Category: ale mele

Imi place viata mea, dar…

aici mi-as dori sa locuiescÎmi place viața mea. Ar fi fost trist să fie altfel, dar aș fi trăit și cu asta. Faptul că-mi place, nu mă face, însă, să uit că ea poate fi și mai frumoasă de atât.

Ia ascultați aici, dacă s-ar inversa zilele lucrătoare cu cele libere, atunci aș fi mai mulțumită decât un copil supraponderal căreia mama îi pune în față o ciocolată mare. Mi-ar mai plăcea ca și vacanțele să fie mai dese. Măcar vreo 10 pe an. Nu lungi, de maxim 15 zile.  Nu, nu vreau asta pentru toată lumea. Numai pentru mine și ai mei. Ok, și câțiva prieteni, că nu-i fain tu să fii liber și prietenii la muncă. Vedeți, ar fi fost bine să fim prieteni. 🙂

Aș mai vrea să trăiesc într-un loc cu foarte puțină poluare (observați că nu zic fără poluare, că-i utopie). În ultimul timp cu cât înaintez spre centrul orașului cu atât mai mult mă ustură ochii. Știu sigur că-i de la aerul neprietenos. Mi-ar placea să trăiesc la munte. Dar și la mare. Mai bine aș găsi un munte lipit de mare cu străduțe înguste care să ducă șerpuind la plajă.

Continue reading Imi place viata mea, dar…

Și caracterele s-au găsit

A fost de ajuns să văd cât de puțin vă pasă și inspirația a revenit. Bine, a contribuit mult și faptul că a fost duminică ieri, dar asta-i secundară.

Nu, nu mă așteptam să mă îmbărbătați sau să-mi băgați motivaționale de doi lei, era de-ajuns să vă știu aici. Ați fost, dar ați tăcut mâlc, și asta e exact ce nu-mi doream. Că dacă voiam asta, îi plăteam 10 lei lui Zuckerberg și veneau cu miile. Eu nu de ei aveam nevoie, ci de voi, cei pe care vă știu, cei cu care dacă vreau mă pot întâlni, cei de care mie îmi pasă. Dar voi nu, am venit, am văzut, nebuna strigă după ajutor, las-o dreacu.   Venim, vedem, plecăm, chiar dacă avem o părere n-o spunem, de ce să-i stricăm fetei ziua și mai rău spunându-i că oricum scrie degeaba? Ok, nu chiar degeaba că probabil scrie ea pentru cineva, doar că nu merită efortul, dacă îi este atât de greu să scrie.

Să ne înțelegem, nu mi-e greu să scriu, înșir aici la vorbe până mâine dimineață, mai greu e să aibă o logică, să spună ceva și, mai important, să intereseze pe cineva. Pe voi nu vă interesează și asta mi-e clar. Cel puțin pe cei care vin, citesc și pleacă. Nu era vorba de o poveste, nu era vorba despre ceva abstract, era pur și simplu un strigăt de ajutor și voi n-ați fost acolo să-mi răspundeți. Exact ca prietenul care nu se cunoaște decât la nevoie.

Continue reading Și caracterele s-au găsit

Cum mai stam cu kilogramele?

Acum vreo luna și ceva am sesizat ca am ajuns la 70. De kilograme. Grav. Nu grav, foarte grav, mai ales pentru cineva care consideră în continuare că 59 kg ar fi greutatea ideală pe mine.

Cum nemâncată nu pot sta, am renunțat pentru o vreme la carbohidrați și am mâncat carne, verdețuri și fructe cât au fost zilele de lungi. Nu mi-a fost greu deloc, ba ai mei s-au cam luat și ei după mine și acum nici nu se apropie de masă dacă nu-i gata salata, fie că-i prânz sau cină. Când am poftă de ceva dulce iau o fructă, două, trei. Rareori mă opresc la una.

N-am ținut-o strictă, strictă, adică dacă într-o zi mama a făcut gogoși nu vă imaginați că m-am întors cu spatele. Am mâncat. Vreo 6. 🙁 Sau dacă într-o după amiază am vrut înghețată mi-am luat. Am tras după asta două săptămâni de răceală în gât de nu mi-am mai simt corzile vocale, dar voi știți ce bună a fost înghețata aia?

Continue reading Cum mai stam cu kilogramele?

E bine

E prima dimineață, după vreo  7 zile, în care nu mă trezesc tușind. Am tras-o rău, nu mi-a trecut de tot, dar parcă m-am pus un pic pe picioare. Cât timp eu am bolit a venit și vara, așa că am mai multe motive de bucurie.

Azi am de făcut câteva drumuri, de plătit ceva bănuți, știți cum e, niciun drum fără o plată, și de pus la punct tot ce-am neglijat în perioada în care am bolit.

Nu știu cum sunteți voi, sper că bine, dar mie parcă mi s-a ridicat un văl de pe ochi. Zi minunată, vă doresc!

