Author: Nina

Profil de cititor

Când citești mult ți se întâmplă de cele mai multe ori unul dintre aceste două lucruri:

  •  îți place ce citești, ți se pare că tu n-ai fi niciodată în stare să scrii ceva atât de fain și rămâi cititor. Te identifici cu personajele, creezi pentru fiecare carte citită un cadru adecvat, nu te poți lipsi de cărți și simți că din fiecare extragi ce-i mai bun, că înveți multe și cititul e a doua ta natură. Citești tot ce-ți cade în mână. Se poate însă ca într-o zi să treci la faza a doua:
  • nu-ți prea mai place ce citești, simți că ai putea să scrii și tu cel puțin o carte bună și te apuci de scris. Ai deja o idee de la care se pot lega multe lucruri și din care crezi că poți scoate un roman pe cinste. Unul cu personaje bine conturate, documentat (doar n-ai citit degeaba), aproape împărțit pe capitole. Un roman care s-ar citi pe nerăsuflate. Scrii prima sută de pagini, după care mai citești o carte excelentă, înțelegi că n-ai să te poți ridica la nivelul ăla și redevii cititor. Uiți de cartea ta și te întorci la prima variantă.

Gurile rele ar spune că se mai poate și așa: îți place ce citești și ai impresia că ai putea să scrii și tu la fel de minunat dacă ai avea timp, dar asta n-o luăm în calcul,  pentru că mie nu mi s-a întâmplat și nu știu ce să vă zic despre ea. 😀

Defecte, calități și anomalii

Da, asta e o leapșă luată de la Marmotzel și dată mai departe către toți cei care consideră că au cel puțin o anomalie de declarat. 😀

Regula zice că trebuie să ne recunoaștem defectele, calitățile și anomaliile. Da, le am și eu, din belșug chiar, dar nu le-am pus niciodată pe tapet și poate mă ajută asta acum la ceva. Ia să vedem:

Defecte – Nu există! Haha, sunt amuzantă, știu, amintiți-mi să scriu asta la calități. Serios, nu m-am gândit niciodată la defectele mele. La ale altora da. Acum că trebuie să zic ceva la rubrica asta… să zicem că sunt răzbunătoare.  Mai precis sunt opusul lui Dumnezeu, fără a fi însă frate cu dracu. N-ați fi zis, așa-i? Știu și că răzbunarea e arma nedeșteptului, dar n-am ce face. Uneori doar trebuie să mă gândesc și persoana care m-a supărat pățește ceva. Norocul meu este că nimeni nu mă supără prea tare și atunci atunci nu prea am pe cine să mă răzbun. Mai fac mici experiențe pe Sorin, care cum mă critică cum se împiedică sau mai știu eu ce face și regretă imediat că s-a luat de mine. 😀

Continue reading Defecte, calități și anomalii

Să incepem să scriem, zic!

S-au întâmplat foarte multe lucruri în ultima vreme însă nu prea îmi mai vine să vi le spun. Poate și pentru că nici voi nu sunteți prea vorbăreți cu mine. Sau poate că mă bazez prea mult pe memoria mea care dă semne de reîmprospătare. De exemplu mi-am uitat husa de la telefonul mobil pe butoiul cu vin din cămară (da frate, am un butoi cu vin roșu acolo) și atunci când am avut nevoie de ea mi-am amintit exact unde am lăsat-o.

Despre ce vorbeam? A, despre ce-am mai făcut, sau mai bine zis despre ce n-am făcut. Am de scris vreo 4-5 recenzii de cărți, unele excelente, altele nu prea pe gustul meu, iar anul ăsta m-am hotărât să zic lucrurilor pe nume mai abitir decât altă dată.

Mi se pare că a trecut atât de mult timp de când n-am mai scris și pentru că între timp fetele mele care anul acesta împlinesc 14 ani, au ghete cu toc, cumpărate din banii lor. Aproape. Acum îmi dau seama că în octombrie anul ăsta vor avea cărți de identitate, iar când am început eu blogul, acum aproape 5 ani erau în clasa a III- a. Altă școală, alte vremuri…

Continue reading Să incepem să scriem, zic!

Sa avem un 2013 minunat

Ok, viața m-a învățat că aceasta nu se va întâmpla, așa, de la sine, ci va trebui să muncim un pic la asta. Fiecare exact atât cât își dorește, cât poate și mai ales cât vrea.

Am avut un început de 2013 excelent, alături de familie, de prieteni, de artificii și voie bună. Special n-am zis de mâncare, deși a fost și din asta din plin. De exemplu, hai să vă arăt torturile diplomat pentru că, nu-i așa, la casă cu gemeni, nu se cade să faci decât torturi la dublu. Bine, am fost și mulți la masă, așa că există și altă explicație:

tort diplomat - varianta gemeniÎn fine, acum dacă am depășit subiectul mâncare, putem reveni la ce ne dorim anul acesta. Pentru că așa suntem noi, nu putem trăi fără a ne dori câte ceva de la fiecare nou început. Numai că de data asta eu îmi doresc ca toate să rămână exact așa cum sunt: să fim sănătoși, să avem de lucru, să visăm la vacanțe, să facem fapte bune, să citim mult și să scriem cu suflet.

