Category: copii

A venit Moș Nicolae

Nu vreți să știți cum l-au așteptat, deși știu bine cine e. Au încercat să mă tragă de limbă, să le dau un indiciu, au vrut chiar să mă șantajeze chiar, dar nu le-a mers. Nu numai că nu le-am spus, dar le-am și indus în eroare. Asta afost partea buna.

Partea mai puțin bună, pentru mine, nu pentru ele, a fost că tati s-a hotărât și m-a forțat și pe mine să fiu de acord, să le dăm cadourile pe care le luasem pentru Craciun, acum. 🙁 Ce mai vaiet, ce mai zbucium, nu m-am înțeles cu el. Le dăm și basta! Și uite așa, aseară târziu când s-au întors fetele de la dansuri, au găsit în cizme, pe lângă dulciuri și fructe au găsit două tablete: asta și asta.

Evident, copiii nu se așteptau la cadourile acestea. Nici nu știau dacă e adevărat și dacă au voie să le atingă. Asta la început, că în nici două minute erau pe ele, le desfăceau, le aprindeau (eu în locul lor aș fi căutat 10 minute butonul de start), își instalau conturile de google și cumparau instalatii de pe google play.

Continue reading A venit Moș Nicolae

Copiii vor plimbări în weekend

Pentru că la școala fetelor vineri e Bazarul și anul acesta vin și copii din alte Licee Waldorf din țară (s-ar putea ca asta să fie o tradiție de care eu aflu abia anul acesta), la noi va sosi joi Ioana, o fetiță din Sibiu si Bogdan, coleg cu ea. Mi se pare o chestie foarte faină asta cu cazarea copiilor din provincie la casele gazdelor din București, se leagă altfel prieteniile între copii. Ioana si Bogdan vor locui la noi până duminică așa că intenționăm să le arătăm un pic orașul și să-i facem să se bucure cât mai mult de vacanța la București.

Cum eu sunt neieșită din casă de vreo jumătate de an, am nevoie de ajutorul vostru să-mi recomandați ceva locuri frumoase de vizitat în Bucuresti in weekendul ce va veni. 

Ca să nu ziceți că vă rog chestii fără să vă povestesc ceva, ei bine anul ăsta la bazar am decis împreună cu fetele să facem… nimic. În fiecare an stăteam și vindeam chestii toată seara.  Ba lucruri făcute de noi în atelier, ba prăjituri… Mai țineți minte tartele de anul trecut? Acum e timpul să mai și cumpărăm. Vrem doar să ne plimbăm prin tot bazarul și să ne cumpărăm lucruri drăguțe pentru brad. Abia aștept!

Continue reading Copiii vor plimbări în weekend

Black friday și cadourile lui Moș Crăciun

Pentru că fetele au fost cuminți anul acesta, ne-am gândit că merită niște cadouri de la Moș un pic mai speciale, mai ales că ele nici nu mai sunt încântate de păpuși și trenulețe.

Cum bugetul maxim pentru cadourile astea este de vreo 2000 lei, vă dați seama că am tot verificat prețuirile de la magazinele de specialitate de vreo lună încoace și știu exact care sunt ofertele. Nu vreau să spun ce vrem să le luăm că poate citesc ele aici, dar din articol voi ar trebui să vă dați seama despre ce vorbesc. Telefoane au.

Cum spuneam, cunosc ofertele. Sunt foarte curioasă ce diferențe de preț voi vedea mâine. Dacă reducerea reala ar fi si de 100 lei/bucata, pentru mine ar fi excelent pentru că aș economisi 200 lei. Dacă ar fi și mai mare aș începe să cred în Black Friday, așa cu cred copiii în Moș Crăciun.

Continue reading Black friday și cadourile lui Moș Crăciun

Ciudățeni

Săptămâna asta n-a început tocmai fain pentru noi. Deși dimineața de luni nimic nu prevestea vreun necaz, seara la  nouă și jumătate chemam salvarea. Copilul Iulia a căzut din picioare (un fel de leșin fără pierderea cunoștinței) și avea o durere insuportabilă de cap.

În timp ce vorbeam cu dispeceratul la telefon, copilul Sonia care cobora ușor scările,  se așează jos și spune că se învârte casa cu ea și simte o agitație mare în corp. Nu vreți să știți cum m-am înțeles cu cei de la salvare.

Evident că până la venirea salvării, mai exact fix două ore, am reușit cât de cât să le aduc în fire pe fete, să le descos, să aflu ce s-a întâmplat, să le dădăcesc… numai eu știu cât de greu a trecut timpul ăsta.

