I. Alaltăieri la plecarea la școală:
– Mami, vii să ne iei diseară de la școală?
– Nu, nu pot veni.
– Mami, trebuie să vii să ne iei că-i întuneric când ieșim și mai e și frig.
– Îmbrăcați-vă bine și veniți pe jos (adică cu tramvaiul), sunteți destul de mari să faceți asta.
Ne uitam ieri, eu şi copilul Sonia, la un film pe PRO TV, Prietenii copilăriei mele. Undeva la începutul filmului, mama eroului principal îi spune copilului ei (citez din memorie):
Fiule, trebuie să înţelegi că şi eu şi tatăl tău iubim locurile astea foarte mult. Aici s-au născut bunicii voştri, aici ne-am născut noi şi tot aici aţi venit şi voi pe lume. Ţinem mult la originile noastre, dar e important pentru noi să mergem într-un loc în care voi să puteţi primi o educaţie bună. Mai bună decât cea pe care v-o putem oferi noi aici.
Când am auzit asta, m-am uitat cu nostalgie spre fiica mea şi i-am spus: Continue reading Noi de ce nu ne mutam?
Copilul Iulia și copilul Sonia sunt de azi în tabără. De fapt de aseară, pentru că le-am dus ieri și le luăm duminica viitoare. Dap, am fost de două ori la Tabăra Oratia. O dată săptămâna trecută de relaxare și-a doua oară de supraviețuire săptămâna asta. 🙂 Bineînțeles, urmează si-un al treilea drum, cel de recuperare. A copiilor.
Ca în fiecare an, Carmen organizează la Oratia, pentru copiii între 13 si 15 ani, o tabără de-o săptămână în care adolescenții sunt instruiți în tehnicile de supraviețuire, pe care Lucian, instructorul lor, le respiră. De la ora exactă stabilită în functie de poziția soarelui până la transportarea unui prieten rănit până la cel mai apropiat adăpost cu ajutorul unei foi de cort, copiii vor experimenta într-o săptămână regimul semi-cazon instituit de ieri la tabără.
Sunt, bineînțeles, foarte curioasă de felul în care vor percepe mândrele mele această experiență. Așa, ca de început, ele erau foarte entuziasmate, dar vreau să le văd la sfârșit, dacă vor reuși să escaladeze peretele de alpinism și să aprindă focul. Măcar cu ajutorul brichetei.
Dragi mămici, știți desigur că numai mâine nu-i poimâine și duminică îi serbăm pe puștii noștri, unii cumpărându-le mai multe dulciuri decât de obicei, alții cu jucării frumoase aduse în dar, unii ducându-i la Băneasa Shopping City unde Guido Daniele o va picta pe Sore în ceva animal, alții primesc hăinuțe sau plimbări, sau toate astea la un loc, dar eu împreună cu niște fete minunate de la suntmămică.ro vă provocăm la altceva. Ce-ar fi să le dăm copiilor în această zi ceva în plus. Un DA mare cât toate zile din an în care le spunem NU.
Cum ar fi ca pentru o zi sa-i spui copilului tău DA indiferent de ce-ți cere: Mami, mă iubești? Da! Pot să ies afară? Da. Pot să-ți iau pantofii cu toc? DA. Pot să mă întorc pe inserat? DA. Pot să-ți iau și toți banii din portofel?….și tot așa. Eu am dat exemplu de cerințe de copiii la aproape 15 ani, dar sunt sigură că și copiii voștri, mai mici sau mai mari au tot felul de dorințe la care nu spuneți întotdeauna și necondiționat, DA.
Ce-ar fi să încercăm de data asta și apoi să povestim cum a fost? Dacă citiți articolul de pe suntmamica.ro veți vedea că se lasă cu premii și sunt sigură că se va lăsa și cu multe povești haioase. Ce spuneți? Vă băgați?
Am scris serialul acesta (are patru episoade ce vor aparea aici câte unul în fiecare sâmbătă) acum câțiva ani pentru mamistie.ro care acum nu mai există. M-am gândit să le public aici ca să rămână totuși undeva, că nu se știe când voi dori să le recitesc.
Era o zi ca oricare alta și eu mă învoisem de la serviciu doar câteva ore pentru a rezolva o problemă minoră, un fel de bifă în viața mea de tânără femeie însărcinată, și anume, controlul medical din luna a IV- a de sarcină și implicit ecografia. La cât de superficial tratam eu chestia asta, cred că nu-i nevoie să spun că nu l-am mai luat și pe soț cu mine, nu avea rost să se mai învoiască și el de la serviciu.
Am ajuns, așadar, în cabinetul doamnei doctor pe care o alesesem să mă urmărească pe parcursul sarcinii, la un cabinet particular, și m-am lăsat pe mâna ei. Până la acea dată mai făcusem o singură ecografie și mi se spusese că am o sarcină normală. De data asta însă a fost cu totul diferit. În timpul ecografiei zâmbetul de pe fața doamnei doctor s-a retras o secundă atunci când mi-a spus: Avem o problemă….a mai apărut o inimioară. Uite și încă două piciorușe și două mânuțe….doamna Costea, veți avea gemeni.
