Şi apoi să ne întoarcem la munca… Atât.

Exerciţiu de utilitate

Măi omule, tu te-ai gândit vreodată serios, tu angajat, cum ar merge firma la care lucrezi fără tine? Cât de util eşti tu acolo? De ce doresc oamenii ăia să te aibă în continuare angajat?

Ok, sunt sigura ca tu esti cel mai important din firma, toata activitatea se învârte în jurul tău, nimeni în afară de tine nu mai face nimic, dar să spunem că tu pleci mâine. Se blochează activitatea? Nu se mai fac plăţi? Nu se mai încasează bani? Rămâne stocul nevândut câţiva ani? Nu mai sună telefoanele? Dacă sună nu are cine să răspundă la ele? Nu se mai plătesc salarii? Se împrăştie clienţii? Se închide firma?

Ce s-ar întâmpla dacă de mâine ţi-ai căuta de drum?

Continue reading Exerciţiu de utilitate

Şi-am fost la #zoomon

Ca urmare a invitaţiei primite de la Adina am trecut aseară în fugă pe la Zoom ON, eveniment organizat de laptop news si hotcity la ceainăria Green Tea.

Am găsit acolo o încăpere plină de laptopuri noi, oameni frumoşi şi arome delicioase. Am butonat tastele noilor modele de laptopuri, am vorbit despre computere şi preferinţe în alegerea modelului ideal, am cunoscut-o pe Raluca Mareş de la laptopnews.ro şi pe Andi. Am ratat la mustaţă (a mia oară) întâlnirea cu Corina Georgescu (idaho). 🙁 Am băut şi-un ceai, cum altfel, şi m-am relaxat după o zi istovitoare de care o să vă povestesc curând. 😀

Vă las cu două trei poze:

Continue reading Şi-am fost la #zoomon

Workshop- povestea

Asa cum ati aflat din poze, am fost vineri la workshopurile despre blogging, organizate cu ocazia roblogfest 2010.

Mai intai, ca sa inteleaga toata lumea ce-s astea, o sa va spun ca la intalnirile de acest gen, bloggeri cunoscuti si persoane cu experienta in comunicare si social media impartasesc din experienta lor si incearca sa le explice astora mici si foarte mici, cam care-i treaba cu blogurile de succes. Atrag atentia asupra greselilor pe care le fac constant blogerii incepatori, gen: scriem de-o luna si cerem link la zoso sau il intrebam pe budda cum sa facem bani din blog, asta tot cam la 30 de zile de la lansarea blogului pe o platforma gratuita, evident, timp in care am scris 5 articole si n-am avut niciun comentariu. 😀

Pentru a indrepata toate astea, Dragos Novac a avut initiativa de a organiza, anterior petrecerii anuale a bloggerilor, roblogfest, o intalnire intre mari si mici pentru a le da si celor mici posibilitatea de a invata, de a se intalni cu cei mari si de a vedea cam cum se intampla lucrurile acolo sus. De blogosfera vorbesc. 🙂

Continue reading Workshop- povestea