După ce v-am povestit cum am ajuns în Italia și ce-am făcut la Bergamo, zic să continui, așa că azi avem Varenna și câteva orășele de pe lacul Como.
Nu știu dacă ați auzit de el, dar Lacul Como din Italia imită silueta filiformă a unei femei cu părul in vânt (bine, concluzia asta am tras-o noi, nu știu ce spun experții). De fapt vă puteți și voi da cu părerea, harta lacului este aceasta din dreapta.
Am fost in Italia exact de Paștele catolicilor, și cum ea e o țară majoritar catolică, se cheamă că am fost în Italia de Paște.
Am plecat cu o cursă Wizz dimineață devreme din București și la 7.45, ora lor, eram pe aeroportul Milano-Bergamo, hotărâți să avem o vacanță liniștită și frumoasă pe malul lacului Como. Auzisem (și văzusem prin poze) că-i de vis.
Imediat ce ieși din aeroport sunt autobuze către Milano (5 euro) și către Bergamo (3,5 euro au fost cele pe care le-am luat noi, dar nu-s convinsă că nu erau unele și mai ieftine, ale noastre au fost valabile 90 minute). Cum aveam cazarea în Varenna și puteam intra abia pe la prânz în apartamente, am hotărât să vedem până atunci La Citta Alta din Bergamo, așa că am coborât din autobuz la gara din Bergamo, am traversat și am lăsat bagajele în niste cutii uriașe (ne-au încăput lejer 3 bagaje de mână și-un rucsac) pentru care se plătește 4 euro pe 24 ore (asta-i perioada minimă pentru care poți plăti).
O excursie de 5 zile nu e nici scurtă cât un weekend, nici lungă cât un concediu, nici cal nici măgar, cum ar spune bunicii noștri, dar e din ce în ce mai des întâlnită în rândul iubitorilor de călătorii, așa că merită un articol special.
Dacă în ceea ce privește actele, gadget-urile și încărcătoarele, regulile rămân aceleași, fie că plecăm două, nouă sau 5 zile, diferența intervine la buget și la garderobă. Cum bugetul și-l stabilește fiecare în funcție de necesități, de exemplu pentru noi bugetul la 5 zile este între 500-1000 euro în funcție de destinație (o familie de 4 membrii), dar pentru o altă familie poate fi mult mai mare, sau chiar mai mic, în funcție de modul de a călători, de locul ales pentru vacanță și, desigur, de nevoile fiecărei familii. Oricum ar fi, nu plecați fără acte, bani, telefoane și încărcătoare (pe acestea din urmă le puteti transporta și găsi ușor în bagaj dacă le puneți într-un toc de ochelari).
Revenind la garderobă, noi suntem genul de oameni care deși călătoresc în general cu mașina și nu ducem hainele în cârcă, nu luăm cu noi decât strictul necesar.
N-am plecat niciodată departe de acasă de sărbători. Adică, cel mult ne-am dus la părinții mei, dar asta tot acasă înseamnă. Cu atât mai mult, n-am făcut nicioadată sărbătorile printre străini. Bine, nici acum n-au fost chiar printre străini, dar totuși…
Am petrecut anul acesta zilele de Paști la bulgari. Mai exact într-un hotel din Nessebar unde înțeleg că se duc români de Paște de cel puțin 10 ani. Cum ar spune Amza Pellea, mai devreme sau mai târziu vine rându’ la toată lumea. Rândul nostru a fost în 2017 și nu pot spune că ne pare rău.
Am fost o vacanță frumoasă, începută în Vinerea Mare și terminată luni după Paște.
Dap, nici n-a început bine anul și noi ne gândim la vacanța de vară. Anul acesta vrem să mergem în Spania, la Mediterană. Se împlinesc 10 ani de la ultimul nostru concediu petrecut acolo, așa că ar fi cazul să revenim.
Între timp am văzut multe țări din Europa, nu suficiente, dar multe. Peste tot pe unde am fost am călătorit, aproape exclusiv, cu mașina, pentru că Sorin refuza cu înverșunare zborul cu avionul. Asta până anul acesta când l-am convins, după îndelungi tratative, că ne este mult mai la îndemână un zbor direct de trei ore către Castellon de la Plana, Spania, față de câteva zile obositoare pe autostrăzile Europei.
Bun, odată stabilit mijlocul de transport, am trecut la căutat bilete de avion convenabile (cele mai convenabile) pentru 4 adulți și 3 copii. M-am bucurat foarte tare când pe 2 ianuarie am găsit niște bilete dus-întors pentru toți 7 undeva la 400 euro (nici măcar, erau 396 euro), numai că neștiind datele exacte de plecare și retur, nu le-am luat. Am zis că mai e timp.
N-am scris de mult, mi-e dor de tot și toate, mă mănâncă degetele să înșir cuvinte, mi se compartimentează ideile în cămăruțele creierului și tare mi-e ca acolo vor rămâne pe vecie, dacă nu iau taurul de coarne.
Dar până la idei, avem fapte. E drept că sunt din cele de zi cu zi, dar nu-i viața noastră o înșiruire de fapte? Asta până la concediu. 🙂
Mai sunt câteva zile ( vreo 9) și plecăm la Balcic. Va fi un weekend scurt și romantic (sperăm) petrecut la malul mării. M-a inspirat postarea asta de pe lumeamare, dap, Roxana, ai convins oameni să meargă să vada Balcicul. Va fi prima plecare la odihnă pe care o facem fără fete, după mulți, mulți ani. Bineînțeles că sunt mari acum, bineînțeles că nu mai vor să meargă nicăieri cu noi. Fac aici o paranteză și vă povestesc o chestie. Ieri am fost cu fetele să-și facă abonamente la fitness, și după primul antrenament, în drum spre casă, le spuneam că și Sorin vrea să se mobilizeze și să meargă vara asta regulat la sală, și le-am sugerat că ar fi super să meargă împreună. Sonia îmi dă replica nazal: dacă vine tati, eu mă las de sală.