Author: Nina

Eu, linia continuă

Sunt o biată linie continuă albă. Viața mea e cu început (m-am născut dintr-o bidinea și-o găleată de vopsea acum mulți, mulți ani) și probabil fără de sfârșit. Nu mă plâng, am o viață frumoasă, stau sub cerul liber mereu, n-am nevoie de pereți, casa mea are doar un tavan imens cu soare, stele și nori. Doar că aerul din jurul meu nu-i prea curat, deși am și-n stânga și-n dreapta copaci. Dar nu-i bai, că mie nu-mi trebuie aer. Aerul le trebuie lor, celor care-l batjocoresc.

Dar să revenim la mine. Eu stau singură pe mijlocul străzii, pot chiar spune că strada e țara mea. Când spun singură nu exagerez deloc. Nimeni nu se apropie de mine. Dacă surorile mele, liniile albe întrerupte, sunt deseori atinse și de multe ori călcate în picioare trecute pe sub roți care susțin mașini frumoase, eu nu. Am făcut ce-am făcut și am ajuns la mașini, deși am vrut mult de tot să nu aduc vorba de mașini că ele sigur vă distrag atenția și-o să uitați de mine, o biată linie albă continuă, care nici măcar de atingerea mașinilor nu se bucură.

Continue reading Eu, linia continuă

Vă trebuie mașină de spălat vase

Nu, nu-i cu semnul întrebării, e o afirmație pe care o susțin până în pânzele albe pentru că mașina asta e un ajutor neprețuit în orice gospodărie. Eu am trecut prin toate fazele, am început ca toată lumea crezând că-i o fiță (exact cum gândiți mulți dintre voi acum), apoi mi-am dat seama că am nevoie de mașină de spălat vase și de vreo 4 luni o am și-o folosesc zilnic.

Evident că nu toată familia își dorea la fel de mult ca mine mașina asta, aveam de luptat cu afirmații și convingeri de genul:

  • Nu ne trebuie nouă, mamă, mașină de spălat vase. Asta era mama soacră care atunci când spăla vasele uda totul de jur împrejur și nici nu le spăla perfect, pentru că-i în vârstă și nu mai vede chiar ca la 30 ani, altfel ea e femeie strașnică și de toată stima. Ținând cont că mâncăm zilnic acasă 6 persoane de trei ori pe zi, eu zic că ne era super necesară.
  • Nu dați banii pe așa ceva, că nu spală aia vasele așa cum o faci tu cu mâna ta. Asta era tot socrela, dar era susținută în teoria ei și de menajeră, care își cunoaște meseria, dar i se părea și ei chestia asta cu mașina de spălat ceva ciudat, nu înțelegea ea cum le freacă mașina pe toate părțile și mai ales pe fiecare în parte. Eu numai când mă gândeam cum varsă mama zațul de cafea pe buretele de vase și apoi spală cu el farfuriile, mă lua cu leșin și aveam convingerea că mai rău de atât mașina nu le poate spăla. 😀
  • Nu avem loc de mașină de spălat vase. Ăsta era soțul. Am făcut loc până la urmă că nu te pui cu nevasta dacă vrei să mai mănânci acasă. Vă recomand să vă gândiți la orice colțișor care poate fi folosit, eu aș fi renunțat la un dulap doar ca să am mașină.
  • E scumpă, tată. Ăsta era tata socru care văzuse el la televizor mașini din astea și contrar așteptărilor mele el susținea totuși că-s bune, spală super, dar sunt scumpe. Am făcut tot posibilul și într-o black friday am luat o mașină de spălat vase mare exact cum voiam, cu 1399 lei. Adică fix 10 cartușe de țigări (argumentul ăsta i l-am băgat soțului ca să-l conving că-i ieftină) așa că tata a tăcut și-a spus: de tată, voi știți mai bine 😀
  • Consumă mult curent. Asta era tot soțul. Acum știm, consumul de curent nu-i mai mare decât la mașina de spălat rufe, de exemplu,  iar aceasta din urmă la noi merge o dată în fiecare zi. La factura de curent n-am văzut nicio diferență așa că pentru mine e egal cu zero.
  • Consumă multă apă. Ăsta nu mai era soțul că el chiar știa câtă apă consuma mama când spăla 6 farfurii mari și 6 mici.  Asta era, ați ghicit, chiar mama mama soacră. Acum s-a convins că de fapt am făcut economie la apă față de vremea când spălam vasele cu mâna. La cel mai lung ciclu de spălare mașina consumă 16 l de apă, credeți-mă, noi consumam mai mult cu spălatul la chiuvetă. În plus, stricam și robinetul și centrala cu zecile de manevre de deschidere și închidere a apei calde.
  • Îți trebuie detergenți speciali, care-s scumpi de tot. Aici mă cam încuiau și pe mine că nu prea știam cu ce se mănâncă ăștia, dar mă gândem, cât de scumpi pot fi? Deși mă informasem cât putusem de mult, atunci când am luat mașina nu știam prea multe despre consumabilele pe care urma să le folosesc. Nu știu cum mai e acum, dar pe mine atunci m-a scos din încurcătura asta pachetul pe care l-am primit cadou când am cumpărat mașina, și anume un set de consumabile pentru mașina de spălat vase de la Finish, ocazie cu care am ajuns la ei pe site și am citit cap-coadă toate explicațiile de acolo. M-au ajutat foarte mult, mai ales că având produsele în față m-am descurcat exemplar.

