Author: Nina

E din nou 8 Martie

Pe vremuri trebuia să aducem fiecare câte 10 lei la școală şi să ne îmbrăcăm în pionier cu câteva zile înainte de 8 martie. Făceam poze din alea ovale, de care văzusem noi că-şi pun oamenii pe cruci în cimitire. Da, când eram mici ne plăcea să ne uităm la pozele de pe crucile din cimitir în timp ce bunica era în biserică la slujbă.

Revenind, la şcoala noastră de cartier venea un fotograf pentru a ne face poze ovale, pentru ziua mamei. Neapărat îmbrăcaţi în costume de pionier. Asta era, probabil, culmea eleganţei.

Ţin minte că într-un an, Laurenţiu (fratele meu) luase, cu o zi înainte de poză, o căzătură care-i lăsase un semn, cât toate zilele, pe nas. De ce ar fi vrut o mamă să primească de  8 martie o poză cu copilul ei mutilat şi îmbrăcat în pionier?

Continue reading E din nou 8 Martie

Cerceii

Mi-a intrat în cap că vreau niște cercei frumoși și prețioși. Verzi sau albaștri că s-ar asorta cu ochii. Ideea nu mi-a venit chiar din senin, am visat într-o noapte că-i aveam în urechi și eram tare încântată. Asta-i partea bună. Partea proastă e că  nu -mi mai amintesc ce culoare erau, dar știu sigur că erau verzi sau albaștri.

Aproape că mă obsedează cerceii ăștia, așa  că i-am spus deja domnului Costea că vreau niște cercei frumoși de 8 martie, așa că, pentru a-i ușura alegerea, îi arăt câteva chestii. Nu că s-ar uita el vreodată pe blogul ăsta, dar măcar să nu aibă scuze atunci când îmi va lua cine știe ce.

Continue reading Cerceii

O paralelă peste timp

E tot martie acum 30 de ani.

Grădiniţa la care mergeam era departe. Departe pentru un copil care se trezea în fiecare dimineată la 6.00, pentru ca la 6,30 să ia drumul grădiniţei, alături de părinţii grăbiţi, care trebuiau şi ei să ajunga la slujbă.

Cu ochii lipiţi de somn, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora atunci le ziceam ştrampi, şorţuleţul gri-bleu şi fundiţele. Cizmuliţele roşii de cauciuc, paltonaşul în carouri şi căciula completau ţinuta zilnică de grădiniţă la începutul primăverii.

E tot martie acum 20 de ani

Continue reading O paralelă peste timp

Din nou luni sau cât de scurt a fost weekendul

Pentru unii dintre noi e un început de săptămână. Eu prefer să spun că weekendul meu a însemnat o jumatate de zi de relaxare. Nu, nu mă plâng.

Am stat cu prietenii, am jucat remi, ne-am certat pe reguli, ca să ne împăcăm le-am căutat pe net și noroc cu criserb  care, pasămite, pățise la fel la un moment dat și le-a postat pe blog ca să nu mai existe cârcoteală.

Fetele s-au distrat de minune sfârșitul ăsta de săptămână, o colegă de clasă a stat la noi de vineri, și să te ții râncoteli și șușoteli pe ele. Dar ne-au și ajutat prin atelier, și-au făcut și temele, deci toată lumea a fost mulțumită, inclusiv bunica care  a zis că vrea s-o oprim la noi definitiv pe prietena fetelor.

Continue reading Din nou luni sau cât de scurt a fost weekendul

Recomandările săptămânii

A fost o săptămână plină atât în viața mea offline cât și în blogosferă, așa încât, cu scuzele de rigoare că n-am avut timp nici măcar să vă întreb ce și cum recomandați, veți citi de data asta recomadările mele și numai ale mele:

  • Doamna Camio ne povestește despre felul în care se împart ajutoarele într-o comună românească aproape îngropată de ninsori. Ok, nu toată comuna, ci doar două-trei case au fost de-a dreptul înzăpezite, dar ce mai contează când în comună ajung trei tiruri cu alimente.
  • Ioana ne face o pledoarie pentru femei și ne aduce aminte (pentru cele care-au uitat, desigur) că e minunat să fii femeie. Cu atât mai mult în luna martie. 🙂
  • Numai dacă ești blogger, ia și citește cu luare-aminte articolul tomatei cu scufiță despre blogging și poate mai înveți câte ceva.
  • Anul ăsta suntem cu turul Europei care din păcate nu include și Danemarca, dar va veni cu siguranță o vreme când Copenhaga va fi pe lista noastră. Luați și citiți o experiență trăită în orașul bicicletelor cu tot felul de detalii binevenite scrisă de Kadia pentru lumea mare.
  • Marius ne scrie despre bunele maniere din zilele noastre, cu exemple personale delicioase. De citit.

