Author: Nina

Puterea femeii

Se zice că în spatele oricărui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică. This is a true story and you’ll see why.

Monica s-a căsătorit cu Tudor imediat ce amândoi au terminat liceul și l-a susținut apoi lucrând contabilitate primară la o firmă din oraș toți cei 4 ani în care acesta a fost la facultate. Tudor a făcut arhitectura, îi plăcea desenul și avea și câteva idei despre cum va arăta căsuța lor peste câțiva ani. Ani buni aș zice.

Băiatul a ținut cu casa pe timpul facultății, nu cheltuia mult, învăța  repede și bine, în weekend-uri făcea scăunele și căsuțe pentru câini, ce spun eu căsuțe că erau de-a dreptul vile, mai câștiga un ban, mai cumpăra o carte.

Continue reading Puterea femeii

Azi am văzut primăvara

Pe lângă faptul că am aflat azi că există un taximetrist civilizat, tot azi am văzut și începutul primăverii. E drept că m-a ajutat mult și temperatura, dar ceea ce a făcut ca primăvara să-mi pară aproape au făcut-o câteva firișoare de ghiocei. Nu de la florărie, nu de prin intersecții, ci dintr-o grădiniță de pe strada mea.

Mi s-a părut așa un miracol să-i văd acolo atât de proaspeți și albi, ținând cont că acum nici două săptămâni copiii stăteau acasă din cauza nămeților. Mi-a dat așa o stare de bine chestia asta, a fost ca o certificare a faptului că natura nu ține cont de cât de ocupați suntem noi oamenii, dacă avem sau nu timp să stăm și să privim în jur, ea își vede de evoluție și primăvara este deja undeva la capătul străzii mele.

Și da, în seara asta mergem la Ioana să facem mărțișoare, în câteva zile primăvara își va intra în drepturi. Abia aștept!

Continue reading Azi am văzut primăvara

În vizită la Danone

Când am primit invitația de a participa la vizita ce avea să aibă loc la fabrica Danone, m-am bucurat exact ca atunci când în clasa a III-a învățătoarea ne-a anunțat că vom merge în vizită la fabrica de pâine. Se întâmpla acum 30 ani și țin minte și azi mirosul pâinii rumenite ce cădea de pe bandă fix în lăzile pe care le știam de la alimentară.

Vineri dimineața, împreună cu  mai mulți bloggeri din București și din țară, pe care tare m-am bucurat să-i cunosc, am urcat în autocarul care ne-a dus la fabrică.  Da, s-a și cântat pe drum, chinezu știe.

Fetele de la Danone ne așteptau zâmbind (cred că am întârziat un pic și ele s-au bucurat sincer când au văzut că în sfârșit am ajuns), ne-au înmânat badge-urile și ne-au invitat în sala de conferințe pentru un scurt intro și mai ales pentru a gusta o cafea, un croissant sau un iaurt înainte de plimbarea prin fabrică.

Continue reading În vizită la Danone

Link-urile săptămânii

Avem și săptămâna asta articole interesante, scrise de oameni atât de diferiți, încât dacă le citiți pe toate, veți avea impresia că ați făcut înconjurul lumii:

  1. Să începem cu umor. Sau mai exact cu lipsa lui. Visurât ne face o trecere în revistă a umorului de ieri și de azi, apoi trage niște concluzii. Nu-s în totalitate de acord cu asta, am fost la spectacole de stand-up comedy la care am râs cu lacrimi, fără ca actorii de pe scenă să fie nevoiți să vorbească porno. Dar din păcate, astea-s chestii izolate și puțin cunoscute, suntem cu toții cu ochii în televizor.
  2. Vreau să nu uităm apoi de imbecilitatea sistemului bancar sau al unora dintre angajați, care trimit înștiințări de plată de 0,01 coroane, în condițiile în care ei își iau singuri banii din contul omului. Cami spune povestea pe larg, cu dovezi.
  3. Teiucul ne aduce în prim plan o posibilă viitoare materie de curs ca să nu-i zic știință, târfologia. Omul a găsit chiar și materia pe care aceasta ar trebui s-o înlocuiască în școlile de jurnalism, și anume etica profesională, cum altfel.
  4. Am găsit la Mixy un post despre ce nu va face ea când va fi bătrână. O, da. Toate punctele sunt pertinente, dar ceva mă face să cred că vom lua în seamă cu toții la bătrânețe doar PS-ul din articol.
  5. Ultimul, dar nu cel din urmă, e un articol scris de Iulian, un ciudat căruia îi place să se plimbe cu trenul. Povestea fetelor care trec prin romania e savuroasă și nu, nu se întâmplă în tren.

Continue reading Link-urile săptămânii

Săptămâna 7

Ziua 50, 64,2 kg

Dragilor, în sfârșit am luat-o în jos, am reușit să scap de 900g. În total sunt aproape 3,5 kg date jos într-o lună și jumătate, ceea ce nu-i chiar rău. Și în ultima săptămână nici măcar nu m-am ținut se exerciții. În schimb mâncarea cu socoteală e sfântă, niciodată nu concep să bag mănânc ceva după ora 19.

