Jurnal de femeie cu toane (IV)

Astăzi (27 ianuarie 2014)…e una dintre zilele cu adevarat de iarna ale anului asta. Desigur, eu am drumuri de facut si chestii de rezolvat, dar sunt una dintre cei care urlau ca vor zăpadă, so trebuie să mă descurc fără să mă plâng, ba chiar cu multă voioșie. Sper să mă ajute și mașina.

Afară…e cum nu se poate mai bine. Zapadă, alb, iarnă, vacanță (adică fetele stau acasă). Zilele astea a dat Sorin zăpada cât pentru un întreg abonament la sala pe un an. Eu am facut un mic antrenament azi noapte, dar nu pot spune ca mi-am facut norma.

Continue reading Jurnal de femeie cu toane (IV)

Jurnal de femeie cu toane (II)

Vedeți, m-am conformat și am schimbat titlul. Aveți dreptate, e mai corect așa. Să-i lăsăm Loredanei dreptul de a fi femeia normală. Sau anormală. Ea știe. Începem:

Astăzi (13 ianuarie 2014)… este ziua de naștere a Adrianei, soția fratelui meu ( mă enervează să-i zic cumnată, e mai mult o soră pentru mine). La mulți ani, draga mea, să ai un an minunat și să ne vedem mai des, nu doar în concedii și la sărbători! Numai bine!

Trebuia sa fac o lista

Inițial am vrut să scriu că nu-mi plac listele, apoi mi-am amintit de lungile mele liste de cumpărături și-am zis să nu mint chiar din prima zi, așa că voi spune doar că listele mi se par utile, mai ales atunci când mintea ti-e împărțită în zeci de job-uri. Așadar am ales să fac o listă cu ce-mi doresc de la 2014 și să vedem la sfârșitul lui dacă m-a ajutat asta la ceva sau nu.

  • In primul rând vreau să terminăm 2014 sănătoși. Fără incidente majore, fără cine știe ce dureri, sănătoși zic.
  • Aș vrea ca anul acesta să creștem numărul de clienți cu 10% , numărul de tranzacții/client cu 10% și valoarea medie a tranzacțiilor tot cu 10%. Evident că pentru asta ar trebui să muncim cu cel puțin 10% mai mult, dar mizez și pe creșterea productivității, deci să vedem ce iese.
  • Nu am uitat că v-am promis un filmuleț pe lună. Rămâne doar să-l fac.
  • Vreau să scriu cel puțin 150 de articole anul acesta, iar pagina de facebook ar trebui și ea să crească, numai că-s puțin supărată pe FB și nu vreau să-i promit nimic.
  • Va fi un an greu pentru copilele mele, vor trece în clasa a IX-a. Iulia vrea să rămână la Waldorf, Sonia are în cap să meargă la alt liceu. Sper să fie bine pentru amândouă!
  • Vacanța de anul ăsta (vedeți că nu scriu că vreau vacanță, merg la sigur cu asta) va fi sigur Grecia sau Turcia, vorbim mai târziu despre ce și cum rezolvăm asta.
  • Mi-am promis că anul ăsta voi fi un pic mai acidă. Voi spune când nu-mi place ceva și nu mă voi gândi că supăr astfel pe cineva. Mai bine se supără pe moment și află un adevăr. 
  • Tot ce voi reuși anul acesta (indiferent pe ce plan) si va depăși dorințele astea de început de an, va fi considerat un plus și-l voi fi luat ca atare.

Continue reading Trebuia sa fac o lista

Sunt aici

Săptămâna trecută n-am prea scris, ați înțeles voi de ce, a fost treabă multă pe celălalt front de lucru. Faptul că scriu acum nu înseamnă că am terminat cu lucrul, ci din contră, ne așteaptă o săptămână extrem de grea, în care pe lângă faptul că avem de terminat ultimele comenzi pe anul acesta, va trebui să ne descurcăm fără mașină.

Dap, n-avem mașină vreme de vreo 7 zile și sincer în clipa asta nu am idee cum ne vom descurca, probabil vom merge mult cu taxiul, dar lucrurile sunt un pic mai complicate de atât, nu insist, vedem la sfârșit ce va ieși.