Continue reading Ciudățeni

Aș vrea ca Dana să ajungă Ioana

Dana are 7 ani și e în clasa întâi. E o fetiță frumoasă și isteață cu care mie îmi place să am grijă, dar din păcate nu totul depinde de mine. Să vă spun…

Pentru că mama ei  lucrează la atelierul nostru de croitorie, fetița își petrece aici orele de după școlală. Își face lecțiile, se uită la desene animate, mănâncă, se joacă. Numai de dormit nu doarme aici. Seara, când mama ei termină lucrul, pleacă amândouă acasă. Nu, Dana n-are o casă a ei cum avem noi toți. Dana stă cu chirie într-o cameră friguroasă împreună cu mama ei. Eu n-am fost la ea, dar mi-a povestit că ele n-au baie și pentru a merge la toaletă trebuie să meargă în curte chiar dacă afară e noapte și frig. Fetița are o viață foarte chinuită, deși eu știu că sunt mulți oameni care trăisc așa și din păcate pentru unii nici nu există șansă de schimbare.

Acum două sătămâni, Dana mi-a povestit o întâmplare foarte nefericită din viața ei de elevă, de data asta. Ea învață foarte bine, are niște caiete foarte ordonate și frumos scrise, învață poeziile în doar câteva minute și îi place mult să socotească. Și să deseneze. Cu toate astea în clasa ei nu prea și-a făcut prieteni, pentru că elevii ceilalți au aflat că Dana e săracă și o cam ocolesc. Ea s-a obișnuit cu situația și a ajuns chiar să nu mai plângă din cauza asta și să i se pară ceva firesc.

Continue reading Aș vrea ca Dana să ajungă Ioana

O idee pentru vineri

Că în România mor încă mulți copii la naștere, nu este, cred, o noutate pentru voi. Că în România (și nu numai) multă lume își petrece seara de vineri în cluburi, iar nu-i o noutate, dar din fericire asta nu-i nici un lucru rău. Iar când cele două chestii se leagă cumva, atunci chiar că-i ceva remarcabil care merită strigat tare prin megafonul blogosferei.

AllTimeClubbing și Kristal Club  au pus la cale un eveniment la care are loc vineri, la care putem merge cu toții în schimbul unui bilet de 30 lei. Dacă suntem fete și reușim să ducem la eveniment un băiat, atunci plătește doar el, deși nici banii noștri n-ar strica, pentru că, așa cum bănuiați, bănuții strânși vor ajunge la Salvații copiii Romania, mai exact vor ajuta campaniei Bun venit pe lume, campanie ce își propune strângerea de fonduri pentru dotarea cu incubatoare a maternităților din 15 orașe: Pitești, Constanța, București, Cluj-Napoca, Iași, Bacău, Craiova, Târgu Mureș, Timișoara, Suceava, Piatra Neamț, Vaslui, Hunedoara, Reșita și Brașov.

Ce ziceți, mergem vineri în club?

Camere de luat vederi în sălile de curs

Am văzut aseară la TV cum o învățătoare le vorbea copiilor de clasa I într-o manieră incredibilă. Citez din memorie: ”Vai cât esti de prost! Ești foarte prost!” ”Dă-mi banii. Mi-ai adus banii? Pai ce, eu te întrețin pe tine? Că doar nu esti copilul meu.” Și n-au fost numai astea, evident. Adresate unor copii de maxim 7 ani.

Reporterul spunea că că e învățătoare cu experientă. Păcat! Eu nu mă gândesc la rușinea ei. Ea și-o merită cu vârf și îndesat. Mă gândesc la cum se simt acum copii ei, cei care toată viața au spus probabil cu mândrie că mama lor e învățătoare. Asta dacă nu cumva tot așa vorbea și cu ei.

Niciun copil pe lumea asta nu merită să i se vorbească așa. Niciunul, cu atât mai puțin niște boboci de clasa I pentru care școala abia a început de două luni.  Oare nu s-ar putea, cu toată tehnologia pe care o avem azi la dispoziție, să avem camere de luat vederi în fiecare clasă. Camere la care să aibă acces atât conducerea școlii cât și părinții elevilor din clasa respectivă. Ar fi de vis.

Continue reading Camere de luat vederi în sălile de curs

Din nou vineri

Urmează un sfârșit de săptămână plin, de data asta nu de muncă ci de evenimente intersesante, nu atât pentru noi cât mai ales pentru copilele mele.

