Category: ale mele

Aerului condiționat

Later edit: miercuri la 20,30 aerul condiționat era instalat. A mai fost nevoie de încă două telefoane apeluri telefonice date aceleiași firme. 🙂

Avem o casă răcoroasă, numai că vara asta căldura ne-a pus capac și am luat o hotărârea îndelung analizată de a lua un aparat de aer conditionat. De fapt, după ce ne-am întors din concediu, am dat nas în nas cu căldura din București și cum nu ne-am adaptat încă, a zis Sorin luni seara: mâine mergem să luăm aer condiționat că nu se mai poate. Așa am făcut.

Am ales unul după posibilități, conștienți fiind de faptul că instalarea lui se va face undeva la toamnă. Ca să câștigăm timp imediat ce am avut în mână certificatul de garanție, am și sunat la una din firmele recomandate să programez instalarea. Spre surprinderea mea mi-a răspuns de la primul apel o voce blondă și după câteva întrebări foarte profi pe care mi le-a pus mi-a zis senină că sunt programată pentru instalare mâine.

Continue reading Aerului condiționat

Vacanța cu cortul prin Europa- ziua 1- Budapesta

Pentru că anul acesta am făcut turul Europei cu cortul (ok, știu că v-am mai spus, dar poate vine vreun oaspete pe aici și trebuie să știe și el ce vreau să zic, nu?) m-am gândit că ar fi bine dacă aș împărtăși cu voi experiența asta, pentru că eu am căutat pe net informații pentru a organiza excursia asta și tare m-am bucurat când am gășit informații de la cei care au trecut pe ici pe colo. Bine, scriu aici și pentru a-mi rămâne mie informațiile astea despre vacanță, dar nu mai spuneți asta nimănui.

Am plecat din București vineri noaptea. Practic era sâmbătă deja pentru că dacă-mi aduc bine aminte, pe la 00,30 ne pierdusem deja de mașina prietenilor noștri (Oana, Mircea și fetița lor Daria) și nici nu ieșisem din capitală. Norocul nostru că suntem niște profesioniști și cu ajutorul stațiilor de emisie recepție cu care ne echipasem ne-am regrupat rapid și am pornit cu elan în parcurgerea celor 5000 km pe coclauri europene. Faza 1 a fost București- Budapesta – 825km.

Am mers  toată noaptea (de fapt a mers mașina, Sorin a condus și eu am fost doar copilotul inutil care a stat tot drumul cu o perna în jurul gâtului :D), și dimineață pe la 9 (ora lor) intram în Ungaria, țara vecină și prietenă. Atât de prietenă încât vameșii lor au fost singurii pe care i-am văzut în toată Europa. A, i-am mai văzut și pe ai noștri la întoarcere.

Continue reading Vacanța cu cortul prin Europa- ziua 1- Budapesta

Să-mi fie de bine

Acum că vacanța s-a încheiat (fie vorba între noi, eu mai am o săptămână de concediu, așa de reveneală), ne vom citi din nou în fiecare zi, cu bune și cu rele. Să sperăm că vor fi mai multe bune.

Am însă una rea, așa de început. Vă mai amintiți cum am pornit eu în concediu cu gândul c-o să-mi respect mesele și gustările, că n-am să mă abat de la iaurturile mele, că voi face extrem de multă mișcare…ei bine, în afară de partea cu mișcarea  nu m-am ținut de nimic, am mâncat în ultimele două săptămâni mai multă ciocolată decât în ultimii doi ani și tot așa. Cu câte kg credeți că m-am întors? Cu 2,2 (douăvirgulădouă) kg în plus.

Acum, nu e ca și cum am fost luată prin surprindere de greutatea arătată de cântar, dar dacă mă gândesc la cât am așteptat să scadă kg astea…

Continue reading Să-mi fie de bine

Pe vremea când eram acasă

Și nu plecasem încă în concediu mă gândeam că ar fi frumos dacă nu chiar zilnic, măcar la câteva zile să mai apară și câte-un post pe blog, să nu se simtă și el chiar părăsit, că vorba aia, câine de-ar fi fost și tot l-aș fi lăsat cu prieteni. Și cum gândirea asta a mea nu prea rămâne fără rezultat, scriu azi ceva despre dimineața în care va apărea acest post. Adică ce cred eu că se va întâmpla în dimineața zilei de azi, 26 iunie. Scriu asta într-o miercuri 13 așa că așteptările pentru 26 nu pot fi prea mari.

Dacă toate merg așa cu le-am plănuit, azi cândva în timpul zilei ar trebui să ajungem la Paris. Programul stabilit spune că ar trebui să ridicăm tabăra de la Munchen cât mai de dimineață pentru a ajunge în jurul orelor 15-16 în capitala Fanței.

