– Vârsta?
– 25, zise ea privind timid în jos și roșind ușor. După care, prinde curaj, ridică privirea cu atitutide și completează: Știu, arăt de 41, dar credeți-mă, am 25. 😀
E o adaptare destul de jalnică, recunosc, a unei replici foarte faine din filmul Poziția copilului. Nici nu știu de ce am început articolul cu ea, poate și pentru că m-am hotărât s-o folosesc și eu de azi, ori de câte ori voi avea ocazia. E cineva interesat de vârsta mea? Va primi, fără excepție, răspunsul de mai sus.
Acum aș vrea să vorbim despre altceva. Mă bate gândul să încerc să fac video -articole, nici nu știu exact cum se spune în termeni de specialitate (mi-a spus Sonia ceva de vlog, dar nu-s convinsă). Știți de ce mă gîndesc să fac asta? Pentru că foarte mulți prieteni de-ai mei, indiferent ce-aș vorbi cu ei, râd foarte mult în prezența mea. Eu sper că nu de mine, dar recunosc că-i 10% și meritul lor. Că stau acolo și am eu în fața cui mă maimuțări. Și cum râsul e un medicament pentru orice boală vreți voi (face bine și oamenilor sănătoși, așa că nu fugiți departe), mă gândesc să fac câte un filmuleț pe lună (sper să nu ajung să fac doar unul pe an), în care să vă povestesc câte-o pățanie (în 99,9% din cazuri reală) amuzantă de numa. Voi ce ziceți? Să încerc un episod din ăsta?
Continue reading Promisiuni