Un weekend cu multe evenimente

De mult n-am mai avut un weekend așa plin. Câte ceva în fiecare seară și toate venind după o săptămână încărcată:

  • vineri am fost la Ladies bloggers party unde distracția adevărată a început după ce am plecat eu, dar n-am să mă plâng doar pentru atât, mai ales că am profitat din plin de timpul petrecut acolo și am primit un mărțișor frumos foc de la Andrei de care sunt tare mândră. Da, și de mărțișor și de Andrei, brăileanul meu drag. Mulțumesc Manafu și Vodafone pentru invitație!
  • sâmbătă am fost la ziua celei mai vechi și bune prietene pe care o am, Carmen. A fost o masă în familie, cu râsete, amintiri, voie bună și, nu în ultimul rând, cu mâncare excelentă gătită de Carmen și de soțul ei. Da am mâncat de-am rupt, era păcat mare să n-o fac, sper să mă ajute mult bicicleta săptămâna asta. 😀
  • Duminică…eee, duminică e cu poveste. După o sesiune de pictură, când toată familia, ba și niște prieteni veniți în vizită au lucrat la 3 tablouri în ulei foarte faine (asta-i părerea noastră, acum să vedem ce spun și cei pentru care le-am făcut), am plecat la concertul trupei Lala Band (sper că așa se scrie), o trupă de adolescenți printre ale căror fane se numără și Iulia cu Sonia. Am luat biletele de la începutul anului și fetele erau în culmea fericirii că se vor întâlni în sfârșit cu membrii formației preferate, întâlni zic, că de vorbit cred că vorbesc zilnic pe facebook și chiar la telefon cu ei. Le știu melodiile și coregrafiile, le știu obiceiurile și preferințele culinare, ce mai, vorba Soniei, sunt un fel de fani obsedați. Nu-i spuneți că v-am spus asta.  Ele au fost foarte încântate de concert, până și mie mi-a plăcut ce atmosferă au reușit să creeze puștii în Sala Palatului, numai Sorin nu pricepea de ce i-am luat și lui bilet la concertul asta. 😀

Continue reading Un weekend cu multe evenimente

Săptămâna 9

Ziua 64- 64,1 kg

Cu mare bucurie vă anunț că azi dimineață prietenul meu cântarul (poate dacă îl numesc așa, arată ce vreau eu) mi-a afișat cu nonșalanță 64,1 kg, adică fix cu 100 g mai puțin față de săptămâna trecută.

Îl mai numesc prieten și din alte motive, de exemplu săptămâna asta, date fiind împrejurările, n-am avut timp de niciun minut pe bicicletă și nici gustările nu le-am respectat în totalitate, așa că mă așteptam la o creștere în greutate. Dar nu mă plâng,  săptămâna asta am scăpat, sunt chiar mulțumită, numai că nu mai pot continua așa.

Îmi tot găsesc scuze (e drept că săptămâna asta am exagerat cu munca și nici nu pute fi vorba de exerciții), nu beau suficientă apă, de ceaiuri nu mai zic…dar acum odată cu venirea primăverii sper să capăt noi forțe și mai ales motivații (aș vrea să încerc niște rochițe mai vechi care îmi veneau minunat odată, dar sigur nu mă încap acum, încă).

Continue reading Săptămâna 9

O paralelă peste timp

E tot martie acum 30 de ani.

Grădiniţa la care mergeam era departe. Departe pentru un copil care se trezea în fiecare dimineată la 6.00, pentru ca la 6,30 să ia drumul grădiniţei, alături de părinţii grăbiţi, care trebuiau şi ei să ajunga la slujbă.

Cu ochii lipiţi de somn, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora atunci le ziceam ştrampi, şorţuleţul gri-bleu şi fundiţele. Cizmuliţele roşii de cauciuc, paltonaşul în carouri şi căciula completau ţinuta zilnică de grădiniţă la începutul primăverii.

E tot martie acum 20 de ani

Continue reading O paralelă peste timp

Din nou luni sau cât de scurt a fost weekendul

Pentru unii dintre noi e un început de săptămână. Eu prefer să spun că weekendul meu a însemnat o jumatate de zi de relaxare. Nu, nu mă plâng.

Am stat cu prietenii, am jucat remi, ne-am certat pe reguli, ca să ne împăcăm le-am căutat pe net și noroc cu criserb  care, pasămite, pățise la fel la un moment dat și le-a postat pe blog ca să nu mai existe cârcoteală.

Fetele s-au distrat de minune sfârșitul ăsta de săptămână, o colegă de clasă a stat la noi de vineri, și să te ții râncoteli și șușoteli pe ele. Dar ne-au și ajutat prin atelier, și-au făcut și temele, deci toată lumea a fost mulțumită, inclusiv bunica care  a zis că vrea s-o oprim la noi definitiv pe prietena fetelor.

Continue reading Din nou luni sau cât de scurt a fost weekendul

Săptămâna 8

Ziua 57, 64,2 kg

Am intrat aseară pe la unsprezece în casă târându-mi picioarele cu lenea omului răpus de munca fizică. Eram în atelier de la șapte dimineața și ieșisem doar să mănânc și să și să-mi duc/aduc fetele de la școală. Ce bicicletă, ce ceaiuri, ce apă? Nimic din toate astea nu le-am făcut ieri. Nici alaltăieri. Ok, am mai scăpat câte un pahar cu apă pe ici pe colo, dar în rest…

Am încheiat săptămâna cu exact atâtea kg câte aveam și vinerea trecută. Mă gândesc că săptămâna care vine urmează poza celei de-a doua luni de când am început proiectul ăsta cu dat grăsimea jos, dacă îi pot spune așa. Dacă aș trece măcar pragul în jos spre 63 și aș fi mulțumită, numai că asta nu se poate obține din cuvinte, trebuie și ceva muncă și oricât de mult aș lucra eu în atelier nu cred că despre astfel de muncă e vorba.

Vestea bună este că de partea cu mâncarea încă mă țin, nu mănânc după 7 nimic, îmi iau gustările in cele mai multe dintre zile. PArtea proasă este că fac bicicleta doar de câteva ori pe săptămână și numai dimineața că seara ajung prea târziu în casă pentru a mai face exerciții.

Continue reading Săptămâna 8

1 Martie

Nu vreți să știți în ce viteză sunt:

  • mărțișoarele pe care le-am făcut zilele trecute au nevoie de șnururi și pliculețe. Voi delega această sarcină către membri mai mici și mai îndemânatici ai familiei.
  • la ora nouă vine prima mașină să încarce marfa comandată ieri de care încă nu ne-am apucat. Doar materialul e croit și clientul știe asta. Sper numai să nu trimită un camion.
  • aș fi vrut să am azi o zi liniștită de mărțișor, una în care să-mi amintesc de felul în care purtam mărțișoarele pe vremuri. Va trebui să mă mulțumesc cu a-mi prinde în piept un trifoi cu patru foi.
  • sper ca voi să aveți mai mult timp și să vă bucurați în tihnă de începutul ăsta de primăvară. Ce dacă aseară a nins și dimineață când m-am dus să iau laptele din cămară, încălțată doar în papuci, m-am afundat in zăpadă până la glezne. Nu ne sperie pe noi câțiva fulgi. Primăvara vine și asta n-o poate nimeni contesta.
O zi minunată vă doresc și spor la lucru să aveți!

Continue reading 1 Martie

Săptămâna 7

Ziua 50, 64,2 kg

Dragilor, în sfârșit am luat-o în jos, am reușit să scap de 900g. În total sunt aproape 3,5 kg date jos într-o lună și jumătate, ceea ce nu-i chiar rău. Și în ultima săptămână nici măcar nu m-am ținut se exerciții. În schimb mâncarea cu socoteală e sfântă, niciodată nu concep să bag mănânc ceva după ora 19.

Asta nu înseamnă că nu voi relua cât de curând și bicicleta. Știu eu că ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Acum vă las, că-i târziu și-am avut o zi…vă povestesc eu.

