Autor- Haruki Murakami
Titlu original – What I Talk About When I Talk About Running
Numar pagini – 240
Continue reading Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga
Category: carti
Sotia calatorului in timp
Asa ceva…
Soția călătorului în timp este o carte extrem de frumoasă, scrisă în 2003 de Audrey Niffenegge. Dacă n-aș fi știut aș fi crezut că-i scrisă mai demult, m-am obișnuit ca acelea dintre cărți care mă răscolesc să nu fie din secolul acesta. Cartea de față mi-a dat însă convingerile peste cap. După ea s-a făcut și-un film în 2009, l-am văzut aseară pentru că am vrut să văd cum au reușit să redea pe ecran misterul cărții sau altfel spus misterul vieții celor doi protagoniști Clare și Hanry.
Din fericire, aceasta este una din cărțile despre care încă din titlu îți poți face o idee despre ce se întâmplă în cele peste trei sute de pagini. Doi oameni, un călător în timp și soția lui, trăiesc. Numai că viața lor este cum nu se poate mai intercalată. Clare îl cunoaște pe Hanry încă de mică, de la 6 ani, iar el face oficial cunoștință cu ea abia la 28 de ani, după o viață plină de băutură și femei, așa cum îi stă bine oricărui călător în timp. Ea știa multe despre el, iar el atunci o vedea prima dată. E drept că recuperează pe parcurs, dar tot țimpul cititorul, adică tu sau eu, e ținut cu sufletul la gură de o poveste spusă la persoana întâi, ba de către Henry, ba de către Clare. Am înțeles, citind-o, niște cuvinte despre timp pe care le-am văzut cândva scrise pe o bucată de hârtie: piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul.
N-am să vă povestesc cartea (știți că n-o fac niciodată), dar am să vă rog cu insistență ca măcar să vedeți filmul. Povestea e una incredibil de emoționantă.
Intoarcerea acasa
Întoarcerea acasă nu-i o carte. Sunt cinci. Dar meriă citite din scoarță în scoarță și credeți-mă vă vor învăța despre oameni (omenire) mai mult decât toate cărțile de istorie studiate în școală.
Prima parte se cheamă Amintirea Pământului, iar Orson Scott Card aduce în fața cititorului o societate de pe una din planetele către care s-au îndreptat pământenii în urmă cu 40 milioane de ani, atunci când planeta lor, bătrâna Terra, a devenit nelocuibilă, datorită dezastrelor pricinuite de deciziile greșite luate de omenire de-a lungul vremii. Tehnologizarea era una dintre ele. Planeta pe care locuiau acum oamenii se numea Harmony (ce nume fain, nu-i așa?), iar societatea era înfloritoare mai ales în orașul în care se petrece acțiunea, Basilica. Mi-ar fi plăcut să mă nasc acolo. N-aș fi mai avut blog, asta e clar, dar mi-ar fi plăcut acolo.
În cea de-a doua carte, Chemarea Pământului, Sufletul Suprem își face mai mult simțită prezența și interferează cu oamenii aleși. Ca să înțelegeți cine era el, vă spun că la plecare, oamenii au programat un computer, acest Suflet Suprem, care să aibă grijă de ei pe noua planetă, care să-i impiedice să facă din nou greșelile care au dus la distrugerea Pământului. În partea asta se adună echipa și pornește către navele ce îi așteaptă undeva în deșert, nave cu care oamenii au ajuns pe Harmony și care acum, aveau să-i ducă pe acești aleși din nou acasă. Mi-ar fi plăcut ca Dumnezeul nostru să fie un fel de Suflet Suprem.
Biblioteca bloggerului român
Când trebuie să explic cuiva de ce citesc, mă uit la respectivul/respectiva cu o privire acră de pe sub ochelari, ce spune sec și pe înțelesul tuturor: măi omule, ești idiot! Apoi îmi îndrept spatele, îmi dreg vocea și spun spășită: de plăcere!
