Category: amintiri

Inapoi

Cu cat inaintezi in varsta, cu atat iti vine sa te intorci in trecut. Nu numai in trecutul tau, ci si al parintilor si bunicilor tai. Iti e frica ca nu cumva urmasii lor, adica tu, copii tai sa nu-i uite. Ti se pare ca asta ar fi nedrept. Ei meritau sa fie tinuti minte. Si iti este ciuda ca, povestind azi copiilor tai despre strabunicii lor, ei nu-s asa de receptivi, cum ti-ai dori tu poate, sa fie.

Ati inteles ceva? Nu? Si ce daca. Nu recitesc, nu modific, a fost un gand, si-l las asa.

Le-am spus azi fetelor o poveste adevarata. Au ascultat atente, cu ochi mari si sinceri de copii si la sfarsit au spus: “Mami, povestea asta este inventata?”

Continue reading Inapoi

Oameni care depind de noi

Majoritatea dintre noi, nu suntem singuri pe lume. Avem parinti, iubiti , copii, prieteni… Tinem vreodata cont de ei cand luam o hotarare?  Desigur, vorbesc de  hotarari mai importante decat culoarea pantofilor din dimineata de vineri. Importante zic. Atat de importante, incat ei sa fie afectati intr-un fel.

Ne hotaram de ex. sa facem facultatea in alt oras. Ne gandim la parintii nostri? Ne pasa ca ei, dupa 18 ani, in care copilul/copii a fost prioritatea lor nr.1 zilnic, raman acum  fara “obiectul muncii” ?

Sau, parintii isi schimba serviciul, se duc sa castige mai mult pentru copii lor, in alt oras/tara.  Sa luam in calcul varianta in care copilul pentru asta isi schimba scoala si implicit colegii, prietenii si viata.  Nu vreau sa ma gandesc la cazurile in care copii sunt lasati acasa, mai ales cand au sub 18 ani si pleaca ambii parinti de langa ei. Au luat parintii in calcul fatul ca, altul ar fi fost destinul copilului lor?

Continue reading Oameni care depind de noi

Am fost la munte

07.02.2009

Asta  era privelistea de pe terasa casei in care am stat in Sinaia, in ultimele trei zile.

Ne-am luat copii de la bunici si am dat o fuga la munte. Am stat in Sinaia, am colindat padurile, ne-am bucurat de soarele de februarie, am fost pe partie la Clabucet  si ne-am si odihnit. Scoala si serviciul pot incepe incepe acum. Noi suntem pregatiti. 🙂

Continue reading Am fost la munte

Petrus

Erau trei frati la parinti. Trei baieti, de la mic la mare Danut (7) , Petrus (9) si Fanel (11). Erau, ca orice baieti de varsta lor, tare neastamparati. Vremurile erau grele si parintii lor nu aveau bani sa le ia incaltari si haine la fiecare. Purtau de la unu la altul. Totdeauna cel mai mare avea parte de palton nou, ghete noi, care din ce in ce mai ponosite, erau luate in primire pe rand, de Petrus si Danut. Intr-o primavara timpurie, Petrus si-a luxat mana stanga. Trebuia sa mearga la oras, la doctor si nu avea ghete bune. Le-a luat pe cele noi ale lui Fanel. Petrus era asa mandru de ele si Fanel era asa suparat, incat mama a trebuit sa-i promita ca ii va aduce ceva de la oras, numai sa vina sanatosi acasa. Doctorul i-a pus mana la loc lui Petrus si mama cu copilul s-au intors acasa. Pe drum, baiatul ii zice femeii ” Fa mamica, io nu-i mai dau ghetele astea lu’  Fanel.”  “Ei, parca e voia la tine” ii raspundea mama. Din oras femeia luase trei bomboane mari de ciocolata ( in mintea mea, sunt  ca Ferrero Rocher). Cand au ajuns acasa, au aflat cu totii ca trebuie sa se joace mai linistit de acum in colo, ca drumul la doctor e costisitor, dar ca totusi le-a adus ceva de data asta si le-a dat cate o bomboana la fiecare. Danut a desfacut bomboana si a mancat-o imediat, Petrus la fel, dar  Fanel  a gasit si el o metoda sa-si enerveze fratii, asa ca a pastrat un pic bomboana, si a bagat-o in gura dupa ce cei doi le-au terminat de mancat pe ale lor. Nu vreti sa stiti cum facea, cum  scotea bomboana usor cu limba afara ,  ca astia doi sa  o vada si sa pofteasca. Numai ca Petrus, fara sa se gandeasca prea mult, Continue reading Petrus

Prima mea intalnire cu bloggerii

Aseara in Laser Maxx a fost aglomerat. A fost prima intalnire de anul acesta, a bloggerilor jucatori ( si nu numai),  la o partida, doua, trei de Laser Tag.  Pentru ca invitatia lui Etherfast si a lui ciops era pentru toata lumea, am mers si eu cu Sorin sa-i cunoastem pe baieti ( si fete) si sa ne si distram un pic la joc. A fost fun, palpitant, obositor, interesant. N-au venit toti cei anuntati, dar au fost acolo pe langa organizatori, Sandossu, Irinel, Dana, Simona, Miruna, Ligia, Adi Popescu, Lucian, BabyRacy , Bogdan, Sorin, Ionut, Bobe, Cristian, Raluca, Cosmin, Ionut Oprea, Maniak,  Toto, Pirlok ,  swaMp ( daca am uitat pe cineva va rog lasati un link si se rezolva). In total am fost fo 30. Baietii au fost buni, dar si  fetele s-au tinut aproape.  Eu am reusit sa fac 1650 de puncte, ceea ce nu-i rau pentru o fata incepatoare 😀 . Jocul e foarte misto, e super pentru o iesire in oras cu gasca. In pauze s-a jucat fusball si hokey. S-au facut poze multe pe care o sa le puteti vedea  imediat ce se va gasi un om bun care sa le publice 😀

Mi-a facut mare placere sa va cunosc pe toti si sper sa ne vedem si alta data.