N-am uitat de filmuletul promis, sper din suflet să existe unul luna asta, deocamdată mă joc cu tipurile de fimări, am învățat câteva lucruri și-am râs mult la clipurile trase de probă. Nu-mi iese nicicum, dar e de râs.

Continue reading Sunt aici

Promisiuni

– Vârsta?

– 25, zise ea privind timid în jos și roșind ușor. După care, prinde curaj, ridică privirea cu atitutide și completează: Știu, arăt de 41, dar credeți-mă, am 25. 😀

E o adaptare destul de jalnică, recunosc, a unei replici foarte faine din filmul Poziția copilului. Nici nu știu de ce am început articolul cu ea, poate și pentru că m-am hotărât s-o folosesc și eu de azi, ori de câte ori voi avea ocazia. E cineva interesat de vârsta mea? Va primi, fără excepție, răspunsul de mai sus.

Acum aș vrea să vorbim despre altceva. Mă bate gândul să încerc să fac video -articole, nici nu știu exact cum se spune în termeni de specialitate (mi-a spus Sonia ceva de vlog, dar nu-s convinsă). Știți de ce mă gîndesc să fac asta? Pentru că foarte mulți prieteni de-ai mei, indiferent ce-aș vorbi cu ei, râd foarte mult în prezența mea. Eu sper că nu de mine, dar recunosc că-i 10% și meritul lor. Că stau acolo și am eu în fața cui mă maimuțări. Și cum râsul e un medicament pentru orice boală vreți voi (face bine și oamenilor sănătoși, așa că nu fugiți departe), mă gândesc să fac câte un filmuleț pe lună (sper să nu ajung să fac doar unul pe an), în care să vă povestesc câte-o pățanie (în 99,9% din cazuri reală) amuzantă de numa. Voi ce ziceți? Să încerc un episod din ăsta?

Continue reading Promisiuni

Se întâmplă chestii

Dap, sunt convinsă că și la voi e la fel. sunt foarte multe chestii despre care ar trebui să scriu și anume:

  • Anul acesta se împlinesc  de ani de când avem Târgul Internațional Gaudeamus- carte și învățătură 2013. Începând de ieri și până duminică 24,11,2013, la Romexpo în pavilionul central puteti gasi, practic, tot ce înseamnă carte în România și nu numai.  Standul ALL îți așteaptă și anul acesta cititorii cu oferte de carte greu de refuzat. Vă puteți completa biblioteca cu peste 400 de titluri din literatura română și internațională la prețuri incredibile – doar 3 lei, 7 lei sau 10 lei. Vă dați seama cât de simplu e să facem anul acesta cadouri celor dragi dacă avem cărți la banii ăstia? În plus, lansările de carte sunt la ordinea zilei, dacă accesați link-ul pus mai sus, aveți detaliat programul lansărilor pe zile, ore si invitați. Eu aș vrea să ajung vineri, 22 noiembrie, la ora 19:00, la Standul ALL pentru lansarea cărții “Și acolo ce-o să faci”? Ghidul tău de studii, burse & joburi în străinătate de Diana Ursachi. Dap, ați ghicit, timpul trece mai repede decât am fi crezut, copiii au cresut.
  • Apropo de copii, am rămas datoare cu câteva impresii despre piesa de teatru pusă în scenă de  clasa a VIII- a a Liceului Waldorf. A fost absolut minunat! Dacă la început spectatorii veniți să vadă piesa au fost foarte gălăgioși (deh, tineret), atunci când actorii au apărut în scenă (le spun actori pentru că au fost adevărați actori în seara aceea) în sală s-a așternut o liniște deplină, întreruptă, însă, foarte des de hohotele de râs care nu puteau fi ținute în frâu, deoarece Ivan Turbincă e o comedie incredibil de savuroasă, iar copiii noștri s-au întrecut pe ei, practic n-am simțit niciun moment că nu sunt actori profesioniști pe scenă. Bravo, copii!
  • Mai voiam să vă spun că citesc acum niște cărți savuroase, ale incredibilului Orson Scott Card. Seria Întoarcerea acasă are 5 cărți:  Amintirea PamantuluiChemarea PamantuluiNavele Pamantului și Din nou pe PamantNascuti pe Pamant. Ca întotdeauna, eu nu am de la început toată seria, dar deocamdată am citit Amintirea Pamantului, am recitit Chemarea Pamantului (o citisem anul trecut, îmi plăcuse, dar habar nu aveam ce poveste venea din urmă și mai ales ce avea să-i urmeze). Am de gând să-mi iau de la Gaudeamus Navele Pămantului și Născuți pe Pămant, iar Din nou pe Pământ este deja pe noptiera mea și stă cuminte să-și aștepte rândul. Povestea e una fascinată, cu oamenii plecând de pe Pământ și continuându-ți viața pe o altă planetă, supervizați de Sufletul Suprem, un computer programat să nu-i lase să mai facă aceleași greșeli pe care le-au făcut pe Pământ. Numai că și Sufletul Suprem mai dă rateuri și are nevoie de, ați ghicit, ajutorul oamenilor pentru a putea păstra echilibrul vieții noi și, cât de cât, armonioase a acestora. Dacă reușește sau nu, deocamdată nu știu, dar și dacă aș ști, pe cuvânt că nu v-aș spune. Oricum ar fi, sunt cărți care te fac să-ți pui întrebări și chiar dacă nu găsești mereu răspunsuri, simplu fapt că te întrebi te face să simți că existi. 
  • În rest la noi sunt toate bune și frumoase. Am reușit să ducem Dacia veche a lui tata la Remat și să luăm pe ea un voucher de 1500 euro. Ce-o să facem cu el încă nu știm, dar sigur aflăm până pe 20 decembrie. Drumul cu rabla până la Remat a fost extrem de haios, o să vă povestesc dacă doriți. Am râs cu lacrimi două seri la rând, când ne-am amintit. Comenzile au intrat în linie dreaptă (până acum linia a fost extrem de șerpuită, în sensul că eram nevoiți să băgăm mereu comenzi noi peste comenzi vechi, puse oricum pe alte comenzi și mai vechi, v-am pierdut, știu). Deocamdată e bine, vom vedea cât ne va ține binele ăsta.