Masa pentru curte II

Sper ca la articolul Masa pentru curte III sa am și masa mult dorită în curte. Așa am început articolul ăsta în urmă cu o săptămână și voiam atunci să mă lamentez într-un post lung cum sunt eu oropsită și nici după mai bine de un an de la primul articol pe tema asta, nu s-a găsit un om bun ( a se citi Sorin)  care să mă ia de mână și să mă plimbe prin niște magazine, până vom găsi împreună masa aia bună, mare, practică și frumoasă care să se potrivească curții noastre și care s-o înlocuiască pe cea veche de plastic care ajunsese într-un asemenea hal că nu îmi mai venea nici s-o șterg dimineața.  Asta este:

masa veche

Numai că, ce credeți, duminica trecută, mă ia sotul meu pe sus (ok, recunosc, l-am bătut la cap de l-am înnebunit și în plus i-am spus că nu-l las să-și cumpere navigație pentru mașină dacă nu-mi ia masă) și plecăm la colindat magazine în căutare de masă. Cu scaune. Și dacă se poate și cu umbrelă. 😀 Bugetul era în jur de 1500.

Continue reading Masa pentru curte II

Jurnal de femeie cu toane VIII

În primul rând vreau să spun că am rămas interzisă când am văzut că n-am mai scris jurnalul ăsta de la începutul lui martie. În al doilea rând mă gândesc să schimb un pic regulile jocului și să modific  unele întrebări, mai exact să le tai complet.

Astăzi (04 mai 2014)… e zi de relaxare, de făcut unghiile, de plimbat cu bicicleta, de întâlnit cu prietenii. Zi frumoasa, ce mai! Păcat că vremea o să-mi mai taie din activități.

Scurte de joi

Ia uite ce promiteam eu că scriu zilnic și mă țin de treabă. Da de unde!

Adevărul este că am în draft vreo trei articole aproape terminate. Și tot adevărul este că aseară la 21,00 livram o comandă la care lucrasem de luni, e adevărat că nu singură, dar tot lucru se cheamă.

Credeți că azi mă odihnesc, de m-am apucat eu să scriu așa la prima oră? Nici vorbă. Lucrăm. Dar cine se va odihni mâine, sâmbătă și duminică? Cine? Aud?!

Continue reading Scurte de joi

Nina și pozele selfie

E cunoscut deja faptul că nu-s o persoană fotogenică. Mi-ar fi plăcut, desigur, să ies frumos în poze, să pot să am amintiri frumoase peste ani și nu cu fața aia, care repet, nu-i a mea.

Dar, pentru că în toate există un dar, dupa ce și astronauții își fac selfi-uri în spațiu ( dacă nu mă credeți, căutați), am decis că așa nu mai merge și trebuie să am și eu selfiul meu. Sau ale mele, că se voiau mai multe.

Prima dată mi-am făcut unul la Oratia și am avut atâta minte încât l-am pus pe facebook. A strans 43 de like-uri de la oameni drăguți. Ăsta e:

Continue reading Nina și pozele selfie

Reîncepem

Nu m-am atins de laptop vreo 5 zile, ceea ce nu-i rău, dar nici bine nu poate să fie. Mă apucă uneori un dor nebun să scriu, de obicei când am foarte multe alte lucruri de rezolvat. Când în sfârșit îmi termin treaba, nu mai am niciun chef de scris, unde mai pui că nicio idee bună de articol nu mi-a mai venit de multă vreme. E drept că nici n-am insistat.

Am avut niște sărbători frumoase și sper că și cele ce vor urma (1,2 mai și weekendul care urmează) vor fi și ele cel puțin la fel.

N-am fost plecați nicăieri, dar am avut în fiecare zi activități, ba vreo doi anivesați, ba niște musafiri draguți, ba o vizită în parc, zilele libere au trecut una câte una și miercuri ne-am întors la lucru mai obosiți decât eram când am plecat. Noroc că vine weekendul repede săptămâna asta.

Continue reading Reîncepem

Ce se întâmplă

Nu-mi vine sa cred că n-am mai scris de 7 zile. Au trecut ca vântul, cum trec anii mei de ceva vreme, deja. Sper numai că şi ai voştri trec la fel de repede. 😀 Anii, zic.

Între timp au înflorit liliecii pe strada noastră, iar mirosul lor îmi dau o stare de bine cum de mult n-am avut, fetele au terminat cu referatele clasei a VIII-a şi-au mai făcut un pas în drumul spre maturitate, noi suntem aproape să dăm gata o comandă ce ne ţine prizonierii atelierului de vreo trei săptămâni, viaţa merge înainte. Nici nu mi-am dat seama că vine Paştele până nu m-a întrebat un client dacă reuşesc să-i fac produsele până atunci şi eu i-am răspuns că i le fac sigur într-o lună. Apoi m-am prins că săptămâna viitoare e Învierea, deci nu.

Am înţeles, în sfârşit, că noi lucrăm în afacerea asta în loc să lucrăm la afacere, aşa că am început să luăm câteva măsuri care, sperăm noi, vor mai schimba situaţia în timp.

Continue reading Ce se întâmplă