Scurte de joi

  • Mâine fetele au carnaval la școală. Doamna dirigintă ar fi vrut ca elevii să se costumeze în cavalerii mesei rotunde, dar copiii s-au răzvrătit și jumătate dintre ei  vor fi mâine Harry Potter. După ce zilele trecute le-am făcut insigne, azi facem cravate și pelerine. Nu știu cum se vor descurca cu baghetele că eu dacă aș avea una (care să și funcționeze), aș rezolva multe chestii.
  • Tot mâine eu voi merge (alături de mulți alți bloggeri) la un iaurt, o acțiune foarte faină, în care noi voi vizita fabrica Danone, mai precis ne vom petrece în fabrică aproape toată ziua. Revin cu impresii, nici nu știți de când îmi doresc să se întâmple o chestie de genul acesta. Dacă sunteți curioși puteți urmări mâine pe twitter hastagul #launiaurt.
  • pe seară (da, tot mâine) voi merge  la lansarea colecției Iubiri de altădată a Editurii All. Abia aștept cărțile, iubirile de altădată sunt fix pe gustul și inima mea.
Ce mai, toată lumea va avea mâine o zi plină. Nici nu vreți să știți câte îi rămân lui tati de făcut în tot acest timp. 🙂

Au venit bolile

Mama e răcită, îi curge nasul și tușește ca un fumător înrăit. Pe Iulia o ustură ochii și Sonia are roșu în gât și abia poate vorbi.  Și zăpada se topește. Vine căldura cu virușii și temperaturile oscilante care ne cam distrug bruma de imunitate. Nu-s eu chiar în măsură să dau sfaturi altora în materie de sănătate, dar mă cunosc pe mine și pe ai mei și știu că cele mai grave răceli și gripe pe care le-am avut, s-au întâmplat primăvara.

Mi-e cam groază de perioada următoare din punctul ăsta de vedere, dar nu mă pot opri să nu aștept primăvara așa cum n-am mai făcut-o de ani buni. Abia aștept să-mi văd grădinița verde, să-mi înflorească narcisele, apoi lalelele și mai spre vară, trandafirii. Să-mi înflorească mărul și părul din curte, să-mi duc hainele de iarnă în pod și să văd copiii jucându-se baschet în curte.

Hai că am luat-o e câmpii, deocamdată 50% din familie e răcită. Să avem răbdare și va veni și faza doi a începutului de primăvară. Știți că mai sunt  6 zile până la 1 martie, da?

Regina mătăsurilor

Am terminat de citit cartea acum câteva zile, ba am mai termiat una de-atunci. N-am vrut să scriu imediat despre ea, tocmai pentru a mă detașa puțin de acțiune, de a-mi scoate din minte personajele pe care le-am ținut pe tot parcursul lecturii atât de aproape de mine. Regina mătăsurilor e carte pe care mi-am apropiat-o prea mult și n-am înțeles asta decât atunci când inima mi s-a strâns dureros când ceva s-a întâmplat cu atelierul în care se fabricau mătăsurile din poveste.

Vanora Bennett face și de această dată o împletire meșteșugită între adevărul istoric și personajele imaginate de ea. Două surori frumoase se căsătoresc după dorința tatălui și-și trăiesc viața după propriile lor reguli. Una îndrăgostindu-se de rege (Jane), iar cealaltă (Isabel) de mătase, dar în egală măsură și de Dickon. Cine este acesta din urmă și ce rol joacă el în adevărata istorie, dar și în viața eroinei noastre, vă las pe voi să descoperiți, tot așa cum veți descoperi și Anglia sfârșitului de secol XV.

Mi-a plăcut mult un personaj din carte, un om adevărat, un prieten extraordinar care trece totuși neobservat în tumultul de personaje extrem de bine conturate și șarmant prezentate de autoare. El este Will Caxton, după părerea mea, cel mai modest om care existat în acea perioadă. La polul opus o văd pe prințesa bastardă Elizabeth, viitoarea regină a Angliei, soția primului rege din dinastia Tudorilor. Deși ingenuă, prințesa se dovedește genul de om care poate călca pe cadavre, numai pentru a-și atinge scopul. Sau poate sunt eu prea dură și ea nu voia decât o căsătorie bună.

Continue reading Regina mătăsurilor