Atât am vrut să vă spun: sunt aici.
Am o multime de lucruri de povestit, despre webstock, despre weekendul petercut la Braila, dar deocamdata nu e timp, vedem mai după-amiază cum stă treaba și poate atunci.
Spor si vouă!
Author: Nina
Daca e vineri, e Webstock
Webstock nu-i una din conferintele care se întâmplă des în online și sunt organizate de Evensys în parteneriat cu Vodafone, Webstock e conferință la care merg eu azi și din cauza căreia am muncit ieri pentru două zile. Obișnuită. Așa că dacă azi, acolo, cearcănele mele vor fi mai mari ca altă dată, atunci există o explicație.
Mă duc acolo nu numai sa-i aud vorbind pe Cristian Gog și pe Eduard Novac (cine nu știe cine-i Eduard Novak, aproape că a trăit degeaba), ci mă duc acolo să văd ce ne așteaptă, spre ce se îndreaptă blogosfera, că de unde vine am văzut. Și mă mai duc să văd cine câștigă premiile, deși mi-e teamă că voi pleca un pic înainte de premiere, pentru că spre seară trebuie să plec din București și chiar n-am cum să le fac pe toate. 🙁
Însă abia aștept să vă povestesc cum a fost, dar asta luni pentru că în weekend am de terminat două cărți foarte faine, de care veți auzi și voi dar nu acum ci după ce vor fi publicate. 😀
Oamenii care muncesc se bucură altfel
Vă spuneam că zilele astea am ca obiectiv semi-secundar să rezolv treaba cu pantofii de dans.
Atelierul de cizmărie la care i-am comandat, e pe undeva pe la Diham, bine ascuns în spatele unor blocuri. Ca în orice cizmărie (nu știu de când n-ați mai intrat voi într-una) e și acolo plin de încălțăminte veche care se vrea refăcută, de bătrâni refuzați politicos atunci când cârpirea pantofilor ar fi mai costisitoare decât achiziția altora noi (era ieri o bătrânică, care voia așa multe lucruri să schimbe la niște ghete, că la un calcul simplu a ieșit un deviz de 135 lei. Doamna de la ghiseu a îndemnat-o să meargă să-și cumpere niște ghete noi, ceea ce mi s-a părut de bun simț, decât să-i ia banii ăia pentru înlocuit pielea celor vechi și refăcut talpa 🙁 ).
Hai că m-am pierdut în amănunte. Ideea e că oamenii ăia (soț și soție) țin în picioare cizmăria asta și o fac excelent. Ei fac pantofii de dans pentru mulți dansatori din București. Lumea intră și iese de la ei din magazin, mai ceva ca de la farmacie. Din ce-am văzut, se lucrează cu mare drag și nu se duc oamenii cu vorba. Cizmăria e deschisă, ca să vă faceți o idee de cât de mult se lucrează, de la 8 dimineața până la 20,00-20,30 seara. Când am auzit mă gândeam la noi și la atelierul nostru de croitorie în care și noi lucrăm zi lumină, numai că măcar suntem tot timpul acasă.
Primii pantofi de dans
Iulia și Sonia merg la dansuri din iunie, adică au mers pe tot parcursul vacanței de vară, dacă vor reuși să obțină punctaje bune la școală, vor continua și pe parcursul anului școlar și, cine stie, poate vor face dans toată viața.
N-am considerat niciodată că au înclinații speciale spre dans, dar de data asta, profesoara lor împreună cu ajutoarele ei au reușit să scoată ce-i mai bun din ele și să le aducă la stadiul de… începători.
Cum și începătorii trebuie să pornească de undeva, doamna profesoară a hotărât ca, la Concursul de dans sportiv din octombrie sa participe și ele, atât la proba pe echipe cât și la individual.
Perechea de blugi a fost câștigată de…
… Ioana. Hai că a picat exact ca un cadou de ziua ta, chiar daca au trecut deja câteva zile de atunci. 🙂
În tragerea la sorți au intrat toate fetele care au comentat, mai puțin MMA căreia mi-ar fi fost un pic greu sa-i trimit blugii în Canada. Dar ea are de la mine o pereche de blugi dacă binevoiește să treacă vreodată, în viața asta, pe la mine sau, cine știe, dacă mă duc eu la ea. 😀
Rezultatele au ieșit așa:
Oameni
Pe măsură ce trec anii, omul înțelege din ce în ce mai bine că tâlcul vieții este o sumă de experiențe fără legutură între ele și abia creionate. Oameni…care mi-au lăsat numai amintirea unui chip, unui gest, unei voci, unei impresii, unui nume sau unei fraze, oameni cuibăriți în mine o vreme, pentru a-și urma apoi cursul lor, iar eu pe al meu, așa încât destinele noastre, care pentru o clipă păreau să-și unească albiile spre a forma unul singur, s-au bifurcat în cele din urmă și nu s-au mai întâlnit niciodată.
Citesc o carte din care mi-a sărit în ochi citatul de mai sus. M-am gândit de multe ori în viața mea la chestia asta. Ai niște oameni în jur, la un moment dat al existenței tale, pe care îi crezi extrem de apropiați și aproape că nu-ți imaginezi că va veni o zi în care oamenii ăia vor ieși definitiv din viața ta. Și totuși asta se întâmplă și nu mă refer la foști iubiți sau foste iubite ci la oamenii care au facut parte din cercul nostru.
P.S. Primul care știe din ce carte este citatul, câștigă de la mine cartea.
