Category: amintiri

Te-ai innoit cu ceva?

Stiu ca traditia spune sa avem haine noi in ziua de Paste.

Prima amintire de genul asta o am cu niste sosete cu ciucuras, pe care le-am incaltat cu sandale (asa cald era altadata de Paste?) si am plecat impreuna cu parintii la nasi. Stateam la tara pe vremea aia, nu aveam mai mult de 4 ani si cum nasii stateau in satul vecin,  noi am mers e jos pana acolo. Cand am ajuns la rude, din sosetele mele se mai distingeau doar ciucurasii.  😀 Probabil ca si restul hainelor erau noi, insa eu imi amintesc doar de sosete. 🙂

Ca sa pastram traditia, incercam sa ne innoim cu ceva, in fiecare an de Paste. E adevarat ca, odata ce nu mai esti tu ultima generatie de copii din famile, atentia ti se indreapata spre innoirea celor mici. Cum ei cresc precum cozonacul, nu-i suficient sa-i innoiesti doar de Paste. Noroc ca mama are atelierul de croitorie in curte si fetele stiu ca bunica le face in fiecare an rochite pentru ziua asta. 🙂

Ele se mai intreaba doar daca le iau eu bascheti noi si gata tinuta speciala.  🙂

Continue reading Te-ai innoit cu ceva?

O zi de Paste

Fetita se trezeste ca in fiecare duminica, un pic mai tarziu. Nu atat de tarziu pe cat ar vrea, insa duminica somnul pleaca devreme.

Azi se inbraca frumos. Pentru ca primavara si-a intrat in drepturi si vremea acum ii permite isi ia plovarasul subtire roz, lucrat finut de bunica cu anchior. Isi pune si fustita gri, lucrata de mama la noua prima ei masina de cusut. Isi pune dres de doamna, desi ea nu are decat 10 ani si e foarte multumita de felul in care ii vine tinuta.  O sa-si puna balerinii gri cand va iesi impreuna cu tata din casa. Vor merge impreuna la cateva rude, carora le vor duce imparteala.

Mama a pregatit deja farfuriile cu bunatati, cozonac, drob si oua rosii.Totul e gata, cei doi pleaca.  E ziua de Paste. Pana si Dacia lor din ’75 era rosie. Au facut turul orasului in cateva ore. Pe unde se duceau,  rudele ii primeau cu zambete si oua rosii. Si se minunau. Vai ce mult a crescut fetita! Am auzit ca invata foarte bine! Si ce frumoasa s-a facut! Seamana cu taica’su! Si tatalui ii crestea inima, cand auzea asa vorbe frumoase, despre odrasla lui.

Continue reading O zi de Paste

Stiu sa merg pe bicicleta

Eram in clasa a IV a, si ma mutasem de curand intr-un cartier nou (nou pentru mine), la o scoala noua (tot asa) iar acum urma sa-mi fac prieteni noi.

Zis si facut. Si cum in mintea mea atunci era clar faptul ca trebuia sa te dai mare, ca sa te faci repede remarcat, am intrat in vorba cu o fata de varsta mea cu care aflasem ca o sa fiu colega la scoala si i-am spus ca eu stiu sa merg pe bicicleta (in afara ca, ma uitasem foarte atent cum merg altii pe bicicleta, eu personal nu incercasem niciodata), apoi ca sa o fac de ras am intrebat-o daca ea stie sa mearga pe bicicleta.

Ea zice « nu, dar eu am bicicleta! » Mda, se dadea mare.

Mai departe nu mai stiu cum a decurs discutia, cert este ca a doua zi s-a prezentat impreuna cu tatal ei la mine la usa. Taica’su ma ruga sa o invat si pe ea sa mearga cu bicicleta, pentru ca vrea sa-i ia o bicicleta noua si ar vrea ca ea sa invete pe asta veche pe care o are.

Nu stiam ce sa fac, sa ma bucur ca aveam ocazia in sfarsit sa incerc o bicicleta sau sa recunosc ca de fapt, eu nu am mers in viata mea cu asa ceva si ca doar m-am laudat. Omul m-a scos din incurcatura «  Hai Nina, te rog sa te ocupi tu, ca eu nu am timp, sunt foarte ocupat! ». Aha deci o sa fim singure. « Ok, am zis, sa ma astepte cu bicicleta in spatele blocului, vin imediat ». 

Si-am venit.

Bicicleta era intreaga dar arata jalnic, era un Pegas portocaliu. Continue reading Stiu sa merg pe bicicleta

Mergem la Ciufolici

Eram in vara anului 2004. Fusese o zi obisnuita de servicu, monotona chiar, pana sa-mi sune telefonul. Era mama. Cu o voce pe care nu ati dori sa primiti nici o veste, imi spune “Ninaa mama, s-a intamplat o nenorocire. Stai jos?” Eu stiind-o acasa cu copiii, va imaginati in ce stare eram cand i-am spus: “Zi mama, ce nenorocire, ce s-a intamplat?”
“S-au tuns fetele.”
Am izbucnit in ras. Ea: ” Nu rade mama, ca nu-i de ras. S-au tuns rau de tot. Doar cateva minute am lipsit din atelier si cand m-am intors, era randul Soniei sa fie clienta.” I-am zis sa se linisteasca, ca daca asta-i nenorocirea, nu-i mare lucru. O rezolvam cand vin eu acasa. Si m-am dus.
In fata portii mai multi copii se jucau ceva. Intre ei disting o fetita, careia parul in luneca frumos pana spre umeri si nu avea breton. Adica Continue reading Mergem la Ciufolici

Oamenii din televizor

Nu vorbesc de oamenii pe care ii vad azi la televizor. Eu ma refer la oamenii  care apareau la televizor, inainte  ca eu sa implinesc 5-6 ani. Ei locuiau dupa parerea mea, intre televizor si perete si intrau pe rand in cutia aia mare sa-si spuna replica. Ma gandeam uneori daca ei aveau ce sa manance, sau unde sa faca pipi, dar nu-mi bateam capul prea mult cu asta. Pana la urma era treaba lor.