Continue reading Vă trebuie mașină de spălat vase

Am trecut și eu prin asta

Nu știu dacă ați citit postul anterior, dacă n-ați făcut-o nu-i timpul trecut, pentru că ce scriu acum are mare legătură.

Să fi avut eu vreo 10 ani pe vremea când descoperisem pasiunea pentru tenisul de câmp și, cum printre blocurile în jurul cărora am copilărit, nu erau câmpuri, de terenuri de sport nu vă mai spun, găseam o mare plăcere în a trimite cu putere mingea de tenis în pereții blocurilor. Și ca orice copil cu ceva minte, nu făceam asta la blocul meu, mă gândeam că îi zdruncin rezistența cu loviturile mele, așa că mă jucam cu racheta și mingea în peretele blocului de vizavi.

Alesesem peretele blocului cu geamurile cele mai rare și mai mici, copil deștept, vă spuneam. Azi așa, maine așa, întrebarea nu era dacă nu cumva voi sparge unul din geamurile locatarilor, ci când îl voi sparge. Evident că eu nu gândeam așa atunci, eu îmi vedeam doar de antrenamentul meu și de bucuria jocului. Trebuie să vă mai spun și că nu eram singura care făcea asta, știți voi, blocuri multe, copii nenumărați, talente cu nemiluita.

Continue reading Am trecut și eu prin asta

Voi ce ați fi făcut?

Sau cum procedăm corect în situații din astea? Să vă explic:

Acum câteva zile fetele aveau invitate două fetițe, cu care la un moment dat au ieșit pe terasă, terasă care are vedere spre stradă. În stradă doi băieți tot cam de vârsta lor, vecini de-ai noștri și prieteni de-ai lor. Fetele vorbeau cu ei și la un moment dat una dintre ele ia o monedă de 10 bani și o aruncă în unul din băieți, din păcate în cel mai năzdrăvan dintre ei. Nu știu unde il lovește (nu eram de față), dar aud din birou o înjurătură urâtă. Băiatul lovit ia la rândul lui moneda și o aruncă cu putere înspre fete. Din fericire (sau din păcate) acestea s-au ferit din calea ei, iar moneda s-a dus cu putere în ușa de sticlă de la balcon. Care ușă s-a spart. 🙁

Acum să vă văd. Cine-i de vină și cine plătește ușa?

Continue reading Voi ce ați fi făcut?

O zi din viața unui extraterestru- seara

După ce și-a petrecut dimineața citind, Fant și-a continuat lectura și după -amiază, a terminat Triumful prostiei pe care l-a găsit extrem de interesant, îl memorase deja, dar se simțea în continuare ca un tocilar din clasa lui Greg, puștiul din Jurnal unui puști. Știa tot, dar nu înțelegea nimic și nu-și dădea seama de ce, pentru că el era un tip deștept sau cel puțin așa era până ieri. Azi se întâmpla ceva ciudat, începea să-și piardă din abilități.

Fant face un semn spre monitor și Jena apare ravisantă pe ecran, spunându-i plină de gingășie că în seara asta va începe călătoria lor pe Pământ.

Nu vreți să știți cum se îngrămădeau întrebările băiatului în capul său, e el suficient de pregătit? Cum adică a lor? Cum adică în seara asta? Cum…

Continue reading O zi din viața unui extraterestru- seara

Scurte și importante

Săptămâna asta, deși eu n-am avut nici timp să  observ ploile, pământul s-a învârtit și s-au întâmplat o mulțime de lucruri, e drept că unele nu tocmai bune, dar nu vorbim acum de ele, ci de cele faine. Ia sa vedem:

  • Am câștigat dreptul de a testa (prin purtare, evident) o pereche foarte mișto de blugi de la Puma. Mulțumesc Cristi pentru alegere. Mi-am ales deja perechea, revin cu păreri după ce-i primesc și-i port o vreme.
  • Am stabilit că vreau să merg și  acum abia aștept să vină ziua aia, la singura conferință anuală destinată femeilor din online-ul romanesc și anume Women on Web. Conferința e deja la a treia ediție. Dacă veniți și voi dați un semn că-i un motiv bun de a ne cunoaște și în offline.
  • Am intrat cu mare drag într-o campaie organizta de Editura All și anume Cartea călătoare. Se iau 50 de cărți și se distribuie la 50 de bloggeri. După ce le citesc primii 50 le dau mai departe altor 50 și așa mai departe. Citiți detalii pe aici și fiți cu ochii pe cărțile care vă interesează pentru că sigur carea va ajunge și la voi. Eu mi-am ales Mihai I al Romaniei. Regele și țara pentru că-mi place Regele și vreau să știu mai multe despre el. Dacă vreți să ajungă cartea și la voi numai să-mi spuneți. Și să aveți răbdare. 🙂 Aveți aici lista cu cele 50 de cărți alese.

