Category: cuvinte

Ecaterina

Ecaterina s-a născut în urmă cu 35 de ani la Bucureşti. S-a întamplat într-una din scurtele perioade de şedere în ţară a familiei sale. Tatăl ei era diplomat, iar între două misiuni stătea uneori câteva luni în ţară.

 Bucuria venirii pe lume a singurului copil din familie, mama ei fusese înştiinţată de medicul familiei că nu va mai putea aduce pe lume copii, cuprinse repede toată comunitatea pe care părinţii ei o frecventau. Erau laolaltă unchi, prieteni, mătuşi, colegi de muncă ai tatălui şi vechi prietene din copilăria mamei. Toţi îşi dădeau cu părerea despre ce viitor o aşteaptă pe micuţa, care negreşit va  moşteni inteligenţa tatălui şi frumuseţea mamei. Niciunul dintre ei nu bănuia atunci, că fetiţa va fi exact cum ei şi-au dorit, adică frumoasă şi deşteaptă, fară a avea însă aproape nimic din frumuseţea mamei sau din inteligenţa tatălui.

Frumuseţea şi isteţimea copilei  s-au conturat de-a lungul anilor ce-au urmat, luând mult din specificul locurilor pe unde a copilărit şi foarte puţin din trăsăturile parinţilor.

Continue reading Ecaterina

Profesorul

Fusese corijent de doua ori in viata. Prima data in clasa intai, cand invatatoarea accea mica si uscativa, de ziceai ca-i un copil de-a opta, a refuzat cu incapatanare sa-l treaca la desen. Auzi tu, la desen! Niciun copil de clasa intai nu mai ramasese vreodata corijent. Ceea ce o nemultumise pe uscativa era faptul ca el facea desenul negru. Simplu. Colora foaia in negru. Cand era intrebat ce reprezinta, spunea intruna, mister. Invatatoarea l-a avertizat mereu ca, daca nu dezvaluie intr-un desen misterul, nu trece clasa. A inteles asta doar vara tarziu, cand ceilalti baieti munceau cu parintii la camp si el mergea la scoala. A stiut ca misterul il ajuta sa scape de munca si a mai inteles ca invatatoarei ii place sa-l invete carte. A trecut de clasa intai, pictand un om chel cu haine lalai, trei fire de par in cap si pantofi cu varfuri indreptate in directii diferite.

De a doua corijenta nu-si mai amintea cum o trecuse, stia doar ca fusese mult mai tarziu in anii terminali, cand  profesorul de franceza il vazuse sarutand o fata, in curtea scolii. L-a lasat corijent, dar la trecut clasa pana la urma. Macar daca fata ar fi meriat, insa era urata si rea, iar el o sarutase pentru ca pierduse un pariu.

Acum era si el profesor de logica si nu intelegea cum un elev care are note bune la toate materiile va ramane corijent tocmai la logica.  Inexplicabil. Si totusi atat de logic.  Nu, nu-l va trece….nu merita. Ce-i pasa lui? Nu merita si basta.

Continue reading Profesorul

Ce-am mai facut

Am asteptat weekend-ul asta inca de la inceputul saptamanii.

Luni dimineata, in pat, inainte de a deschide ochii ma gandeam “Ce bine ca azi e sambata si urmeaza doua zile libere, frumoase…”.  Apoi pe masura ce ma trezeam la realitate gandeam “Ah, nu e inca sambata, abia vineri, da’ lasa ca trece repede vineri..”. Cand mi-am dat seama ca de fapt e luni,  🙁  am avut asa o senzatie ca mai sunt 14 zile pana la primul sfarsit de saptamana. 😀

Da’ uite ca au trecut si chiar daca au fost doar 7 zile, tot se cheama ca le-am umplut pana la refuz ba cu una, ba cu alta. 

Miercuri  am fost cu fetele la o cafenea din centrul vechi al Bucurestilor. Stati bre ca nu le-am dus pe Sonia si pe Iulia la  cafenea inca. Am fost cu Beti cu Coana zoitzica  si cu Natalia. Mai tarziu au aparut si Raluca cu Florin, pe care atunci i-am cunoscut si care sunt foarte misto,  insa am ramas putin cu ei, pentru ca ma asteptau monstrii acasa.  Altadata stam mai mult sau veniti voi de la inceput. 😀

Continue reading Ce-am mai facut

Amandoi

Odinioara

Erau tineri amandoi si cam de aceeasi varsta. Baiatul era imbracat cashual usor neglijent, dar o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu un suras usor melancolic, aruncat  din coltul buzelor. Fata plutea parca intr-o rochita de bumbac inflorata, cam decoltata pentru vremea de afara. Asa ii spusese mama cand sa iasa pe usa si ii daduse in fuga un sal, sa-si acopere cu el umerii si decolteul. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un film sau la o piesa de teatru. Erau amandoi si doar asta conta acum.

Peste 5 ani

Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat cashual si o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu o saptamana in urma, in fata ofiterului starii civile, cu un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor. Femeia plutea parca intr-o rochie de bumbac deschisa la culoare, cam decoltata pentru vremea de afara. Bine ca avea cu ea, salul pe care il pusese mama in bagaje, cand se pregateau sa plece in calatoria asta de vis. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un muzeu sau la o corida. Erau amandoi si  asta conta acum.

Peste inca 10 ani Continue reading Amandoi