Portofelul
Aveam de vreo 5 ani un portofel maro de care în ultimul timp, nu numai că mă plictisisem, dar deja devenise de toată jena, ușor jupuit. Bine, la portofel să zicem că mai important e ce-i în el decât cum arată, dar eu nici cu ce era în el nu mă mândream prea tare. Să vă spun…
Ieri mi-am luat un portofel nou și frumos care are multe compartimente, exact ce-mi trebuie mie care păstrez acolo în ultimul rând bani și-n primul rând tâmpenii. Mi-am dat seama de asta când am început să-mi mobilez noul portofel. Am scos mai întâi banii (erau două hârtii de 1 leu, așa că n-a fost cine stie ce mișcare complicată să le mut). Am mutat și cardurile pe care le folosesc constant, adică vreo trei, cartea de identitate si permisul, dupa care am găsit așa:
- o chitanță de când mi-am cumprat un șampon. Ce fel de femeie păstrează chitanța de la șampon?
- trei chitanțe de bancă, câte una din fiecare lună trecută. Astea de obicei le pun imediat în dosarul de bancă, se pare că de trei luni asta nu mai e un obicei. Trece al naibii de repede timpul.
- un card de la un salon de înfrumusețare care sta acolo de vreo trei ani. Nici măcar nu-mi amintesc unde naiba e salonul.
- o chitanță de motorină, asta-i de dată mai recentă, poate pot chiar să o bag la cheltuieli luna asta. 😀
- un cartonaș pe care îmi trecusem cu mult timp în urmă datele firmei mele ca să le pot spune la furnizori. Între timp le-am învățat de numa, așa că nu știu de ce mai era cartonașul acolo.
- un card de la magazinul Z, ăla cu haine pentru copii. Ținând cont că fetele mele nu se mai pot îmbraca de acolo, cardul a rămas în portofelul vechi odată cu mutarea catrafuselor în cel nou.
- o agrafă de păr și trei agrafe de birou. Hello, agrafă de păr în portofel? Cum naiba a ajuns acolo?
- un cupon de reducere de 10 lei la ceva promotie. S-a prescris.
Brodez
Ieri, mare parte din zi, mi-am petrecut-o brodând. Am descoperit ca am o mașină de brodat mică și drăguță, Brother pentru cunoscatori, care face minuni. Stătea de vreo doi ani undeva într-un raft din atelier și aștepta să fie descoperită. A scos-o Sorin sătămâna trecută și am brodat atunci niște manșete pentru tunicile de bucătari. De atunci mă gândesc doar acolo.
Am făcut eu, în încercarea mea de a deveni un croitor în toată regula, niște sacoșe, cred că v-am mai spus. M-am gândit inițial să le brodez pe acelea, apoi m-am gândit că pot broda și haine deja făcute și de atunci nu mă mai oprește nimeni. Am brodat ieri tot ce-am prins. De la fuste si bluze, până la husa pentru telecomenzi.
Nici azi n-am stare, am de gând să-mi brodez toate cămășile. Deocamdată, ca să nu ziceți că nu vă arăt, am pozat eu jalnic doua chestii, dar mașina face mult mai multe modele, practic vreo 70 pe care le pot combina în funcție de inspirație. Gata, mi-am găsit o nouă pasiune. De unde nu aveam deloc timp liber, acum chiar nu cred că mai dorm. Am o gramada de chestii de brodat. Sper să țină și mașina.
Concurs
De data asta nu dau nicio carte, cine doreste cărți poate merge aici și se poate umple de cărți cu puțină voință. La mine de data asta premiul va fi o pereche de blugi (maxim măsura 30, așa că cine nu se încadrează și totuși participă, înseamnă că-i un om bun căruia îi place să facă cadouri :D).
Ce vreau de la voi în schimbul blugilor? Nimic. Adică e de ajuns un comentariu fie el și gol. Haha, habar n-am dacă un comentariu poate fi gol. Revenind, concursul este făcut cu ocazia schimbărilor care au avut loc în viața blogului (care fie vorba între noi, are și el vreo 4 ani și a trecut prin multe în tot timpul ăsta) și vrea să strângă la un loc cât mai mulți cititori, fie ei vechi sau noi.
Evident că mi-ar plăcea să-mi spuneți de când citiți, cum ați nimerit aici, ce nu vă place, ce-i stricat, ce post v-a plăcut cel mai mult, chestii din astea, dar dacă nu vreți să spuneți, nu-i nimic, nu vă scad șansele, câșigătorul îl alegem prin tragere la sorți, mă gândesc eu la un mod original de a o face. Numai că….
Începe școala, fetelor cum stați cu machiajul?
Mă trezesc în ziua asta specială pentru cei mici și aproape la fel de specială pentru părinții lor, și vreau să scriu ceva despre asta. Caut pe youtube o melodie care mie îmi face pielea de găină de fiecare dată, aia cu: să sune clopoțelul în prima zi de școală, să-nvețe toți copiii să scrie cu cerneală..., ca să vă stoarcă postul poate și-0 lacrimă. 😀
Bun, și cum căutam eu așa, găsesc clipul de mai jos, dau play și sper să fie melodia căutată. Când colo, o fată începe să vorbească și eu, ascultând ce spune, îmi dau seama că fetele mele ar fi mai interesate s-o asculte pe ea decât melodia pe care o căuta mama lor și care se potrivește mai degrabă pentru clasa pregătitoare și clasa întâi.
Bine, ele deocamdată sunt la stadiul de n-au ce să corecteze, dar după cum trece timpul, în câțiva ani vor ajunge să se încadreze perfect.
Continue reading Începe școala, fetelor cum stați cu machiajul?