Femeile și benzinăriile

În afară de ocaziile, de altfel foarte dese, în care domnițele îi insoțesc pe domni la benzinărie și în timp ce aceștia din urmă alimentează, ele își plimbă cu eleganță posterioarele printre rafturile pline cu cipsuri si grisine ale benzinăriilor, există și-o variantă mai complicată pentru noi, femeile,  aceea în care suntem șoferițe și ajungem la benzinărie cu scopul de a ne hrăni automobilul.

În îndelungata mea carieră de șoferiță am văzut tot felul de benzinării si benzinari. Ok, uneori am vazut și benzina, ba chiar am dat mana cu ea, dar asta-i altă poveste. Aș vrea să vorbim azi despre soferițe și băieții de la benzinărie, care pesemne că au fost școliți, ca de fiecare dată când văd o doamnă să lase totul baltă, si aici mă refer la fraierii care aleg să-și umfle roțile la ei și care rămân în așteptare (a se citi cu buza umflată) până angajatul benzinăriei aleargă spre doamnă, ștergându-și mâinile din mers, și îi alimentează acesteia bestia. Sau Loganul.

Acum, eu n-am o problemă cu asta, vă dați seama că-s super-mulțumită de situație, mai ales atunci când baiatul e draguț și nu uită să-mi spele și parbrizul și luneta, ba uneori, când sunt eu îmbrăcată mai fumos, văd că se pot spăla până și farurile. 😀 Să revenim, spuneam că n-am nicio problemă cu discriminarea asta, problema mea e dacă ei se așteaptă sau nu ca noi să le dăm bacșiș, și dacă da, la cât se așteaptă.

Continue reading Femeile și benzinăriile

Vacanta, Belgia, Mathias

Nu pot sa cred ca tot povestindu-va de vacanta noastra de anul acesta prin Europa am ajuns, iaca, in august si eu nu v-am spus inca despre cea mai frumoasa parte, cu exceptia Disneylandului, evident.

In dimineata in care am plecat din Paris, am hotarat ca nu putem sa ajungem pana acolo si sa nu le facem o vizita si verilor nostri ce locuiesc la 200 km departare de locul in care ne aflam, si anume in Belgia. Am incarcat asadar harta de Belgia in GPS si am plecat spre noi locuri frumoase. De fapt, foarte frumoase.

Ei bine, cum spuneam, din excursia asta mie cel mai mult mi-a placut Belgia. Nu Bruxelles, unde am fost, mi-a placut, dar nimic spectaculos, mai ales dupa ce vazusem Salzurgul, Parisul, Strasbourgul… Belgia.

Continue reading Vacanta, Belgia, Mathias

La mine azi e luni

Nu știu cum a fost ziua de ieri pentru voi, dar eu am tratat-o ca pe o continuare a duminicii și bine am făcut. Nu mă înțelegeți greșit, n-am stat degeaba, dar am încercat să privesc oarecum lunea cu detașare și mi-a ieșit. Nu m-a afectat nimic, n-am privit nimic ca pe-o urgență, am rezolvat lucrurile ca și cum ar fi fost, să zicem, joi și ziua a trecut pe nesimțite.

Am mai terminat de citit zilele astea două cărți, una foarte, foarte tristă, Fiul de Michel Rostain, pe care n-o recomand decât celor foarte veseli și fericiți care încearcă să scape de starea de bine în care se află, și una extrem de faină,  Ce să fac cu moștenirea , carte scrisă de o tipă care-mi place din ce în ce mai mult și anume Kerstin Gier, carte care deși are în centrul său tot moartea cuiva, măcar aici mortul nu vorbește ca-n Fiul lui Rostain, este una dintre cele mai optimiste si pline de viață cărți pe care le-am citit. Cartea a ajuns deja la prietena mea Ioana, am vrut neapărat s-o citească și ea ca să-i revină astfel cheful de lectură.

Revenind la ziua de ieri și la cât de bine m-am simțit tratând-o ca pe altceva, nu pot să spun decât că a venit azi dimineață și partea proastă, când m-am trezit și-am avut impresia că-i luni. Noroc că mi-am revenit repede și am înțeles că dacă, de fapt, e deja  marți, săptămâna e ca și trecută, mai ales că mâine e sărbătoare și nu lucrăm, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Dacă n-ar fi niște comenzi ce trebuiesc neaparat terminate pana la sfârșitul lunii, chiar că n-aș avea stresuri majore.

