Hearing birds fly

Acum două săptămâni am primit frumoasa veste că sunt una dintre cele trei câştigătoare ale concursului legat de motivul pentru care călătorim, organizat de Lumea mare şi Books- Express.

Premiul consta în alegerea unei cărţi de pe site. Cum eu sunt fascinată de Mongolia încă de pe vremea când jucam Păcălici, alegerea nu a fost aşa de grea.

Aseară când am ajuns acasă, am văzut că-mi sosise cartea. Am văzut în timp ce începusem să mă schimb de haine. Fără cămaşă şi cu pantalonii desfăcuţi la curea am desfăcut  pachetul primit. Am luat cartea în mână şi m-am aşezat, exact aşa cum eram, pe pat. Am citit.

Continue reading Hearing birds fly

Când banii din portofel nu mai sunt de-ajuns

De câte ori merg cu tramvaiul am câte-o revelaţie. Norocul meu (şi-al celor din jur) este că merg rar, altfel nu ştiu, zău,  ce idei bizare mi-ar mai fi venit.

Ca orice om care se ştie urmărit cu conştiinţă civica m-am dus să-mi iau bilet pentru transport. Constat că am în portofel doar 15 lei şi mă întristez brusc. Nori grei  şi gânduri negre s-au abătut asupra mea. Vorba lu’ Cabral: “viaţa e greu”.

Nici nu ştiu cum am ajuns în tramvai, vă spun, eram morcovită rău: ” Cum mă să am doar 15 lei la mine, cum…” E, şi acum vine revelaţia. Stai frate că am mult mai mult, ia să vedem şi o iau de la picioare:

Continue reading Când banii din portofel nu mai sunt de-ajuns

Sunt părinte

Simţi uneori că orice ai face nu-i destul pentru copilul tău. Încerci ca părinte să le oferi tot ce-i mai bun, tot ce crezi tu că trebuie să aibă pentru a deveni, peste ani,  Oameni.

Multitudinea asta de eforturi se cheamă educaţie, care educaţie nu depinde totuşi numai de tine. Am scris despre costurile educaţiei pentru suntparinte.ro aici. Poate acum sunteţi prea tineri, dar într-o zi veţi avea copii şi ne vom întâlni pe acolo. 😀

P.S.  Aveţi bonus o poză mică şi recentă cu mine şi fetele. Tunse.

Vreau înapoi timpul meu pentru citit

Am 5 cărţi începute, dintre care două de specialitate. Una de fotografie şi una de vânzări. Pentru că altfel nu se poate. Celelalte trei sunt beletristică curată. Una e în dormitor, o citesc înainte de culcare, una e în living, o citesc în timpul liber şi una e în geantă,  o citesc când aştept pe cineva nu tocmai parolist sau când traficul e extrem de aglomerat. 😀

Dacă reuşesc să termin una dintre ele, o alta îi ia locul şi astfel în mod constant am cel puţin 4 cărţi începute.

O să spuneţi că-i un talmeş balmeş în capul meu, dar nu-i aşa. Pur şi simplu, citind tot timpul în acelasi loc o carte, actiunea se continua de fiecare data exact de acolo de unde a rămas. Personajele din fiecare carte ramân la locul lor, în povestea lor.

Continue reading Vreau înapoi timpul meu pentru citit

Scurte

  • N-am murit, dar sunt băgată în bisnis până-n gât;
  • Iulia zice că are o profesoară de sport neutru – “pe bune mami, e doamnă, adică femeie, dar arată ca un bărbat. Deci, cred că e neutru. ” 😀
  • Ieri am intrat pentru prima dată în viaţa într-un magazin plin cu instrumente muzicale. Mi-a placut. Am şi cumpărat două flaute. Deh, şcoală nouă, obiceiuri noi. 🙂
  • Am promis cuiva că voi scrie un articol despre costurile ascunse ale educaţiei, n-am uitat, dar mai am câteva acte de adunat la dosar, dacă pot să spun aşa. 🙁
  • Mai ştiţi pozele de la deschiderea anului şcolar? Sonia s-a mai tuns o dată de atunci. N-a vrut să-şi strângă părul când mergea la şcoală, aşa că a ales varianta scurt. N-am poze, nu săriţi.

La coafor

Ieri am fost cu fetele la coafor. Am vrut să-l luăm şi pe tati dar s-a fofilat bărbăteşte, aşa că s-a limitat la a ne ura succes. 😉

 Pentru prima dată noi trei (eu, Sonia şi Iulia) am stat pe acelaşi scaun într-un salon de coafură. Pe rând. Pe vremuri fetele se tundeau ele singure, apoi o perioada  le-am tuns eu, după care şi-au lăsat părul lung. 😀

 Acum, pentru că începea şcoala am vrut să le tund eu, again, săptamâna trecută, numai că după ce am băgat foarfeca în părul Iuliei, Sonia a pus piciorul în prag şi a spus că ea nu se tunde decât la coafor. 🙁 În ciuda tuturor evidenţelor, eu cred că am un talent uriaş, neexploatat. Cred că într-o viaţă anterioară am inventat tunsul cu foarfeca, dacă nu chiar foarfeca. Însă copilul a decis, mergem la coafor. Nu mă întelegeţi greşit, n-am nimic împotriva saloanelor, eu mă duc regulat, dar părul fetelor mele părea făcut pentru mâinile mele magice. Părea.

Continue reading La coafor

Ne pregătim

Deşi auzisem o vorbă, cum că nici 15 septembrie nu mai e ce-a fost odată, până aseară n-am înţeles exact că şcoala începe luni, adică pe 13.

Datorită acestui fapt şi luând în considerare faptul că nu terminasem cu dusul şi adusul actelor necesare mutării copiilor din dotare la şcoala nouă, am intrat în vrie şi uite cum, ce n-am rezolvat într-o vară întreagă am terminat azi în două ore. Nu-i rău.

Aseară am fost la cumpărături pentru şcoală şi n-am luat mai nimic pentru că aşteptăm să ne spună profesorii ce rechizite le sunt necesare copiilor. V-am spus că sunt în clasa a V-a? Le-am luat două caiete cu foaie velină, două stilouri, două seturi de echere, două seturi compas şi-un dicţionar. 125 lei.  🙁  Nici nu vreau să mă gândesc cât vom da pe  ghiozdane (nu le-a plăcut nimic din supermarket), acuarele, creioane, gume, chestii trestii…

Continue reading Ne pregătim

Am făcut mişcare – e rău

După un weekend petrecut în zona din fotografie ai zice că vii de drag la serviciu, dar nu-i cazul la mine, care n-am mai mers cu pingeaua mai mult de 1 km de ani buni.

După o drumeţie pe un traseu de munte foarte uşor, 4 ore dus/intors, parcurs în nişte bascheţi de bulevard bucureştean, m-am gândit că ar fi indicat să iau o aspirină, să previn astfel febra musculară. 😀  Mi-a ieşit. A doua zi n-am avut nimic. Nu tu durere, nu tu muşchi contractaţi, nimic.

Aseară (adică peste încă o zi ) când am ajuns acasă, dupa 3,5 ore parcurse în maşină, n-am mai putut coborî. Din automobil. Atunci când am încercat să-mi mişc picioarele, am simţit cum toţi muşchii lor s-au aliat împotriva mea şi, sub privirele uluite ale vecinelor ieşite la porţi să mai schimbe o vorbă una cu alta duminică seară, m-am târât cu demnitate până în curte. Nu-mi venea să cred. Cum, tocmai eu, care mai ieri ( a se citi acum 20 de ani)  treceam gardurile de 2 m cu săritura hoţului şi urcam  Jepii mari de doua ori într-o zi, să anghilozez acum de la mers? Nu-i a bună.

Continue reading Am făcut mişcare – e rău

L-am luat pe nu în braţe

Am nişte draci de numa-numa şi nu-s de la lipsa de shopping. Sunt de la nişte oameni care pâna mai ieri îmi erau icoană. Şi supărarea nu-i pe ei ci pe mine, pentru că nu-i vina lor că sunt aşa cum sunt ci-i vina mea că n-am înţeles la timp nişte chestii.

În starea în care sunt acum cred că-i numai bine să-i răspund lui Dragoş la leapşă şi vă spun 6 lucruri despre mine, numai că-s lucruri care încep cu nu:

Nu suport oamenii duplicitari. Care în faţă  îţi spun una şi pe la spate alta. Pe acelaşi subiect. Pe vremuri îmi era ruşine de ruşinea lor, dar cu timpul mi-a mai trecut şi acum mă pregătesc de perioada în care le voi spune verde-n faţa nişte chestii.

Continue reading L-am luat pe nu în braţe

O listă – Începând de azi

Acum, că am terminat şi cu concediul şi cu marea şi cu vara, a venit timpul să mă organizez cumva, să-mi fac oareşce ordine în cap şi-n dulap, să prioritizez ce-i important şi să-mi temperez un pic apucăturile. Dacă nu fac asta urgent,  cineva sigur va avea de suferit şi cineva-ul ăsta sunt eu.

Singurul lucru care m-ar putea ajuta să fac asta mai bine, este o listă. Prima. Nu, nu-i prima listă din viaţa mea, să fiţi voi sănătoşi câte liste de cumpăraturi (de exemplu) am făcut eu la viaţa mea (bine, pe majoritatea le-am uitat acasă când am plecat spre magazin, dar nu ne legăm acum de asta 😀 ). E prima, pentru că e lista de căpătâi, ca să zic aşa. Fără ea nu se poate sau nu se mai poate. E necesară şi simt că după o vacanţă e exact cel mai bun moment s-o pun în practică.  Bănuiesc că va fi o listă lunga, din moment ce va rămâne deschisă, urmând să-i adaug  de acum încolo toate chestiile bune de care-mi amintesc şi de care ar fi bine să ţin cont.

Cum vorba lungă e sărăcia omului şi eu tocmai de sărăcie vreau să mă feresc, zic să încep să trec pe listă:

Continue reading O listă – Începând de azi