Probabil că voi știți deja cu toții că mie îmi place să citesc, și cum chinezu ne provoacă să scriem fiecare un top al cărților citite în 2013, după care chestia asta va continua într-un mod interesant, n-am avut încotro și m-am mobilizat, mai ales că doar o mică parte dintre cărțile citite de mine în 2013 au avut parte de recenzii aici pe blog. Culmea e că mai ales alea care mi-au plăcut mult n-au recenzii, unele din cauza lipsei de timp, iar altele pentru că abia acum am ajuns la sfârșitul seriei și vreau să scriu despre toate odată. Și cum vorba multă e sărăcia omului, vă arăt mai jos topul meu:
- Flori pentru Algernon, autor Daniel Keyes
- Întoarcerea Acasă, autor Orson Scott Card – partea I – Amintirea Pămantului, partea a II-a – Chemarea Pământului, partea a III-a- Navele Pământului, partea a IV-a – Din nou pe pământ, partea a V-a – Născuți pe pământ
- Dune I și II autor Frank Herbert
- Regele, autor Stephen King
- Wyrms, autor Orson Scoot Card
- Întalnire cu viata, autor Cecelia Ahern
- Soseaua Catelu nr. 42, autor Alina Nedelea
- Factorul groazei, autor Robert Harris
- Jurnalul de la Păltiniș, autor Gabriel Liiceanu
- Jurnalul unui cântăreț de jaz , autor Bujor Nedelcovici
Intrebari și răspunsuri despre cărți
N-am mai făcut de mult o leapșă, iar cea pe care tocmai mi-a plasat-o Vienela e despre cărți așa că o fac cu mare drag, mai ales că la prima vedere câteva întrebări mă cam blochează. Dar să vedem:
1. Prima mea amintire cu mine citind.
Cred că am mai scris undeva pe blog povestea asta, este vorba de o fetiță de clasa I careia mama îi citea câteva pagini din Amintiri din Copilărie după care pleca la serviciu, lăsând-o pe fată să continue, așa cum putea, lectura. Când mama se întorcea acasă fetița mai citise cel mult două pagini, dar n-ar fi recunoscut niciodată asta în fața ei, așa că se lăuda spunând: uite mami, am recitit tot ce mi-ai citit tu și am mai terminat și astea două pagini în plus. Așa că peste ani, când la rândul lor copilele fetei îi spuneau același lucru când aveau ele ceva de citit, ea știa exact cum stau lucrurile.
Se întâmplă chestii
Dap, sunt convinsă că și la voi e la fel. sunt foarte multe chestii despre care ar trebui să scriu și anume:
- Anul acesta se împlinesc de ani de când avem Târgul Internațional Gaudeamus- carte și învățătură 2013. Începând de ieri și până duminică 24,11,2013, la Romexpo în pavilionul central puteti gasi, practic, tot ce înseamnă carte în România și nu numai. Standul ALL îți așteaptă și anul acesta cititorii cu oferte de carte greu de refuzat. Vă puteți completa biblioteca cu peste 400 de titluri din literatura română și internațională la prețuri incredibile – doar 3 lei, 7 lei sau 10 lei. Vă dați seama cât de simplu e să facem anul acesta cadouri celor dragi dacă avem cărți la banii ăstia? În plus, lansările de carte sunt la ordinea zilei, dacă accesați link-ul pus mai sus, aveți detaliat programul lansărilor pe zile, ore si invitați. Eu aș vrea să ajung vineri, 22 noiembrie, la ora 19:00, la Standul ALL pentru lansarea cărții “Și acolo ce-o să faci”? Ghidul tău de studii, burse & joburi în străinătate de Diana Ursachi. Dap, ați ghicit, timpul trece mai repede decât am fi crezut, copiii au cresut.