Continue reading Se întâmplă chestii

Mai e putin

Numai maine nu-i poimâine și poimâine avem nuntă. Și botez. La nuntă suntem nași. Și la botez.

Ordonată cum mă știți, am avut liste pentru tot. Lista cu ce e de făcut, listă cu ce e de cumpărat, listă cu e de învățat, lista… Acum am tăiat aproape tot de pe liste și cele câteva chestii nebifate încă sunt pentru ziua nunții. Cam multe, dar asta este, nu poți lua lumânările de la florărie cu o săptămână înainte și nici nu-ți poți face cocul de nașă din timp. E musai să fie făcută atunci, să se potrivească cu rochia și cu starea mea și să-mi ajungă părul. 😀

Cu toate listele mele sunt sigura că am mai uitat câte ceva, dar cu toate astea nunta și botezul vor avea loc și se vor termina cu bine. Chiar dacă eu nu am două rochițe, chiar dacă am vrut să-mi fac  unghiile cu gel și până la urmă voi avea un franch cu ojă obișnuită, chiar dacă nu știu cum voi rezista o zi și-o noapte pe tocuri de 12. Vă spun de acum, nu voi rezista, așa că-mi voi lua la pachet tocurile de 10. Muult mai lejere. Diferența de 2 cm însemna să-mi scurtez rochia cu 2 cm și așa ceva nu se face.

Continue reading Mai e putin

De ziua mea

Ca să nu spuneți că n-am scris azi nimic deși sărbătoresc frumoasa vârstă de 41 ani am găsit acum zece minute libere să vă spun două vorbe despre cum mă simt la 41 ani. Impliniți.

În primul rând vreau să vă spun că n-am nicio depresie sau ceva de genul ăsta, mă simt ok la 41 excat așa cum m-am simțit la 28 sau la 35. Diferențele se văd doar pe propectele cosmeticelor folosite și oarecum în prețul lor, dar eu cu mine sunt la fel. Simt că am multă viață înainte, o mulțime de lucruri de făcut și parcă ceva mai mulți oameni care mă sună de ziua mea. 😀

Văd acum (e drept că am și niște ochelari noi) cum lucrurile din jurul meu prind contur și chiar dacă muncesc mai mult decât la 28 și cu mai multă pasiune față de cum o făceam la 35, mulțumirea sufletească la sfârșitul zilei de multe ori de neprețuit.

Continue reading De ziua mea