Author: Nina

Aștept ceva

Sunt sigură că nu numai mie mi se întâmplă asta, dar zilele astea la mine se manifesta mai intens decât altă dată.

Am impresia că tot ce fac e așa, în virtutea inerției, până trece ceva, unde ceva-ul e un termen de predare, e o zi din calendar, e un moment, e o intâlnire, e ceva. După care invariabil ceva-ul trece, toată lumea e fericită, planetele se aliniază și eu mă trezesc după o vreme, scurtă, că asta-i problema, că aștept să treacă alt ceva, după care sunt sigură că lucrurile vor reveni la normal. Unde normal e atunci când ai timp dimineața să-ți bei în tihnă cafeaua, îți poți lua gustarea la 10,30, poți lucra fără alte întreruperi până la prânz, îți poți duce copiii la școală și te poți opri să admiri pomii înfloriți de la marginea parcului în drum spre casă. Normal e atunci când ai o oră rezonabilă a sfârșitului de program, când poți face seara o prăjitură pentru ai tăi, când îți începi ora de lectură mai devreme de unu dimineața, normal e (mai spuneți și voi).

Din păcate de vreo trei luni normalul ăsta nu mai vine și eu mă simt din ce în ce mai fără vlagă. Nu vă gândiți că nu-s învățată cu program prelungit și multă muncă, numai că de data asta…

Continue reading Aștept ceva

Saga lui Ender și Saga Umbrelor

Cei care mai citesc pe aici din când în când știu probabil că mie îmi plac romanele istorice, autobiografiile și foarte puțin, spre deloc, Sf-urile. Excepția care confirmă regula o reprezintă cărțile scrise magistral, după părerea mea, de Orson Scott Card.

E vorba de 8 cărți grupate în Saga lui Ender ( Jocul lui Ender, Vorbitor în numele morților, Xenocid și Copiii minții) și Saga Umbrelor ( Umbra lui Ender, Umbra hegemonului, Umbra marionetelor și Umbra uriașului), cărți care spun practic o poveste ce se întinde pe parcursul a mii de ani, dar care trebuiesc citite un pic intercalat, adică fix în ordinea următoare:

Continue reading Saga lui Ender și Saga Umbrelor

Săptămâna 12

Ziua 85- 63,3 kg

Timpul trece mai repede decât mi-aș fi dorit, chiar dacă știu că odată cu trecerea lui, kg mele în plus vor pleca și ele. Dacă mă țin în continuare de treabă, evident, dar asta-i altă poveste.

Să vă spun de săptămâna asta: am scăzut ăn greutate 400g față de vinerea trecută și aproape că nu-mi mai încap în piele de bucurie.  S-ar putea însă să nu fie o slăbire sănătoasă, pentru că am muncit este puterile mele zilele astea, am stat de la 8 dimineața până după miezul nopții în atelier în unele zile, iar în altele am condus mașina de la o întâlnire la alta prin București de zici că nu-mi mai dau ăștia carnetul înapoi după ce-mi expiră pedeapsa. Deocamdată conduc cu dovada aia de 15 zile și mă obișnuiec cu gândul că urmează să fiu pieton vreo 60 de zile.

Să revenim la kg, de data asta nu mă pot lăuda decât cu apa băută, pentru că de mâncat am reușit să împing cina undeva pe la ora 21 în două zile, iar cu bicicleta n-am fost prietenă deloc săptămâna asta. Vă dați seama că mă așteptam la stagnare sau chiar la ceva grame în plus, dar mare mi-a fost mirarea dimineață când am văzut cât arăta prietenul meu cântarul. 😀

Continue reading Săptămâna 12

Aveți grijă la prieteni, mai ales dacă vă sunt vecini

Citesc asta dimineață la Arhi și sunt extrem de revoltată de ce aflu. Niște oameni pleacă de acasă o perioadă mai lungă și lasă cheile pentru, știți voi, udat florile, unor prieteni și vecini de palier. Când se întorc găsesc apartamentul gol iar vecinii prieteni nule  deschid ușa decât pentru a le înapoia cheile și a le spune că s-ar putea ca cineva să le fi spart casa. Chestia cu spartul pică repede, poliția vine și lconstată că nu-s urme de efracție, iar pe prieteni nu-i poate cerceta că ei au primit cheile de la proprietar. Acum proprietarul trebuie să dovedească că nu le-a făcut acestora apartamentul cadou cu tot ce era în el.

Eu sunt cam Toma Necredinciosul și tind să cred că-i doar un studiu de caz făcut de Arhi, și că nu s-a întâmplat așa ceva în realitate. Și totuși…ce-ai face dacă ai păți o chestie de genul acesta? Că practic ai rămâne în curul gol la propriu, și dacă ești un om care n-ai prea furat la viața ta, nu văd cum ți-ai reface rapid bruma de agoniseală.

Continue reading Aveți grijă la prieteni, mai ales dacă vă sunt vecini

Peripeții de weekend

Mă duc într-o vizită fulger la ai mei.

Abia aștept să ascult liniștea de la țară, mai ales că de luni avem iar de muncă ca la nebuni, ca să spun așa, adică iar avem o comandă cu năbădăi și termen de livrare înainte de a ști exact ce trebuie să facem.