- Apropo de copii, am rămas datoare cu câteva impresii despre piesa de teatru pusă în scenă de clasa a VIII- a a Liceului Waldorf. A fost absolut minunat! Dacă la început spectatorii veniți să vadă piesa au fost foarte gălăgioși (deh, tineret), atunci când actorii au apărut în scenă (le spun actori pentru că au fost adevărați actori în seara aceea) în sală s-a așternut o liniște deplină, întreruptă, însă, foarte des de hohotele de râs care nu puteau fi ținute în frâu, deoarece Ivan Turbincă e o comedie incredibil de savuroasă, iar copiii noștri s-au întrecut pe ei, practic n-am simțit niciun moment că nu sunt actori profesioniști pe scenă. Bravo, copii!
- Mai voiam să vă spun că citesc acum niște cărți savuroase, ale incredibilului Orson Scott Card. Seria Întoarcerea acasă are 5 cărți: Amintirea Pamantului, Chemarea Pamantului, Navele Pamantului și Din nou pe Pamant. Nascuti pe Pamant. Ca întotdeauna, eu nu am de la început toată seria, dar deocamdată am citit Amintirea Pamantului, am recitit Chemarea Pamantului (o citisem anul trecut, îmi plăcuse, dar habar nu aveam ce poveste venea din urmă și mai ales ce avea să-i urmeze). Am de gând să-mi iau de la Gaudeamus Navele Pămantului și Născuți pe Pămant, iar Din nou pe Pământ este deja pe noptiera mea și stă cuminte să-și aștepte rândul. Povestea e una fascinată, cu oamenii plecând de pe Pământ și continuându-ți viața pe o altă planetă, supervizați de Sufletul Suprem, un computer programat să nu-i lase să mai facă aceleași greșeli pe care le-au făcut pe Pământ. Numai că și Sufletul Suprem mai dă rateuri și are nevoie de, ați ghicit, ajutorul oamenilor pentru a putea păstra echilibrul vieții noi și, cât de cât, armonioase a acestora. Dacă reușește sau nu, deocamdată nu știu, dar și dacă aș ști, pe cuvânt că nu v-aș spune. Oricum ar fi, sunt cărți care te fac să-ți pui întrebări și chiar dacă nu găsești mereu răspunsuri, simplu fapt că te întrebi te face să simți că existi.
- În rest la noi sunt toate bune și frumoase. Am reușit să ducem Dacia veche a lui tata la Remat și să luăm pe ea un voucher de 1500 euro. Ce-o să facem cu el încă nu știm, dar sigur aflăm până pe 20 decembrie. Drumul cu rabla până la Remat a fost extrem de haios, o să vă povestesc dacă doriți. Am râs cu lacrimi două seri la rând, când ne-am amintit. Comenzile au intrat în linie dreaptă (până acum linia a fost extrem de șerpuită, în sensul că eram nevoiți să băgăm mereu comenzi noi peste comenzi vechi, puse oricum pe alte comenzi și mai vechi, v-am pierdut, știu). Deocamdată e bine, vom vedea cât ne va ține binele ăsta.
Flori pentru Algernon
Am terminat cartea de citit aseară târziu și-am adormit cu gândul la Charlie Gordon. Nu-mi vine să cred că a fost scrisa de Daniel Keyes în 1966, după o nuvela scrisă tot de el 7 ani mai devreme. Spun că nu-mi vine să cred, pentru că lucrurile nu s-au schimbat cu nimic azi fată de vremea la care a fost scrisă cartea. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi, nici mai deștepți, dar nici mai proști. Poate doar un pic mai bine pregătiți.
Dar să vă spun de Charlie. Sau mai bine de Algernon. Acesta din urmă era un șoricel simpatic căruia îi fusese îmbunătățită memoria până într-acolo încâ ajunsese să rezolve rapid labirinturi din cele mai sofisticate. Și cum testările pe oameni trebuiau să înceapă, Charlie, un tânăr cu retard mintal, s-a dovedit a fi subiectul cel mai bun pentru pionieratul în acest domeniu.