Hai gata, ca v-ati distrat destul, acum va rog sa va vedeti de treaba 🙂 , nu inainte de a ma saluta evident.

MULTUMESC

Asa cum spuneam aici , zilele astea am votat  la serviciu angajatul  lunii ( anului, semestrului, trimestrului…) . Azi dupa amiaza am avut si rezultatul votului si spre bucuria dar si surprinderea mea,  am castigat  ” trofeul”. Cum se cuvine la astfel de chestii, as vrea sa spun ceva: Continue reading MULTUMESC

Clientul ideal si ….reducerea…

Acesta este unul dintre putinele posturi in care am sa scriu de rau despre clienti. De obicei eu respect principiul ” clientul nostru, stapanul nostru” , ca dupa urma lui ne luam noi banii, ne ducem cu ei la magazin, devenim la randul nostru clienti si ne place sa credem ca suntem stapanii cuiva.

De obicei cand o institutie ( firma, intreprindere) are nevoie de un produs ( de ex. un distrugator de documente 😀 ) si nu vrea sa il ia de la Metro sau alt supermarket minune, trimite o cerere de oferta ( in care specifica ce-l intereseaza la produsul solicitat, cantitate, termene de livrare, etc. ) la cativa ag. economici care comercializeaza asa ceva.

Primeste de la acestia ofertele, le analizeaza, cere lamuriri daca e cazul si daca ofertele se incadreaza in buget  hotaraste  ce-i mai  bun pentru el, si comanda in consecinta.  Asta ar face, dupa parerea mea un client ideal.

Da, dar, de unde Continue reading Clientul ideal si ….reducerea…

Conita Dragomira

In 1932 era cea mai frumoasa femeie din satul Pitulati, judetul Braila. Locuia in a doua casa de la albia raului Buzau, o casa mare alba pe dinafara si crem pe dinauntru.  Cum frumusetea ei a starnit invidia femeilor maritate si nemaritate din sat, pe seama ei se spuneau si se faceau multe lucruri murdare fara temei real.

Odata, intr-o zi cand soarele arde tot si caldura te trimite la cel mai apropiat ochi de apa, Dragomira se duse la rau, intr-un loc numai de ea stiut, pentru a se imbaia. In sat la ei femeile faceau baie la rau imbracate, dar ea, stiindu-se frumoasa si nefiind rusinoasa din fire se scalda fara straie. Numai ca in ziua aceea niste copilandrii ce se jucau prin padurea de pe malul Buzaului o vazura, o recunoscura si hotarara sa le faca o bucurie hatrelor lor de mame, care tare s-ar mai fi bucurat sa afle ca frumoasa satului umbla goala pe uliti. Copii i-au luat hainele fara ca ea sa banuiasca ceva si dusi au fost ( eu sincer cred ca ei au ramas prin zona sa vada privelistea dar ei n-au recunoscut niciodata nimic).

Dragomira isi  termina baia si iesi din apa. Pe mal nici urma de haine si cum vegetatia era pe celalalt mal  si-a dat seama ca mai e nimic de facut si ca va fi nevoita sa mearga cum a facut-o mama ei, pana acasa. Noroc  ca locuia aproape si in sinea ei mai avea o speranta ca nimeni nu va fi la ora aceea a amiezei pe ulita. Se gandea ca daca s-ar intalni cu cineva v-a sta demna, ii va da “buna ziua” ( cel caruia i-ar fi dat “buna ziua”  sigur ar fi avut o zi mai buna decat a ei)  si isi va vedea de drum. Din fericire in drumul ei pana acasa i-a iesit in cale doar Mos Negoita, un batran pictor care locuia la prima casa si nu vedea prea bine. Dragomira l-a salutat, asa cum se cade sa saluti un om batran, iar el i-a raspuns ” Buna draga tati, ptiu ca frumos iti sade in rochia asta noua, batute-ar norocul.” Multumita ca mosul nu vede bine si ca a scapat doar cu atat femeia a ras in sinea ei ( atat cat poti rade atunci cand esti in pielea goala pe ulita in anii ’30) si a intrat in curtea ei.

Continue reading Conita Dragomira

Direct mail

Acum 10 ani, cand m-am angajat prima data dupa terminarea facultatii la un job serios, inca din primele zile de serviciu, dupa ce am invatat produsele firmei, am inceput sa trimit oferte prin fax si prin posta la firme luate din Pagini Aurii 🙂 .

 Aveam si target, 20 oferte pe fax ( sa nu platim exagerat de mult la telefon 😀 ) si 200 de oferte prin posta. Faceam prima data copii la oferte la un copiator la care tot timpul ni se recomanda sa schimbam cilindrul, dar nu avea firma bani de cilindru nou asa ca… nu ieseau tocmai ok. Urma capsarea, plierea, bagarea in plicuri ( plicuri aveam slava domnului ca era o firma care vindea produse de papetarie 🙂 ).

Scriam adresele de mana pe plicuri, si apoi lipeam timbrele. Asta era cel mai greu job. Te umpleai tot de lipici si tu si plicurile si biroul. Apoi le duceam la posta si ziceam eu ca am incheiat cu succes jobul asta.

Continue reading Direct mail