Asta nu înseamnă că nu voi relua cât de curând și bicicleta. Știu eu că ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Acum vă las, că-i târziu și-am avut o zi…vă povestesc eu.

Ce recomandați săptămâna asta?

De acum știți deja ce aveți de făcut, aștept de la voi recomandări  de articole interesante apărute săptămâna asta în bloggosferă, scrise de voi sau de alți bloggeri talentați.

Nu vă speriați dacă nu apar comentariile, akismet este mai harnic ca niciodată în perioada asta și-s sigură că nu va lăsa niciun comentariu cu link să intre direct. Le voi debloca eu din când în când, dar nu prea des că-s la un iaurt. Nu glumesc!

Nu fiți modești nici egoiști! Mâine le publicăm într-un articol separat, după cum ne e obiceiul. Nu pe toate, ci pe cele mai frumoase 5.

Continue reading Ce recomandați săptămâna asta?

Scurte de joi

  • Mâine fetele au carnaval la școală. Doamna dirigintă ar fi vrut ca elevii să se costumeze în cavalerii mesei rotunde, dar copiii s-au răzvrătit și jumătate dintre ei  vor fi mâine Harry Potter. După ce zilele trecute le-am făcut insigne, azi facem cravate și pelerine. Nu știu cum se vor descurca cu baghetele că eu dacă aș avea una (care să și funcționeze), aș rezolva multe chestii.
  • Tot mâine eu voi merge (alături de mulți alți bloggeri) la un iaurt, o acțiune foarte faină, în care noi voi vizita fabrica Danone, mai precis ne vom petrece în fabrică aproape toată ziua. Revin cu impresii, nici nu știți de când îmi doresc să se întâmple o chestie de genul acesta. Dacă sunteți curioși puteți urmări mâine pe twitter hastagul #launiaurt.
  • pe seară (da, tot mâine) voi merge  la lansarea colecției Iubiri de altădată a Editurii All. Abia aștept cărțile, iubirile de altădată sunt fix pe gustul și inima mea.
Ce mai, toată lumea va avea mâine o zi plină. Nici nu vreți să știți câte îi rămân lui tati de făcut în tot acest timp. 🙂

Au venit bolile

Mama e răcită, îi curge nasul și tușește ca un fumător înrăit. Pe Iulia o ustură ochii și Sonia are roșu în gât și abia poate vorbi.  Și zăpada se topește. Vine căldura cu virușii și temperaturile oscilante care ne cam distrug bruma de imunitate. Nu-s eu chiar în măsură să dau sfaturi altora în materie de sănătate, dar mă cunosc pe mine și pe ai mei și știu că cele mai grave răceli și gripe pe care le-am avut, s-au întâmplat primăvara.

Mi-e cam groază de perioada următoare din punctul ăsta de vedere, dar nu mă pot opri să nu aștept primăvara așa cum n-am mai făcut-o de ani buni. Abia aștept să-mi văd grădinița verde, să-mi înflorească narcisele, apoi lalelele și mai spre vară, trandafirii. Să-mi înflorească mărul și părul din curte, să-mi duc hainele de iarnă în pod și să văd copiii jucându-se baschet în curte.

Hai că am luat-o e câmpii, deocamdată 50% din familie e răcită. Să avem răbdare și va veni și faza doi a începutului de primăvară. Știți că mai sunt  6 zile până la 1 martie, da?

Regina mătăsurilor

Am terminat de citit cartea acum câteva zile, ba am mai termiat una de-atunci. N-am vrut să scriu imediat despre ea, tocmai pentru a mă detașa puțin de acțiune, de a-mi scoate din minte personajele pe care le-am ținut pe tot parcursul lecturii atât de aproape de mine. Regina mătăsurilor e carte pe care mi-am apropiat-o prea mult și n-am înțeles asta decât atunci când inima mi s-a strâns dureros când ceva s-a întâmplat cu atelierul în care se fabricau mătăsurile din poveste.

Vanora Bennett face și de această dată o împletire meșteșugită între adevărul istoric și personajele imaginate de ea. Două surori frumoase se căsătoresc după dorința tatălui și-și trăiesc viața după propriile lor reguli. Una îndrăgostindu-se de rege (Jane), iar cealaltă (Isabel) de mătase, dar în egală măsură și de Dickon. Cine este acesta din urmă și ce rol joacă el în adevărata istorie, dar și în viața eroinei noastre, vă las pe voi să descoperiți, tot așa cum veți descoperi și Anglia sfârșitului de secol XV.

Mi-a plăcut mult un personaj din carte, un om adevărat, un prieten extraordinar care trece totuși neobservat în tumultul de personaje extrem de bine conturate și șarmant prezentate de autoare. El este Will Caxton, după părerea mea, cel mai modest om care existat în acea perioadă. La polul opus o văd pe prințesa bastardă Elizabeth, viitoarea regină a Angliei, soția primului rege din dinastia Tudorilor. Deși ingenuă, prințesa se dovedește genul de om care poate călca pe cadavre, numai pentru a-și atinge scopul. Sau poate sunt eu prea dură și ea nu voia decât o căsătorie bună.

Continue reading Regina mătăsurilor