Ieri am luat, în sfârșit, rochițele de dans de la croitorie (da, frate, altă croitorie, n-am avut timp să le facem noi :D) și azi are loc ultima repetiție ănaintea concursului de duminică. Primul lor concurs de dans. Știu nu trebuie să mă aștept la premii sau execuții de excepție, eu o să fiu mulțumite dacă le văd dansând. E clar că trebuie multă muncă pentru a ajunge sus.

Mâine, sâmbătă, vor avea o zi de excursie la Cascada Urlatoare. Vor merge acolo cu noua doamnă dirigintă, motiv pentru ei de a se cunoaște mai bine și de a descoperi împreună cea mai impresionantă cascadă de la noi din țară. Cred sincer că aceste căderi de ape este bine să le vezi când ești încă copil. Altfel îți rămâne întipărită în memorie Cascada Urlătoare, cu înălțimea ei de 15 m, la 13 ani (se putea și mai devreme) și altfel o percepi dacă o vezi prima dată la 40 ani.

Continue reading Din nou vineri

Temele pentru acasă

Vă spun sincer că am oftat din toată inima atunci când am scris titlul postarii ăsteia.

Dacă e s-o iau cu începutul și să-mi amintesc de vremea când eu eram elevă, n-am prea mult a mă plânge, pentru că la vremea aia, în afară de matematică și română, unde tema era sfântă, la altceva noi nu prea aveam de scris acasă. De învățat da, ohoho, dar nu de scris. Dacă greșesc vă rog să mă corectați, dar atât cât mă ține pe mine memoria, îmi amintesc că nu aveam de scris la istorie, geografie, fizică, chimie, lucru manual, desen etc. A, parcă și la limbi străine mai aveam câte odată ceva temă, dar nesemnificativ. Ce viață frumoasă de elev am avut!

Bun…

Ajungem acum în zilele noastre și găsim, începând fix de la clasa întâi (la clasa 0 nu cunosc pe nimeni, deci nu știu) teme la cele mai ciudate materii posibile. Există o materie care se cheamă ”abilități”. Corespondentul ei în școala veche nu știu care e, se poate să fie ”lucru manual”, dar nu sunt sigură pentru că mai există și ”tehnologie” și atunci asta ce-i? Ei, copiii au temă la abilități. Ba să meargă în parc să adune crenguțe din care vor face la oră un aranjament, ba să coloreze o planșă mare pe care de cele mai multe ori, văzându-l pe puști cât e de obosit i-o desenează mama, ba să termine floarea pe pânză pe care a început-o în clasă (serios acum, daca în clasă, într-o oră, copilul a reusită să bage acul de trei ori corect în pânză, cum crede doamna învățătoare că va reuși el să termine acasă? În cât timp?). Pe lângă asta au temă la matematică (si pe caietul de teme, dar și pe caietul special),  la română, la cunoașterea mediului, la engleză etc.

Continue reading Temele pentru acasă

13 ani

În noaptea cu pricina, era o vineri și eu eram în spital. Citeam ca de obicei, și pe la unsprezece am vrut să las cartea  și să sting lumina în rezervă. Numai că atunci când am coborât din pat eu și burta mea imensă, am simțit că mi-a venit sorocul, dacă e să spun exact cum zicea bunica mea, și ținându-mi cu o mână burta și cu cealaltă cămașa de noapte m-am dus la asistente și le-am spus că nasc. Una din ele m-a întrebat la ce interval am contracțiile și eu am întrebat-o ce-s alea și cum ar trebui să le simt, pentru că eu în afară de faptul că mi se rupsese apa, nu aveam niciun alt simptom. A doua oară când asistenta m-a întrebat de contracții, i-am spus că am una pe oră, ca să n-o dezamăgesc, dar tot nu aveam nicio durere.

Între timp doctorul care era de gardă m-a consultat și m-a instalat confortabil într-un pat din sala de nașteri. Da, erau acolo vreo șase paturi pline cu femei care se pregăteau să nască. Unele gemeau, altele țipau de durere, eu așteptam să-mi vină durerile și mă uitam la perfuzia  care îmi fusese pusă la instrucțiunile date de doctorul meu prin telefon, în timp ce se îndrepta spre spital. Era de acum miezul nopții.

Adevărul este că n-am fost speriată nicio clipă, dar când l-am văzut pe doctorul Costea (doctorul meu) intrând în sala de nașteri am știut că totul va fi bine. A venit la mine, mi-a spus și că soțul meu e afară și îl așteaptă cu vești legate de mine și de bebeluși. M-a îmbărbătat, m-a asigurat că totul va fi bine, aveam pregătită și o sală de operație pentru cazul în care ar fi intervenit complicații, deci chiar nu aveam de ce să îmi fac griji.

Continue reading 13 ani