Cred însă că n-am apucat să ne mai oprim la Munchen, am ratat ieșirea de pe autostradă spre camping, și ne-am continuat drumul până undeva în apropiere de Strasbourg, unde am campat seara târziu, deci nici vorbă de trezit devreme. Ne trezim ca turiștii fără griji pe la 9, cu soarele bătându-ne direct în foaia cortului, semn că nici de data asta nu ne-am orientat bine și l-am pus iar fix în soare.

Continue reading Pe vremea când eram acasă

Concediuuuuu!

Pregătim excursia asta de  6 luni. Uite că a venit până la urmă și ziua plecării, bagajele sunt în mașină, telefoanele sunt încărcate, banii în portofel și pofta de călătorie la cote maxime. Dacă am fi fost și suficient de odihniți totul ar fi fost perfect, dar știi cum e, nu le poți avea e toate.

Urmează două săptămâni de călătorit prin Europa. Nu va fi ușor, dar sigur va fi frumos.

– Dacă ne rătăcim ce facem?

Continue reading Concediuuuuu!

AMR 4 zile

Hihih, mai sunt 4 zile si vă salut din mers. Budapesta, Salzburg, Munchen, Strasbourg, Paris, here I come.

Aproape totul e rezolvat. Mai avem câteva de rezolvat, dar din astea minore, gen bani. 🙁

Azi e serbarea la școală și dacă trec vie și peste asta mai am doar de rezolvat 4 comenzi măricele de veste, saltele, tricouri, huse, parasolare…

Continue reading AMR 4 zile

Tortul de ieri

Până mă întorc eu de undeva, vă arăt două poze cu tortul pe care l-am făcut ieri pentru Sorin. de fapt au fost două torturi, dar pe primul n-am avut timp să-l fotografiez. 😀

Este un tort diplomat care în loc de pișcoturi are biscuiți oreo pisați și trași în unt. Un deliciu. 🙂

Probă de cort

Știu că v-am tot spus de plecarea noastră cu cortul prin Europa, dar cum orice călătorie, indiferent cât de lungă va fi, începe cu primul pas, pentru noi primul pas a fost să verificăm starea cortului. Așa că duminică am ieșit cu bicicletele și cu niște prieteni cu aceleași preocupări (au și ei un cort pe care l-au verificat) la iarbă verde, mai exact în parcul din apropiere, pentru câteva ore de distracție și pentru proba de cort.

Dincolo de imaginație

Nu mulți dintre noi au ocazia să citească în decursul vieții o carte scrisă de un prieten. Mă bucur să mă număr printre cei puțini și să vă pot împărtăși și vouă din experiența asta.
Cei care sunteți mai vechi cititori de toane, e imposibil să n-o știți pe coana zoitzica. Acum, că eu am avut ocazia s-o cunosc și personal, este un privilegiu de care mă bucur de vreo câțiva ani. Dar s-o lăsăm pe ea și să vorbim de carte, pentru că de curând sus-numita a publicat prima ei carte și se cuvine s-o felicităm cum se cuvine și să comentam scrisul mai mult decât persoana.

Uitați tot ce știți despre cititul obișnuit, despre lecturarea unei cărți despre care ați auzit voi că-i bună sau rea, despre care ați citit deja recenzii. Uitați tot ce știți și despre cărțile ale căror autori fie sunt foarte cunoscuți, consacrați și de mult îngropați, fie au nume care nu vă spun nimic. Să citești cartea scrisă de un prieten e o experiență ce trebuie trăită pentru a fi înțeleasă. Nu se poate să începi să citești și să nu-ți imaginezi că poate unul dintre personaje ești tu. Nu se poate să nu întâlnești pe parcursul lecturii, un loc, o bancă, o stradă sau o cafenea în care poate ai fost și tu cu autorul. Nu se poate ca pe tot parcursul cărții să nu ți se întâmple să lași la o parte subiectul și să nu-ți imaginezi cam în ce stare era prietenul/prietena ta atunci când a scris paginile respective. Cel puțin mie așa mi s-a întâmplat.

Continue reading Dincolo de imaginație

Gata și tragerea la sorți

Am zis s-o fac mai personal așa, ca să nu zic băbește. Am făcut bilețele cu numele participanților, le-am pus într-un bol  și am extras. Iaca și câștigătorii, ca să nu ziceți că e făcătură:

Mulțumesc tuturor pentru participare și felicitări câștigătorilor! Veți primi azi mâine câte un mail de la mine și luni cărțile vor pleca spre voi. Vă mai aștept și altă dată la concursuri pe toane.