Știți că eu nu vă povestesc de obicei cărțile și n-am s-o fac nici acum, dar nu pot să nu vă spun că Charlie reușește să ajungă deștept (era dorința lui cea mai mare pe vremea când era doar un om de serviciu la brutăria unui prieten de-al tatălui său). Cu ce vine la pachet inteligența asta și cum îți schimbă cartea iremediabil perceptia asupra oamenilor cu retard mintal vă las pe voi să descoperiți. E o chestie la care eu nu m-am gândit până acum, îi compătimeam sincer pe oamneii de condiția inițială a lui Charlie, dar acum îi și înțeleg și voi încerca să mă și bucur pentru ei. Puțini dintre noi ”oamenii normali” sunt în stare să simtă în viața lor atâta inocență și fericire pură ca oamenii aceștia.
Matematica nu e naspa
Sunt intru totul de acord cu sintagma din titlu si am argumente pentru a va convinge de asta si pe voi.
Am sa iau de bun ce mi-a spus o doamna profesoara de matematica si-am sa admit ca mai sunt si alti copii precum fetele mele, copii care cred ca matematica nu le va fi niciodata prietena. Sau cel putin nu le va fi una buna, ci una rea, pusa mereu pe harta, paracioasa si batausa, una gata oricand sa le fure iubitul sau sa le rupa biletele concertul cu Pink.
Sper din tot sufletul sa apuc ziua in care copilele mele vor incheia socotelile cu matematica, iar eu ma voi putea uita spre ele fara sa ma gandesc daca si-au terminat sau nu temele la mate. Continue reading Matematica nu e naspa
Concediul în cuvinte, imagini și cărți
Am plecat vinerea trecută cu bagaje și gânduri de odihnă către locuri pline de soare blând și oameni dragi. Am stat două zile la părinții mei la Sihleanu, un sat brăilean cu istorie veche și plajă nouă. Mi-am luat cu mine o singură carte, Întâlnire cu viața de Cecelia Ahern.
Am stat la plajă pe malul Buzăului două zile înainte de plecarea la mare, ne-am antrenat un pic pielea pentru soarele litoralului. A fost perfect. Apa Buzăului a fost mică și l-am putut trece în picioare, am făcut plajă pe malul celălalt, pe un prund de nisip proaspăt apărut.
Am început să citesc din carte pe plaja din Sihleanu și am făcut acolo cunoștință cu Lucy Silchester și scrisorile ei primite de la Viață, de la viața ei, desigur. Vă dați seama că în pauzele de râs și bălăceală mă gândeam cum ar fi să mă pot întâlni și eu cu viața mea, deși am vaga impresie că mi-e tot timpul în preajmă.
Un citat si-un concurs
Și evident o întrebare, dar asta nu acum, ci mai aproape de sfârșit.
Citesc Maimuta vine să-și ia craniul de vreo două săptămâni. Nu râdeți, seara pic leșinată de oboseală și apuc să citesc doar câteva pagini. Cartea-i frumoasă (dacă pot să spun așa nebuniilor nenorocirilor pe care le făcea Hitler și oamenii lui), dar nu-i una de citit în vacanță. Mi-ar fi plăcut să o citesc la iarnă, undeva într-un fotoliu tras aproape de șemineu, dar am început-o acum și e musai s-o termin, voi și scrie ce părere am despre personaje și întâmplări, dar mai e până atunci, vă spuneam n-am terminat-o.
M-a intrigat însă un pasaj (n-are mare importanță în desfășurarea evenimentelor), dar vreau să-mi spuneți ce credeți voi. Am de dat o carte ”Factorul groazei” și o sacoșică hand made făcută de moi, unuia dintre cei ce răspund corect. Prin tragere la sorți. Știți că urăsc tragerile la sorți, dar rămân eu cu conștiința împăcată că n-am dat cadoul pe criterii subiective. 😀
Acum citatul: