Category: ale mele

Aștept ceva

Sunt sigură că nu numai mie mi se întâmplă asta, dar zilele astea la mine se manifesta mai intens decât altă dată.

Am impresia că tot ce fac e așa, în virtutea inerției, până trece ceva, unde ceva-ul e un termen de predare, e o zi din calendar, e un moment, e o intâlnire, e ceva. După care invariabil ceva-ul trece, toată lumea e fericită, planetele se aliniază și eu mă trezesc după o vreme, scurtă, că asta-i problema, că aștept să treacă alt ceva, după care sunt sigură că lucrurile vor reveni la normal. Unde normal e atunci când ai timp dimineața să-ți bei în tihnă cafeaua, îți poți lua gustarea la 10,30, poți lucra fără alte întreruperi până la prânz, îți poți duce copiii la școală și te poți opri să admiri pomii înfloriți de la marginea parcului în drum spre casă. Normal e atunci când ai o oră rezonabilă a sfârșitului de program, când poți face seara o prăjitură pentru ai tăi, când îți începi ora de lectură mai devreme de unu dimineața, normal e (mai spuneți și voi).

Din păcate de vreo trei luni normalul ăsta nu mai vine și eu mă simt din ce în ce mai fără vlagă. Nu vă gândiți că nu-s învățată cu program prelungit și multă muncă, numai că de data asta…

Continue reading Aștept ceva

Săptămâna 12

Ziua 85- 63,3 kg

Timpul trece mai repede decât mi-aș fi dorit, chiar dacă știu că odată cu trecerea lui, kg mele în plus vor pleca și ele. Dacă mă țin în continuare de treabă, evident, dar asta-i altă poveste.

Să vă spun de săptămâna asta: am scăzut ăn greutate 400g față de vinerea trecută și aproape că nu-mi mai încap în piele de bucurie.  S-ar putea însă să nu fie o slăbire sănătoasă, pentru că am muncit este puterile mele zilele astea, am stat de la 8 dimineața până după miezul nopții în atelier în unele zile, iar în altele am condus mașina de la o întâlnire la alta prin București de zici că nu-mi mai dau ăștia carnetul înapoi după ce-mi expiră pedeapsa. Deocamdată conduc cu dovada aia de 15 zile și mă obișnuiec cu gândul că urmează să fiu pieton vreo 60 de zile.

Să revenim la kg, de data asta nu mă pot lăuda decât cu apa băută, pentru că de mâncat am reușit să împing cina undeva pe la ora 21 în două zile, iar cu bicicleta n-am fost prietenă deloc săptămâna asta. Vă dați seama că mă așteptam la stagnare sau chiar la ceva grame în plus, dar mare mi-a fost mirarea dimineață când am văzut cât arăta prietenul meu cântarul. 😀

Continue reading Săptămâna 12

Aveți grijă la prieteni, mai ales dacă vă sunt vecini

Citesc asta dimineață la Arhi și sunt extrem de revoltată de ce aflu. Niște oameni pleacă de acasă o perioadă mai lungă și lasă cheile pentru, știți voi, udat florile, unor prieteni și vecini de palier. Când se întorc găsesc apartamentul gol iar vecinii prieteni nule  deschid ușa decât pentru a le înapoia cheile și a le spune că s-ar putea ca cineva să le fi spart casa. Chestia cu spartul pică repede, poliția vine și lconstată că nu-s urme de efracție, iar pe prieteni nu-i poate cerceta că ei au primit cheile de la proprietar. Acum proprietarul trebuie să dovedească că nu le-a făcut acestora apartamentul cadou cu tot ce era în el.

Eu sunt cam Toma Necredinciosul și tind să cred că-i doar un studiu de caz făcut de Arhi, și că nu s-a întâmplat așa ceva în realitate. Și totuși…ce-ai face dacă ai păți o chestie de genul acesta? Că practic ai rămâne în curul gol la propriu, și dacă ești un om care n-ai prea furat la viața ta, nu văd cum ți-ai reface rapid bruma de agoniseală.

Continue reading Aveți grijă la prieteni, mai ales dacă vă sunt vecini

Peripeții de weekend

Mă duc într-o vizită fulger la ai mei.

Abia aștept să ascult liniștea de la țară, mai ales că de luni avem iar de muncă ca la nebuni, ca să spun așa, adică iar avem o comandă cu năbădăi și termen de livrare înainte de a ști exact ce trebuie să facem.

Dar nu vreau să mă gândesc decât la weekend-ul ăsta, care va fi unul scurt și inters, dar va fi și doar asta contează.

V-am pupat!

Continue reading Peripeții de weekend

Săptămâna 11

Ziua 78 –  63,7 kg

Mergem în jos cu viteza melcului adormit, mai scad 100 g și săptămâna asta. Ca de obicei trebuie să spun că n-am fost tocmai ușă de biserică, dar ceva îmi spune că asta nu mai miră pe nimeni. Și totuși au fost și câteva obiceiuri sănătoase de care m-am ținut.

De exemplu apa, că tot a fost ieri ziua ei. De apa mă țin acum cu o precizie de ceasornic elvețian, am o cofă de 1,5 l pe care mi-o prepar dimineața, adică în apa plată adaug două felii de lămâie și câteva fructe de goji. Principalele efecte benefice ale cătinei tibetane (goji) sunt: consolidează sistemul imunitar, reduce tensiunea arteriala, este un antioxidant puternic, scade nivelul de zahar din sange, are beneficii asupra tenului, hrăneşte ficatul şi rinichii, creşte libidoul, creşte rata metabolica – ducând la o crestere a pierderii în greutate,imbunatateste circulatia, scădere a incidenţei de accident vascular cerebral, atac de cord, cancer.

