Premiera operei Bărbierul din Sevilla

În 20 februarie 1816 a avut premiera, la Teatro Argentina din Roma, opera lui Gioachino Rossini, Bărbierul din Sevilla. Lansată inițial sub un alt nume (Almaviva sau Precautiuni inutile) și în prezența susținătorilor  maestrului Paisiello – şi el autorul unui Bărbier, premiera a fost un eșec, dar reluată apoi în absența taberei adverse, spectacolul a obținut succesul binemeritat, Figaro devenind astfel nu numai cel mai isteț, dar și cel mai celebru bărbier din Sevilla.

Sunt, iată, aproape 200 de ani de când pe scenele lumii este prezentată opera în trei acte scrisă în numai 13 zile de Rossini, care din lipsă de timp s-a folosit de o uvertură mai veche, scrisă pentru  Aurelian in Palmira ce fusese și ea fluierată la Milano în urmă cu trei ani. 

Cu tot debutul dezastruos, ascultând Bărbierul din Sevilla nu poţi decât să exclami, precum Dante: “asupra celor ce ştiu să râdă, nici zeităţile întunericului nu au vreo putere !”.

Săptămâna 6

Ziua 43, 65,1 kg

Nu puteam încheia săptămâna fără să mă mai fac un pic de râs, după cum vedeți, nu am reușit să mișc deloc cântarul față de săptămâna trecută. Adevărul este că nici nu mă prea așteptam să se miște, ba chiar mă mir că n-a crescut, dacă e să iau în calcul abuzurile de săptămâna asta:

  • am mâncat în două seri și destul de târziu, pizza. 🙁
  • n-am băut suficientă apă.
  • n-am băut suficiente ceaiuri.
  • am sărit peste gustări.
  • n-am făcut aproape deloc bicicletă.
  • aseară am băut două căni de vin fiert.
Ca să nu ziceți că am luat-o razna total, am de spus și câteva lucruri în apărarea mea:

Continue reading Săptămâna 6

Au rupt 4 perechi de cizme și s-au reorientat

4 perechi numai în iarna asta.

Parcă noi la vârsta lor nu aveam atâtea perechi de încălțări pe iarnă. Eu cel puțin aveam una și bună. Dacă eram norocoasă și la începutul iernii aducea ceva frumos la magazinul universal din oraș, eram mândră toată iarna, dacă nu aveam noroc și o prindeam pe mama în toane rele (da, și mamele de toane au toane), îmi lua ceva cizme ce mie mi se păreau foarte urâte, dar care îmi țineau picioarele calde ca într-o păturică ori de câte ori le încălțam. Indiferent de situație, alea îmi erau încîlțările pe iarna respectivă și  știam că trebuie să mă apuce mărțioșul cu ele, așa că aveam grijă pe unde și cum calc.

Ei bine, la chestia asta fetele nu seamănă deloc cu mine la vârsta lor (dacă stau bine să mă gândesc, nu prea seamănă ele cu mine în general), așa că domnișoarele iarna asta au trecut la a treia pereche de cizme de fiecare, and counting.

Primele au fost unele stil UGG-uri, dar nu chiar UGG-uri, pentru că nu mi-aș putea permite să cumpăr două perechi odată, mai ales atunci când știu că ai mei plozi nu-s cei mai grijulii din lume cu lucrurile lor. Oricum, cizmele n-au fost nici cele mai ordinare, mie mi-au plăcut mult, dar pe ele nu le-au ținut mai mult de-o lună.

Continue reading Au rupt 4 perechi de cizme și s-au reorientat

Un pic de iarnă

În caz că v-ați săturat de iarnă și nu mai suportați nici în sertar CD-ul cu ”Ninge iar, ninge iar, ninge, ninge iar…” ați nimerit aici greșit azi aici, pentru că am de gând să vă arăt poze cu iarna din jurul casei mele.

Mai întâi terasa care-i atât de plină de zăpadă încât mamei îi e frică să nu se prăbușească tavanul:

Continue reading Un pic de iarnă

Săptămâna 5

Ziua 36, 65,1 kg

După ce săptămâna trecută mă bucuram că am trecut sub 65 kg (aveam atunci 64,9), inevitabilul s-a produs săptămâna asta și azi dimineață mai aveam un pic și spărgeam cântarul (e unul din cele de sticlă). M-am cântărit de trei ori, ba mi-am dat și ceasul jos de la mână, poate-poate. N-a fost să fie, trebuie să recunosc, săptămâna asta m-am îngrășat.

Bineînțeles că îmi merit soarta cu prisosință, mai ales că aseară și marți n-am mai făcut cele 15 minute de bicicletă seara, iar în afară de asta am avut și vreo două seri cu mâncat mai mult decât se cuvenea. Și-am băut și vin fiert. 😀

Numai că îngrășarea asta mă face să mă ambiționez și mai mult. Stai așa că nu mă face el pe mine, cântarul zic. Îi vin eu de hac, mai ales că de azi am un program de băut ceaiuri ceva de speriat. Dacă până acum le-am cam ocolit, de acum înainte beau cel puțin trei căni de ceai zilnic, din care una musai e ceai verde. Și mălas și de carnea de porc, care porc tocmai s-a terminat și sper ca mama să treacă la gătitul din pui.

Continue reading Săptămâna 5

Despre copii

Nu v-am mai povestit nimic despre fete în ultimul timp și asta n-ar fi nimic, că poate voi puteați să trăiți liniștiți și fără asta, dar mă tem că peste ani când voi ajunge la posturile de anul asta, mă voi întreba unde au fost ele plecate în perioada asta. 😀

Așa că vreau să vă spun că tocmai au terminat o epocă de istorie, au învățat despre Roma Antică și eroii ei, după mine ce-a mai interesantă parte din istorie, atât de îndepărtată încât nu poți să nu te întrebi dacă e ceva adevărat din tot ce știm noi despre perioada respectivă. Anyway, de azi ar trebui să înceapă epoca de română, numai că, ținând cont de codul portocaliu, s-ar putea să nu se facă ore nici azi nici mâine și copiii să aibă un weekend prelungit. Nu, ei nu se plâng deloc de asta.

În rest, au crescut și parcă se lungesc pe zi ce trece. Hainele le rămân mici și ele devin din ce în ce mai pretențioase (ca să nu zic fițoase). Nu vor să se îmbrace decât cool și și-au luat liber la șifonierul meu. Din păcate pentru mine, eu n-am ce să iau deocamdată din dulapurile lor, dar și când va veni vremea…

Continue reading Despre copii

Săptămâna 4

Ziua 29, 64,9 Kg

Au fost cele mai greu de dat jos 700g din viața mea de până acum. Adică m-am luptat cu ele două săptămâni și parcă nu se dădeau duse. Dar vă spun eu, până aici a fost mai greu și va mai fi odată la trecerea către 59… ohoho ce de lucru mai am până atunci.

Pentru că a trecut aproape o lună, la ziua 30 pun și-o poză, deși mi-e teamă că cele 2,7kg scăzute într-o lună nu se vor prea vedea, zic să fac un bilant al obiceiurilor fără de care nu voi mai putea trăi:

-micul dejun e sfânt. Luat întotdeauna până în ora 8, consta în cafea și două felii de pâine crocantă cu suncă de Praga, sau orice altceva care să-mi țină de cald și foame. 😀

Continue reading Săptămâna 4

Am fost la un spectacol de mentalism

Mentalismul este o categorie a iluzionismului care imită citirea gândurilor, predicția, controlul minții, telepatia, telechinezia, percepția extrasenzorială. Nu mai văzusem niciodată un asemenea spetacol din sală și am fost realmente impresionată. Atât de mult încât aș vrea să pot face lucrurile pe care le face Vlad Grigorescu, dar nu într-un spectacol, ci în viața de zi cu zi. Da, cred că majoritatea celor care au fost aseară în club Prometheus au plecat acasă cu gândul ăsta.

Pe o scenă mică pregătită pentru show și-a făcut apariția un băiat înalt, aș zic deșirat dacă n-aș fi sigură că el mi-a indus să scriu asta :D, cu ochelari, papion și sacou, cu vocea gravă, dar melodioasă care s-a prezentat simplu: numele meu este Vlad Grigorescu și vă invit la un spectacol de mentalism.

Vlad s-a jucat vreme de o oră și jumătate cu mințile noastre, ale publicului care a ales să-și petreacă o vineri seara altfel, ne-a făcut să ne minunăm, să ne îndoim, să fim încrezători și în cele din urmă sa ne crucim. Dar mai ales, ne-a făcut să rămânem în minte cu întrebarea “oare este real?”, pe care  aproape nimeni nu și-o mai pune la spectacolele de magie,  unde ne-am prins cu toții că undeva există un truc. Dar mentalismul nu-i magie.

Continue reading Am fost la un spectacol de mentalism

M-am hotărât să învăț să cos

Curat nepotrivire, asta ca să fiu finuță și să nu mă fac în toate felurile. Eu, care vorba aia, am atelierul de croitorie în curte, am un nasture și-un ac în haderul blogului, am sute de foarfeci și de valuri de materiale în sala de croit și cu toate astea nu știu să cos. La mașină vorbesc, ca la mână… să fiți voi sănătoși câți nasturi am cusut eu.

Și la mașină știu să cos nasturi, dar cam la asta se rezuma cunoștințele mele în domeniu. Mi-a cumpărat Sorin odată, mai demult, și-o carte de croitorie, cică m-ar face să înțeleg mai bine cu ce se mănâncă meseria asta, dar m-a ajutat fix cât v-ar ajuta pe voi o carte de social media. 😀

Anyway, de azi m-am hotărât să învăț practic  cum se face treaba și am deja de gând să fac ceva frumos de la un capăt la altul, doar eu singură-singurică. Mai pe seară vă arăt ce-a ieșit, vă spun doar atât, dacă-mi reușește, nu mă va mai opri nimeni din lucru.

Continue reading M-am hotărât să învăț să cos