Dar nu vreau să mă gândesc decât la weekend-ul ăsta, care va fi unul scurt și inters, dar va fi și doar asta contează.

V-am pupat!

Continue reading Peripeții de weekend

Săptămâna 11

Ziua 78 –  63,7 kg

Mergem în jos cu viteza melcului adormit, mai scad 100 g și săptămâna asta. Ca de obicei trebuie să spun că n-am fost tocmai ușă de biserică, dar ceva îmi spune că asta nu mai miră pe nimeni. Și totuși au fost și câteva obiceiuri sănătoase de care m-am ținut.

De exemplu apa, că tot a fost ieri ziua ei. De apa mă țin acum cu o precizie de ceasornic elvețian, am o cofă de 1,5 l pe care mi-o prepar dimineața, adică în apa plată adaug două felii de lămâie și câteva fructe de goji. Principalele efecte benefice ale cătinei tibetane (goji) sunt: consolidează sistemul imunitar, reduce tensiunea arteriala, este un antioxidant puternic, scade nivelul de zahar din sange, are beneficii asupra tenului, hrăneşte ficatul şi rinichii, creşte libidoul, creşte rata metabolica – ducând la o crestere a pierderii în greutate,imbunatateste circulatia, scădere a incidenţei de accident vascular cerebral, atac de cord, cancer.

Odată cu apa băută, fructele de goji hidratate în apă sunt foarte bune la gust și în felul acesta impușc doi iepuri dintr-o lovitură, adică îmi beau și apa, care cu sucul de portocale (beau si din asta un pahar pe zi) și cu cafeaua de dimineată, fac fix aia 2 l de lichide de care nu reușeam niciodată să mă țin și mănânc și beneficiez și de efectele benefice ale fructelor de goji. Continue reading Săptămâna 11

Zambila din biroul meu

Am o zambilă la fereastra biroului. E pe dinăuntru, e în ghiveci și miroase de-ți ia mințile. Când intru în birou dimineața (da, se întâmplă asta de câteva zile, de când e înflorită) mă întâmpină cu mirosul ei frumos și mă face să zâmbesc instantaneu. Zici că-i un câmp imens de zambile lângă mine, dar e o singură floare, e lila și e floarea cu cel mai frumos miros din câte există. Și e la mine în birou. Cred că o zambilă în ghiveci e cea mai bună investiție din această primăvară. Pentru voi. Eu am primit-o, de fapt nu eu, dar nu contează. Cumpără-ți o zambilă în ghiveci și primăvara ta va fi mult mai frumoasă decât, sunt sigură, este deja.

Zi excelentă și vouă, sunt sigură că ne mai auzim azi.
Continue reading Zambila din biroul meu

Înscrierea copiilor la școli – trucuri pentru reușita

Am citi ieri multe articole despre nebunia înscrierii copiilor la școli în clasa pregătitoare sau în clasa întâi. Mi-am amintit de aceiași perioadă din viața mea, am ignorat amintirile pentru că nu-s din cele mai plăcute și m-am crucit de lucrurile pe care le fac părinții astăzi pentru a-și putea înscrie copiii acolo unde vor.

Dacă pe vremuri era de ajuns un pachet de cafea pentru a-ți asigura învățătoarea dorită, azi totul se desfășoară la cu totul alte nivele. Iată câteva din practicile de anul acesta și dacă mai știți și altele vă rog să le spuneți, e bine să știe părinții de anul viitor cam cum stă treaba:

  • cele mai la îndemână rămân cadourile pentru secretară, director și învățător, dar în cele mai multe cazuri asta nu mai este de ajuns, ele se practică doar în cazul în care aparții deja de școala respectivă, dar îți dorești o anume învățătoare.
  • intervenția printr-o cunoștință, veche de când lumea, practica încă rezistă cu succes, doar că intervenția trebuie făcută de cineva important, nu de fieștecine.

Continue reading Înscrierea copiilor la școli – trucuri pentru reușita

Uniformele școlare

Am purtat aproape pe toată durata studiilor uniforma. Am început cu bluza portocalie și fustița albastră de șoim al patriei, am continuat cu cămașa pepită și șorțul de școlăriță și totul a culminat cu celebrul sarafan. Nu am considerat niciodată că mi se încalcă vreun drept pentru că trebuie să port zilnic uniforma, iar când în clasa a noua purtam matricola Liceului Economic, eram chiar mândră.

În principiu, scopul uniformei școlare este de a promova spiritul de echipă, disciplina și de a promova egalitatea între elevi din punct de vedere al statutului social. Sunt în totalitate pentru uniformele școlare, vreau neapărat ca fiecare școală/liceu să aibă uniforma lui distinctă de a celorlalți, motiv de mândrie pentru elevii respectivei instituții, dar sunt complet împotriva designului ales de cele mai multe dintre școli.

Majoritatea școlilor românești au deja un model de uniformă. Nici n-a fost greu de ales din moment ce ea e oarecum standardizată, adică nu poți alege decât sacou/vestă, fustă/pantalon, eșarfă/cravată, cămașă și ecuson.

Continue reading Uniformele școlare