Continue reading La mine azi e luni

Copilul Sonia și instinctele

Ieri Sonia intră în casă mâncând o înghețată de 1 leu. Da, există.

O întreb de unde a avut bani pentru ea, fiindcă mai devreme îmi ceruse mie și nu-i dădusem. Trecem peste faptul că-s o mamă rea și revenim la înghețată.

Îmi spune foarte încântată că a găsit 2 lei pe stradă. A văzut apoi în depărtare un om, a alegat după el să-i dea banii și omul în semn de mulțumire i-a dat ei 1 leu.

Eu, stăpânindu-mi cu greu mândria de a avea un copil cinstit, îi spun: Foarte bine, frumos din partea ta să înapoiezi banii găsiți. Vezi, după faptă și răsplată, deși eu nu cred că aș fi luat recompensa asta. 

Continue reading Copilul Sonia și instinctele

E din nou luni

Uneori e perfect să fie luni. Ca azi. Dacă n-ar fi așa de cald, ar fi mai mult ca perfect. Dar n-aș vrea să mă plâng din primul rând. Ok, al doilea.

Mai bine vă spun de ce e perfect: pentru că luni e o zi bună pentru noi începuturi. Azi nu mai spunem: de luni merg la sală, de luni mă las de fumat, de luni îmi țin dosarele în ordine… Luni spunem hotărâți: de azi merg la sală, de azi nu mai fumez, de azi dosarele mele stau în ordine…

Cine mă cunoaște știe desigur că aberez și că nu-mi place deloc ziua de luni. Nu pentru că trebuie să merg la muncă, cum ar crede majoritatea, ci pentru că se termină weekendul. 😀

Continue reading E din nou luni

Am geantă nouă

Că tot vorbeam ieri de zile memorabile, induse sau nu, să vă spun ce-am pățit. Nu vă îngrijorați că e de bine, cel puțin pentru una din părți, adică eu.

Am fost ieri cu treabă la o firmă din zona Unirii și dacă tot am găsit parcare în spatele magazinului și mai aveam vreo jumătate de oră la dispoziție până să le iau pe fete de la pregătire, am zis să dau o fugă prin magazin (doar la parter, da?) să nu zic că n-am intrat, mai ales că auzisem la radio de reducerile începute la 1 august.

Chiar la intrare am dat cu nasul de niște pantofi H&M cu platforme, ceva de vis la 99 lei. Roz cu gri.  Ştiu, n-aţi zice că-mi place rozul, dar dacă nu mă grăbeam şi dacă găseam repede în minte două ocazii la care aş fi putut să-i port, acum erau ai mei. N-a fost să fie, dar nu-i timpul trecut. M-am mai învârtit vreo zece minute prin H&M, am probat un tricou cu un material foarte bun, dar la alea deja nu mai aveau măsura mea (care, apropo, e una mică, azi cântarul arată 61,6 kg 😀 ) aşa că am ieşit în viteză ca să apuc să mai văd şi altceva. Timpul trecea ca nebunul.

Continue reading Am geantă nouă

Hai România!

Că sunt fan sport cred că nu mai trebuie să vă spun. Că țin cu România oriunde m-aș afla, iar cred că nu mai trebuie să vă spun. Și că suntem în plină desfășurare a celei mai importante competiții sportive mondiale, respectiv Jocurile Olimpice, e evident pentru toată lumea. Chiar acum când scriu postul ăsta, gimnastele noastre evoluează în concursul pe echipe. Evident că sunt cu un ochi acolo, așa că mă iertați dacă sunt incoerentă.

Ideea este următoarea: probabil că ați aflat că Farmec este Sponsorul Principal al Lotului Olimpic al României. Adică mai concret 1% din încasările obținute din vânzarea produselor Gerovital merg către sport. Dar cei de la Farmec nu s-au gândit doar la sportivi, ci și la noi, publicul spectator (ok, telespectator) al Jocurilor Olimpice. La noi cei care urmărim din fotolii și stăm cu inima cât un purice când evoluează ai noștri, la noi cei care strigăm ”stai” la coborâri și avem tot timpul ceva de comentat legat de greșelile celorlalți, desigur.