Atunci când copiii au 14 ani, înțeleg clar că Moș Nicolae (și mai ales Moș Craciun) poate să le îndeplinească dorințele de cadouri, jucându-se cu mintea părinților lor și nu deplasându-se personal să le pună în ghete. Mai știu copiii la vârsta asta și că-și pot dori de Moș Nicolae mai mult decât dulciuri și fulare sau mănuși. Acestea fiind spuse, să revenim la copiii mei de 14 ani.
Ieri a fost la Liceul Waldorf bazarul de Crăciun, un târg frumos în cadrul căruia copiii vând produse realizate de mâna lor, în general ornamente pentru pomul de iarnă, dar și diverse alte obiecte. Anul acesta, spre deosebire de alți ani, am avut și piese de teatru, demonstrație de zumba și alte lucruri interesante, făcute parcă un pic mai bine orgazat decât altă dată.
Am mers și noi pe la toate ”tarabele”, am ascultat frumoasele colinde cântate de orchestra și corul școlii, ce mai am intrat în admosfera sărbătorilor oficial. Am și cumpărat niște globuri de sticlă pictate manual și o cutie de bijuterii.
Ca să nu facem decât două drumuri la secție, ne-am interesat pe net ce acte ne trebuiesc și ieri după amiază am plecat spre Secția de Poliție de care aparținem, cu actele la noi și fără prea mari speranțe, pentru că nu știam ce program e pentru depunerea actelor, pe site-ul Secției nu scrie programul, iar la telefonul de la informații nu răspunde nimeni.
Dacă vă interesează vă scriu mai jos de ce acte aveți nevoie dacă vreți să-i faceți copilului carte de identitate pentru că a împlinit vârsta legală pentru a avea una. By the way, formularea corectă nu este dacă vreți să-i faceți, ci aveți maxim 15 zile de când puștiul împlinește 14 ani ca să vă prezentați cu el la secție și să solicitați actul.
– Cerere tip (o completezi acolo);
Au trecut 5 ani de când am scris postul ăsta și azi dimineață lucrurile la noi în casă s-au desfășurat exact la fel. Ok, n-am mai avut bomboane cu alcool, dar în loc de 2 cutii cu bomboane au fost 6. Deh, copiii mai mari, pretentii mai multe.
N-am cuvinte să descriu acum ce simt, au crescut, le iubesc din toată inima mea, le doresc să fie fericite și sănătoase și să se bucure de viață cu toată ființa lor. Pentru mine sunt încă niște copile (copilul Sonia și copilul Iulia) și probabil așa vor fi mereu.
La mulți ani Iulia și Sonia!
Nici nu știu de unde să încep. Am avut ieri o zi foarte frumoasă umbrită puternic de o întâmplare foarte urâtă de care vă voi spune totuși în treacăt la sfârșit.
Pentru că nu am avut acces la blog câteva zile, n-am putut să vă anunț că săptămâna trecută, mai exact sâmbătă pe 14 septembrie mi s-a născut finuța de care v-am tot vorbit anul acesta. Am așteptat-o cu toții (părinți, bunici, nași, prieteni etc.) cu mare nerăbdare venirea ei, mai ales că Emilia, fina noastră, a fost internată cu o săptămână înainte în spital pentru că avea colul ușor deschis. Termenul sarcinii era pe 16 septembrie, Bebe Strumf a venit pe lume în 14.
Acum nu că este a mea, dar e o fetiță atât de frumoasă… Deși e nou născut, are niște trăsături foarte bine definite și-ți vine s-o pupi într-una, deși noi ne abținem cu greu. Și mirosul…miroase așa de frumos a bebeluș că parcă mi-ar plăcea să am un parfum cu mirosul ăsta.
Cred că la fiecare început de an școlar v-am povestit cum ne pregătim noi de școală, anul acesta aș vrea s-o fac într-o manieră diferită, și să vă spun că mai sunt și alte lucruri importante de luat în seamă la reintrarea copiilor în comunitate, nu numai culoarea ghiozdanului de anul acesta și caietele care trebuie musai să fie cu fața unui cântăreț în vogă.
Cei care au copii care au mai mers și-n anii trecuți, dacă nu la școală, măcar pe la grădiniță, știu probabil că atât din cauza contactului pe care-l au cu multe persoane cât şi explorarea diverselor
Am pățit-o și noi în perioada grădiniței, o pățesc în prezent mulți prieteni de-ai noștri, așa că m-am gândit să vă reamintesc aici ce trebuie să facem la reintrarea în colectivitate. Sunt câteva reguli de care noi, ca părinți, e bine să ținem seama atunci când ne ducem copii din nou la școală/grădiniță: Continue reading Cum ne pregatim de scoala