Am vazut odata la circ, niste pitici iesind dintr-o cutie mica, mica si m-am gandit ca aia sigur lucreaza la radio. Cand bunica mea a aruncat un  radio din ala mare, Gloria parca se numea, l-am desfacut in bucati sa vedem cine era in el. Am gasit doare niste circuite si  ne-am zis ” Ah, au plecat deja!”

Mai tarziu, un var mai mare ne-a lamurit misterul “Nu sunt ba in televizor, vin pe fir.” Aoleu, pai daca in televizor ii mai bagam cum ii mai bagam, pe fir nu incapeau nicicum. Cum naiba sa incapa oamenii pe fir? Si unde mai pui ca vin din perete, ca firul e bagat in perete. 😀 Doamne, Dumnezeule! Apoi credeam ca astia care vin pe fir, au niste abilitati speciale cu care s-au nascut. Imi era intr-un fel ciuda pe ei. 🙂

Continue reading Oamenii din televizor

Mama

Am plans de dimineata. De fericire pe de o parte si de dor pe partea cealalta. Felicitari facute manual cu dragoste si creioane colorate, poezii si cantece dedicate mamei. Aproape ca a fost “Cantarea Romaniei” la mine in camera. Insa cand au ajuns la cantecul asta, gandul mi s-a dus si mie la “mama mea”.
mama
Eram obraznici amandoi. Eu si frate’miu. Dezordonati, lenesi cateodata. Nu mancam, pierdeam des cheia,  nu aveam grija de haine, spargeam pahare zilnic. Intram cu copii in casa fara stirea ei si aproape de fiecare data disparea cate ceva. Nu s-a suparat prea tare niciodata. Ba da. Odata. Cand Continue reading Mama

Trenul

In seara asta, cand ne intorceam de la dansuri, fetele m-au intrebat ” Cum e mami, noaptea in tren?”. Pe drumul spre casa trecem pe langa o cale ferata, pe care tocmai trecea un tren. 😀  Le-am zis ca e ciudat si am inceput sa-mi amintesc…

Pentru ca noi stateam in Targoviste si bunicii la Braila, mergeam la tara cu trenul. Ai mei n-au avut masina cam pana am ajuns eu in clasa a VI a, asa ca am tot mers cu trenul.

Prima amintire legata de tren, o am de la un 23 August, sau ma rog, in jur de 23, cand m-a bagat taica’miu pe geamul unui tren impreuna cu bagajele, ca sa nu mearga cu mine prin aglomeratia de la usa pana la locurile noastre. A fost super!!

Continue reading Trenul

Deja martie

Timpul trece extrem de repede. Nu-mi vine sa cred ca e martie, au trecut deja doua luni din 2009 si uite a venit primavara.
Dimineata, desi nu mi-a trecut inca raceala, m-am imbracat mult mai subtire, pentru a fi in pas cu vremea.
Am primit multe flori si martisoare (lucrez la o firma cu multi baieti, deh). Imi place sa port martisoarele, macar azi, asa ca mi le-am pus pe toate in piept (le-am prins cu capsatorul 😀 ).
Asta imi aminteste de copilarie. Aveam in generala, pieptul plin de martisoare si tin minte ca ieseam doar in uniforma in pauze, ca sa ma mandresc cu martisoarele mele. De cele mai multe ori un baiat mai mare mi le smulgea din piept si pauza o incheiam intr-un planset. Noroc ca frate’mio imi aducea seara acasa multe martisoare, smulse de el de la alte fete 😀 . Asa era obiceiul la noi in scoala. Obicei tampit, da’ seara eram multumita. 😀
Cum spuneam timpul trece extrem de repede. Sa facem cumva sa pretuim si sa traim fiecare clipa cum se cuvine.
Sa aveti o primavara frumosasa, va doresc!

Aseara Vama – Becker Brau- Show

Pentru ca am castigat acest concurs la Miruna ( siblondelegandesc) , am fost aseara la concert la Vama, impreuna cu Sorin si Carmen. Am ajuns la timp, cat sa-l vad pe Tudor cand vine (eu) si sa fumeze o tigara (ei ), inainte sa inceapa show-ul.

Atmosfera din Becker Brau a fost foarte misto, baietii de la Vama au cantat melodii si vechi si noi, lumea stia versurile si canta cu ei.  Raul (claparul Vama)  a fost de mare angajament, Caminschi la fel. Tudor a cantat/sarit/dansat/sarit/miscat/ dansat/ cantat incontinuu, trei ore cu o singura pauza de 15 minute. Rezistent frate, eu daca faceam asa un minut si jumatate (dupa ceas), cred ca ma luau cu salvarea 😀

Fitele cu masa rezervata au fost in van, mesele au fost aproape goale, lumea a stat in picioare, a cantat si dansat non stop. Eu am crezut ca o sa fie doar pustime, dar n-a fost chiar asa. Media de varsta cred ca a fost undeva la 27 de ani, trasa mult in sus de grupul nostru. 😀  Am vazut chiar si cativa copilasi, care stiau versurile pieselor mai bine decat mine, dar ei au mai mult timp liber, nu-i asa? Lume cunoscuta nu prea am vazut, doar spre sfarsit l-am identificat din multime, pe Cabral cu mandra.

Continue reading Aseara Vama – Becker Brau- Show