Nu-i așa că ai vrea să le poți spune și tu alor noștri succes? Nu-i așa că ai vrea ca după ce faci asta să ai șansa de a câștiga un tricou cu semnătura uneia dintre gimnastele noastre prezente la Londra? Ei bine, nu trebuie decât să-ți scrii mesajul aici  și să mă anunți cumva și pe mine că ai făcut asta (cu link în comentarii, tagul pe facebook nu-i suficient și nici recomandat :D). Mesajul ce mi se va părea cel mai original, va câștiga tricoul cu autograf.

Continue reading Hai România!

Scurte de luni

  • Am avut un weekend foarte fain petrecut la ai mei. Am fost și-o tură la Lacul Sărat, ne-am prăjit un pic.
  • Au început JO de la Londra și la fel ca acum 4 ani am urmărit-o pe Alina în prima zi de concursuri cum câștigă prima medalie pentru România. Succes și celorlalți sportivi români aflați cu treabă la Londra. 🙂
  • Deși căldura nu dă semne de oboseală, noi muncim cu drag și spor, indiferent de cine locuiește la Cotroceni. 😀
  • Deși o să ziceți că-s o mama rea,  nu le-am lăsat pe fete în vacanță la bunicii de la Brăila. Au un program de vară cu multă matematică, dar și cu multe ore de dans și înot.

Vă dă ei

În fiecare lună dau cu subsemnatul la Bancpost să-mi plătesc rata pentru banii împrumutați acum am și uitat câți ani în cea mai importantă monedă europeană și anume franci elvețieni. Sper că îmi înțelegeți starea de bine cu care intru în bancă lunar, dar așa îmi trebuie, nu despre asta vreau să povestesc.

Eram ieri în cea mai zen stare pe care situația descrisă mai sus mi-o permite, într-o sucursală a băncii căreia nu vreau să-i repet numele.  Așteptam la caserie, știți voi acolo unde deschizi portofelul, îl răstorni și dacă după ce plătești pe ghișeu mai rămân ceva bănuți, te declari mulțumit. Și pleci. Nu era cazul meu, eu mai aveam de aștepat o vreme, aveam în fața mea…2 clienți. Dar nici asta nu-i important.

Undeva în spatele meu la un ghișeu o doamnă încerca să facă un împrumut. Evident, nu avea toate actele la dumneaei, îi mai trebuia nu știu ce act adițional. Femeia se învoise de la serviciu pentru că Bancpost are program doar până la 17,00, deci orice om care lucrează și are un program de până la ora asta, nu ajunge niciodată la bancă fără un artificiu. Urma acum ca doamna care voia bănuții să se învoiască din nou, normal că abia după ce intra în posesia actului solicitat. Duduia de la birou, sensibilizată de  lamentările clientei care nu credea că se va putea învoi prea curând, i-a venit acesteia în întâmpinare și i-a spus că pe ea o poate găsi la bancă și după ora închiderii și că poate veni fără probleme până la 19,30 că o găsește.

Continue reading Vă dă ei

Să-mi fie de bine – 2

Vă spuneam aici că m-am întors cu 2 kg în plus din concediu. Desigur, am făcut o obsesie pentru asta și credeam că săptămâna asta dacă renunț la dulciuri și revin la programul meu de la Activia pe care bdw il am printat pe foi :d , voi reuși să scad măcar jumătate de kg pe săptămână. Ceea ce evident nu s-a întâmplat, mai ales că a făcu mama ieri un salam de biscuiți la care n-am putut rezista. Unde mai pui că tot ieri, pentru că mai aveam ceva gaz în butelia de voiaj și nici nu voiam să dau drumul aragazului din casă, am făcut cartofi prăjiți în curte la butelie, și deși eu am zis că nu mănânc, din cauza mirosului mai mult decât îmbietor am gustat vreo doi. Restul cinei a fost o salată, așa că să nu vă mire prea tare faptul că azi de dimineață cântarul arăta 800 g mai puțin decât la începutul săptămânii.

Să fie de la orele petrecute în piscină, să fie de la transpirația abundentă din zilele în care am așteptat instalarea aerului condiționat, să fie de la exercițiile ușoare recomandate de Marius Nedelcu…

Oricum, important e că se văd rezultatele și mă aștept ca săptămânile viitoare să fie din ce în ce mai bine. Promit că odată ce ajung la 60 kg nu vă voi mai stresa cu asta, voi fi o silfidă fericită cu o mulțime de rochii și perechii de blugi care-i vin perfect. 😀

Continue reading Să-mi fie de bine – 2