Continue reading Recomandările săptămânii

Săptămâna 8

Ziua 57, 64,2 kg

Am intrat aseară pe la unsprezece în casă târându-mi picioarele cu lenea omului răpus de munca fizică. Eram în atelier de la șapte dimineața și ieșisem doar să mănânc și să și să-mi duc/aduc fetele de la școală. Ce bicicletă, ce ceaiuri, ce apă? Nimic din toate astea nu le-am făcut ieri. Nici alaltăieri. Ok, am mai scăpat câte un pahar cu apă pe ici pe colo, dar în rest…

Am încheiat săptămâna cu exact atâtea kg câte aveam și vinerea trecută. Mă gândesc că săptămâna care vine urmează poza celei de-a doua luni de când am început proiectul ăsta cu dat grăsimea jos, dacă îi pot spune așa. Dacă aș trece măcar pragul în jos spre 63 și aș fi mulțumită, numai că asta nu se poate obține din cuvinte, trebuie și ceva muncă și oricât de mult aș lucra eu în atelier nu cred că despre astfel de muncă e vorba.

Vestea bună este că de partea cu mâncarea încă mă țin, nu mănânc după 7 nimic, îmi iau gustările in cele mai multe dintre zile. PArtea proasă este că fac bicicleta doar de câteva ori pe săptămână și numai dimineața că seara ajung prea târziu în casă pentru a mai face exerciții.

Continue reading Săptămâna 8

1 Martie

Nu vreți să știți în ce viteză sunt:

  • mărțișoarele pe care le-am făcut zilele trecute au nevoie de șnururi și pliculețe. Voi delega această sarcină către membri mai mici și mai îndemânatici ai familiei.
  • la ora nouă vine prima mașină să încarce marfa comandată ieri de care încă nu ne-am apucat. Doar materialul e croit și clientul știe asta. Sper numai să nu trimită un camion.
  • aș fi vrut să am azi o zi liniștită de mărțișor, una în care să-mi amintesc de felul în care purtam mărțișoarele pe vremuri. Va trebui să mă mulțumesc cu a-mi prinde în piept un trifoi cu patru foi.
  • sper ca voi să aveți mai mult timp și să vă bucurați în tihnă de începutul ăsta de primăvară. Ce dacă aseară a nins și dimineață când m-am dus să iau laptele din cămară, încălțată doar în papuci, m-am afundat in zăpadă până la glezne. Nu ne sperie pe noi câțiva fulgi. Primăvara vine și asta n-o poate nimeni contesta.
O zi minunată vă doresc și spor la lucru să aveți!

Continue reading 1 Martie

O televiziune nouă și altfel – Digi24

Când am citit comunicatul celor de la Digi prin care anunțau lansarea unui nou program de știri transmis integral HD, mi-a plăcut atât de mult ce scriau oamenii ăia acolo, încât mi-am dorit să iau cu copy/paste tot documentul. M-am abținut, așa că vă spun eu pe scurt despre ce-i vorba, rămânând să vă convingeți voi începând de mâine seară dacă am sau nu, dreptate.

Ne plângem mereu că televiziunile s-au tabloidizat și, ori sunt părtinitoare, ori promovează prostia. Puține mai sunt emisiunile TV la care recunoaștem că ne uităm și nu ezităm să spunem că ducem dorul unor emisiuni de cultură, de educație, de știri reale, de reportaje adevărate, etc.

Ei bine, Digi24 își dorește să vină în întâmpinarea acestor dorințe ale noastre și să încerce să ridice standardele televiziunilor din Romania, pentru că, nu-i așa, dacă ceilalți vor vedea că la Digi24 se poate, s-ar putea să încerce și ei.

Continue reading O televiziune nouă și altfel – Digi24

Multe, multe comenzi

Și toate cu termen scurt de predare. Prevăd vreo zece zile fără de odihnă, tocmai ce ne-am dat seama că dacă vrem să terminăm la timp comenzile, va trebui să nu ne mai oprim din muncă. Ușor de zis, greu de făcut, că vorba aia, oameni suntem.

Lăsând gluma la o parte (știu, trebuia să fi zis o glumă ca să pot baga expresia asta), vom lucra zilele astea în același timp veste, hanorace, portfarduri, șepci pentru misionarii din deșert (da, există), cămăși sârbești, șorturi și geci. Toate în cantități pornind de la patruzeci și ajungând la unele dintre ele (ok, la unul) la peste zece mii. Că trebuie să fie totul gata în zece zile v-am mai zis, așa că aș face bine să mă duc în atelier să dau o mână de ajutor că de data asta chiar nu știu pe unde vom scoate cămașa.

A, și fix acum am hotărât că nu mai e bună masa de croit pe care o avem, așa că vreau să-i schimb blatul. Azi.

Continue reading Multe, multe comenzi

Paradise

Mă uit uneori în jurul meu, dar cel mai adesea se întâmplă asta când privesc vreo fotografie frumoasă, și-mi spun: ”parca-aș fi în paradis”. Aproape toți  avem o idee despre cum arată paradisul, ba unii dintre noi știm exact ce oameni am vrea în jurul nostru acolo, dar nu ne e niciodată prea clar cum ar trebui să miroasă în paradis.

Pe la 7 ani eram sigură că acolo te învăluie un miros de cozonac proaspăt scos din cuptor și părinții îți sunt tot timpul aproape. La 12 ani credeam că-n paradis e o puternică mireasmă de iasomie, și toată lumea plutește dând ușor din mâini.

La 18 ani nu-mi amintesc să mă fi gândit câtuși de puțin la paradis, poate și pentru că toate îmi mergeau din plin și aveam o viața de genul raiul pe pământ, deși încă mergeam la școală și nu aveam iPhone.

Continue reading Paradise