Odată cu apa băută, fructele de goji hidratate în apă sunt foarte bune la gust și în felul acesta impușc doi iepuri dintr-o lovitură, adică îmi beau și apa, care cu sucul de portocale (beau si din asta un pahar pe zi) și cu cafeaua de dimineată, fac fix aia 2 l de lichide de care nu reușeam niciodată să mă țin și mănânc și beneficiez și de efectele benefice ale fructelor de goji. Continue reading Săptămâna 11

Zambila din biroul meu

Am o zambilă la fereastra biroului. E pe dinăuntru, e în ghiveci și miroase de-ți ia mințile. Când intru în birou dimineața (da, se întâmplă asta de câteva zile, de când e înflorită) mă întâmpină cu mirosul ei frumos și mă face să zâmbesc instantaneu. Zici că-i un câmp imens de zambile lângă mine, dar e o singură floare, e lila și e floarea cu cel mai frumos miros din câte există. Și e la mine în birou. Cred că o zambilă în ghiveci e cea mai bună investiție din această primăvară. Pentru voi. Eu am primit-o, de fapt nu eu, dar nu contează. Cumpără-ți o zambilă în ghiveci și primăvara ta va fi mult mai frumoasă decât, sunt sigură, este deja.

Zi excelentă și vouă, sunt sigură că ne mai auzim azi.
Continue reading Zambila din biroul meu

Înscrierea copiilor la școli – trucuri pentru reușita

Am citi ieri multe articole despre nebunia înscrierii copiilor la școli în clasa pregătitoare sau în clasa întâi. Mi-am amintit de aceiași perioadă din viața mea, am ignorat amintirile pentru că nu-s din cele mai plăcute și m-am crucit de lucrurile pe care le fac părinții astăzi pentru a-și putea înscrie copiii acolo unde vor.

Dacă pe vremuri era de ajuns un pachet de cafea pentru a-ți asigura învățătoarea dorită, azi totul se desfășoară la cu totul alte nivele. Iată câteva din practicile de anul acesta și dacă mai știți și altele vă rog să le spuneți, e bine să știe părinții de anul viitor cam cum stă treaba:

  • cele mai la îndemână rămân cadourile pentru secretară, director și învățător, dar în cele mai multe cazuri asta nu mai este de ajuns, ele se practică doar în cazul în care aparții deja de școala respectivă, dar îți dorești o anume învățătoare.
  • intervenția printr-o cunoștință, veche de când lumea, practica încă rezistă cu succes, doar că intervenția trebuie făcută de cineva important, nu de fieștecine.

Continue reading Înscrierea copiilor la școli – trucuri pentru reușita

Săptămâna zece

Ziua 71 – 63,8 kg

Imaginați-vă focuri de artificii, confeti, jocuri de lumini. Vedeam toate astea azi dimineață când cântarul (v-am zis eu că dacă-i spun prieten se poartă frumos) mi-a arătat un număr de kg sub 64. Simțeam că n-am să mai trec niciodată de granița celor 64 kg cu care mă chinui aproape de-o lună. Cântarul așadar arăta 63,8 kg și eu am simțit în sfârșit că există șansă, că rochițele mele de vară vor fi tot ale mele și anul acesta (am în gând să le dau dacă nu mă mai încap). Ca să nu mai zic de blugi.

N-am avut timp să fac poza, dar diseară o fac și o postez, nu știu în ce măsură se vor vedea diferențe față de poza de început, dar vă zic sigur că 3,8 kg au plecat definitiv. Ok, puteau fi mai multe, dar nemulțumitului… știți voi.

La o întâlnire de săptămâna asta cu fetele am mai aflat mici trucuri care să mă ajute la dat kg jos și pe unele dintre ele le-am pus dja în practică, îmi fac în fiecare dimineață o carafă mare de apă plată cu lămâi verzi și goji. Fiță maximă, știu, dar măcar am eliminat problema asta cu apa pe care pur și simplu uitam s-o beau.

Continue reading Săptămâna zece

Trec uneori prin niște stări…

Trec uneori prin niște stări…

Mi se pare că orice fac nu-mi iese bine, că orice-mi propun nu respect, că oricât aș vrea să slăbesc, nu mă țin de treabă, că oricât aș vrea să scriu bine, nu-mi iese așa cum mi-aș dori. Cu toate astea nu pot spune că-s nemulțumită. Sunt optimistă și încă de mică tot ce mi-am propus, s-a întâmplat mai devreme sau mai târziu. Bine, s-a întâmplat să fie și prea târziu, așa cum a fost cazul băiatului care-mi plăcea în clasa a V-a, însă contează doar că s-a întâmplat.

Nu spun că azi dacă nu fac nimic, ceea ce-mi doresc se va întâmpla până la urmă, că nu-s eu omul care să stea degeaba, dar am impresia că nu-s în stare să mă țin de nimic. În ultimul timp nici cărțile nu le mai termin. Am vreo trei începute și nu știu cu care să continui.

Hai că nu mai scriu nimic să nu-mi scadă prea tare stima. Pentru mine.

Continue reading Trec uneori prin niște stări…