Săptămâna 14

Ziua 100 – 63,2 kg

Nu știu alții cum sunt, dar eu simt că nu mai scad sub cele 63 de kg cu care defilez de vreo lună. Cu toate astea am scăzut săptămâna asta 200g, ceea ce-mi dă speranțe, dar nu foarte mari.

Ca de obicei, recunosc spășită că în afară de mișcare, multă, multă mișcare, n-am respectat niciun program săptămâna asta. Am mâncat la nouă seara, atunci când intram în casă de la muncă, n-am respectat gustările și, cireașa de pe tort, am mâncat ciocolată în după-amiezile în care simțeam că nu mai pot.

Una peste alta 200g complet nemeritate, dar binevenite. Sau bineplecate. 😀

Continue reading Săptămâna 14

Visul

Azi noapte aveam un job așa de bun că nu voiam în ruptul capului să mă trezesc dimineață.

Visam că lucrez într-un birou foarte frumos decorat. Eram eu cu încă vreo 7 oameni și în vreme ce ceilalți trebuiau să ducă firma pe cele mai înalte culmi de succes, jobul meu era să am grijă ca atmosfera din birou să fie una mișto.  Atât. Și oamenii ăia păreau așa faini, chiar și fetele. 😀

Chiar înainte să mă trezesc aflasem și că plecăm în team building.  E, acum dacă tot m-am trezit, să trecem la lucruri serioase și să mă duc la adevăratul job, care numai despre întreținerea atmosferei nu e. 🙁

Iulia și Sonia ne gătesc prânzul

Azi e o zi foarte importantă pentru familia noastră, fetele mele, Iulia și Sonia, au hotărât că sunt în stare să pregătească masa de prânz pentru 6 persoane.

M-au anunțat protocolar aseară că vor găti supă de legume cu tăiței și piept de pui cu piure și mi-au cerut buget, întrucât nu aveam morcovi, cartofi și verdeață. În mărinimia mea le-am aprobat 10 lei, iar ele s-au arătat mulțumite. Și-au făcut o listă cu ce au de făcut, rețetele le-au luat de pe net, și au stabilit până și intervalele orare la care vor face anumite operațiuni. De exemplu: 10,20 – punem legumele  pentru supă la fiert 🙂

Chiar dacă nu le va ieși, numai felul în care ele s-au pregătit pentru asta, lucrând ca o echipă adevărată, punând mult suflet în fiecare chestie făcută, mie personal mi-a mai dat o viață. Nici tati n-a rămas nepăsător, e și el foarte curios de felul în care vor duce treaba asta la bun sfârșit. A mai pus un pic de presiune pe ele spunându-le că pentru el masa de prânz e vitală (el nu mănâncă nimic dimineața, dar asta-i altă poveste) și că se bazează pe ele pentru azi. Să le fi văzut ce încântate și în același timp serioase erau.

Continue reading Iulia și Sonia ne gătesc prânzul

Au trecut repede

Gata cu sărbătorile, a fost scurt, a fost frumos și dacă nu luăm în calcul faptul că sâmbătă seara a bușit o priză de-a căzut lumina în toată casa, au fost chiar niște sărbători frumoase, petrecute cu familia, cu prietenii, cu plimbări și cu ploaie.

Am fost la înviere, ne-am udat până la piele, dar am venit acasă cu lumină. Duminică am vizitat niște prieteni care și-au făcut o casă foarte faină pe lângă Popești Leordeni, și chiar dacă afară ploua, noi am stat în curte, în pridvor cumva, exact așa cum de mult mi-aș fi dorit, să aud și să văd ploaia fără ca un geam sau o umbrelă să fie între noi și eu totuși să fiu bine. Îmi dă asta un sentiment de eu sunt bine orice s-ar întâmpla.

Ieri, pentru că soarele a fost mărinimos și s-a arătat mai mult, am făcut o plimbare cu bicicletele până în parc, am citit și-am jucat rummy. Bine, n-am câștigat eu, dar nu asta-i important. Important e că au fost niște sărbători frumoase, dar care acum au trecut. Amintirile însă sunt acolo și le vom purta cu noi peste ani.

Continue reading Au trecut repede