Category: amintiri

Bucuresti – Scoala nr. 67

Acum doi ani, cand am fost prima data in curtea scolii 67 din Bucuresti ( intrau fetele in clasa I), aceasta ( curtea scolii) arata ca si cum o cometa a cazut in mijlocul curtii si se formase acolo o groapa mare cu diametrul de cca 20m. Nu era nimic in curtea scolii in afara de groapa si tomberonul de gunoi. M-am speriat si le-am cerut copiilor sa nu iasa in curtea scolii sub nici o forma. Zona nu era imprejmuita cu nimic si ar fi existat riscul ca oricand un copil sa alunece in groapa. Mai tarziu am aflat ca la sfarsitul orelor copii trebuiau sa duca cosul de gunoi la tomberonul din curte 😀 . Din fericire nu au fost accidente.

Ieri la inceperea anului scolar curtea scolii era de nerecunoscut. Teren de fotbal cu gazon sintetic, teren de baschet si handbal cu gazon sintetic, asfalt in rest si cateva bancute. Sincer nu am vazut unde  mai e tomberonul de gunoi 🙂 .

Pacat ca a plouat si nu am putut sta mai mult in curtea scolii dar este efectiv o placere sa  stai sau sa te joci acolo.

Continue reading Bucuresti – Scoala nr. 67

A venit toamna

Am fost un weekend obositor ( weekend tripic de inceput de toamna 😀 ).
Am dat o fuga prin magazine ( cu treaba, nu de placere 😀 ), am facut suc de rosii si zacusca, am dus toti 8 copii de pe strada la o pizza si-un suc ( de fiecare 😀 ). Erau toti foarte bucurosi de iesire, dar, de-acum n-or sa se mai vada asa de des la joaca.
Gata, toamna si-a intrat in drepturi, zilele sunt mai scurte, frigul si-a facut simtita prezenta, camara e plina si maine incepe scoala.
Fetele dorm, ghiozadanele sunt pregatite pe hol ( au fiecare cate un caiet, penarul si mult loc liber pentru carti 🙂 ), florile sunt ambalate frumos, incepe clasa a III a.
Mult succes copii!

11 septembrie

11 septembrie 2001 ramane in memoria colectiva ca unul dintre cele mai complexe si infricosatoare acte de terorism, indiferent la care teorie a conspiratiei ne plecam urechea sau spre ce organizatie sau guvern intindem degetul acuzator. Una dintre cladirile distruse partial in acel atac a fost Pentagonul. Coincidenta bizara, pentru ca tot intr-o zi de 11 septembrie, in anul 1941, se incepusera sapaturile pentru constructia sediului armatei americane. Reparatiile in urma avionului prabusit pe cladire au durat exact un an, incheindu-se astfel tot la 11 septembrie, in 2002.

Laurentiu

Azi e ziua fratelui meu. Implineste 34 de ani. Ii doresc sa fie fericit, aici sau aiurea in lume ( Portugalia, Spania). Nu l-am vazut de un an. In ultimii 7 ani l-am vazut cam o data pe an. Cum sa te obisnuiesti cu asta? Imi este foarte dor de el. Am impartit aceeasi camera la bloc aproape 18 ani. Pana pe la 13 ani era mai mic decat mine la inaltime. Acum are 1,95m. Cand s-a inscris la judo am vrut sa merg si eu ( nu m-au primit ).  Cand a castigat prima cupa la un concurs judetean, am vrut sa mi-o dea mie. Nu mi-a dat-o. Cand mergeam in vacante ( 16 iunie – 14 septembrie)   la bunici eram cei mai fericiti ( euforia disparea pe masura ce se apropia sfarsitul vacantei).  De sarbatori era obligat sa ma ia cu plugusorul. Pe trei  ianuarie mergeam sa cheltuim banii stransi. Mergeam la cinema foarte des. La un singur film n-am rezistat pana la final. Se numea ” Canarul si viscolul”  (hihihih uite ca pe asta nu l-am uitat). Ca orice frati am facut multe multe lucruri impreuna. Imi place sa cred ca va veni o vreme in care vom fi (geografic vorbind) mai aproape.

Pana atunci ” La multi ani Laur” si asculta asta azi:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5GdgEXaF2sk]

Eclipsa

Isi mai aminteste cineva de ochelarii de eclipsa? Eu am unii si acum in pod.
Ce nebunie ( isterie) a fost atunci cu cu ei. Neaparat trebuia sa ai unii daca aveai de gand sa privesti eclipsa fata in fata. La inceput erau foarte scumpi parca in jur de 20.000. Pe masura ce s-a apropiat eclipsa au inceput sa se ieftineasca, insa nu destul ca eu sa-mi permit unii. Aveau mi se pare niste rame mari albastre. Tin minte ca se apropia ziua si eu nu aveam inca ochelarii. Am aflat ca te poti uita fara grija printr-o masca de sudura, si aveam o masca din asta printr-o magazie. M-am hotarat ca asa o sa fac. In ziua cu pricina am ajuns la serviciu dimineata, cu gandul la eclipsa dar fara masca de sudura. Nu, n-am uitat-o acasa, am vrut sa o iau dar in primul rand era prea mare si mi-era ca ma fac de ras cu ia in autobuz, si in al doilea rand cand am scos-o din magazie, le-am dat idei celor care ramaneau acasa si care au insistat ca nu se cade sa merg cu masca la serviciu. Asa ca pana la ora pranzului, nu stiu de unde trebuia sa fac rost de ochelari de eclipsa. Am vorbit cu toti cunoscutii si pana la urma in jur de ora unsprezece aveam un plastic mare fumuriu de cca 30x30cm prin care cred ca puteam vedea mai multe eclipse. Il adusese un coleg de la cineva, caruia il adusese altcineva, de la o fabrica care in ultima luna facuse si ochelari de eclipsa. Erau omologati deci. Puteam sa ne uitam fara grija prin el. L-am taiat cu foarfeca si l-am impartit toti din firma( eram 6). Bine, nu era la fel de elegant ca ochelari dar nu stateam nici cu masca pe figura. Eclipsa a venit, a trecut, am vazut-o (cred ca am vazut acelasi lucru ca si cei care isi cumparasera ochelari, sau, cel putin asa imi place sa cred). Cand am plecat spre casa, erau pe strada, aruncati pe jos (asa suntem noi romanii, aruncam pe jos) foarte multi ochelari de eclipsa. Am luat si eu o pereche pe care o pastrez si azi. Pai de unde credeati ca am eu si acum ochelari de eclipsa?