Continue reading Sa avem un 2013 minunat

Cum am împodobit bradul anul asta

Anul acesta bradul meu nu are instalație. Nu din cauză că nu avem una, pot spune că din contra, avem în pod o stivă mare de lumini și luminițe pe care din lipsă de timp anul acesta nu le-am mai întins nici în jurul casei, nici în jurul ferestrei și nici măcar în jurul bradului.

Bine, bine, veți spune, nici macar în jurul bradului n-ați pus una? Adevarul este că eu brad de Crăciun fara globuri am mai vazut, dar fără instalație nu. Numai că la noi a fost așa:

– Sorin, te duci tu, te rog, în pod să aduci bradul?

Continue reading Cum am împodobit bradul anul asta

Au venit sarbatorile!

Aproape că nu mai știu cum se scriu posturile. Nu cred că mi s-a mai întâmplat vreodată să nu scriu sau, și mai grav, să nu deschid laptopul câteva zile la rând. Noroc cu telefonul și internetul de acolo.

Am pronosticat că vom termina lucrul până pe 21, nu s-a întâmplat așa, dar nici nu mai vreau să mai vorbesc despre asta acum. Zilele ce-au trecut, deși au fost extrem de grele, au fost și foarte frumoase, mai ales că zilnic curierul a oprit la poarta mea și mi-a lăsat câte un cadou de la cei cu care am colaborat anul acesta prin intermediul blogului, fie că se cheamă ei Danone, Fares, Disney Channel sau Standout. Le mulțumesc din suflet tuturor!

Cea mai frumoasă zi a fost însă marți când poștașul mi-a adus un plic. Un plic timbrat, cu o adresa scrisa de mână. Un plic care venea de departe, tocmai din Suedia, și conținea cea mai frumoasă urare pe care cineva și-ar dori s-o primească. Îți mulțumesc din suflet, Lia și sper că și la tine în casă e o admosferă de sărbătoare, exact cum e acum la noi. Să fii fericită fată dragă!

Continue reading Au venit sarbatorile!

AMR 5 zile

Până la vacanță. Bineînțeles că după un weekend petrecut la țara, cu părinți, frate, cumnată, nepoată (care a mai și împlinit ieri 10 ani. La mulți ani, Mara!), soț și copile, parcă am simțit că vacanța se apropie și mai tare și sinceră să fiu, la cât de mult a fost, o sătămână până la marea odihnire mi se pare o nimica toată. Mai ales că vine și sfârșitul lumii. :)))

Weekendul a fost de vis, Ghiță a venit cu noi la București în potbagaj și acum e frumos aranjat în lada frigorifică. Bineînțeles că nu fără peripeții, pe care de data asta le-am și filmat, dar pe care nu vi le pot arăta pentru că tatăl meu, eroul principal al filmului, realizat cu multă detașare față de ce se întâmpla în fața camerei de către soțul meu, a spus că dacă-l pun pe net nu mai văd de la el alt Ghiță câte zile o avea. Sper că vorbea de Ghiță! Pentru cei care n-au citit postul ăsta și au impresia că Ghiță e vreun creștin, ei bine nu, e porcul nostru cel de fiecare an.

Bine, tata n-a zis că mă pedepsește și dacă doar vă povestesc, așa că vă spun esențialul, Ghiță n-a vrut să meargă la tăiere fără să facă pe nebunul, așa că i-a alergat un pic  pe băieții noștri. Cum tata s-a pus în fața lui, chipurile să-l oprească, porcul n-a avut încotro și i-a trecut tătucii printre chișere, exact așa cum trece mingea de fotbal printre picioarele fotbaliștilor uneori. Porcul i-a dat urechi ca să zic așa. Sau, mai exact, i-a făcut mucii cravată. Doamne, ce-am mai râs!

Continue reading AMR 5 zile

Ghiță, venim!

Vineri mergem la țară să tăiem porcul. Știți cum e, muncim, muncim, dar mai trebuie să și mâncăm. Bucuria copiilor cu părinți la țară este că, deși nu-i văd cât de des ar vrea, înainte de Crăciun se întâlnesc sigur la tăierea porcului. Așa că în weekendul ce se apropie, fie ger, fie ninsoare, noi mergem cu mic cu mare, la a porcului castrare  sacrificare. Hai că am făcut și-o rimă, doar mă știți că-s poiată.

Problema care intervine însă, este că deși mie îmi place șoriciul de mor, mi-e milă de sărmanul Ghiță. În fiecare an pe porcul nostru tot Ghiță-l cheamă, măcar nu putem spune că facem mai multe crime. Dacă ne întreabă cineva pe cine am omorât, îi putem spune simplu: doar pe Ghiță. 🙁

Îmi amintesc de primul dintre ei. A fost sacrificat în fața blocului acum vreo trizeci de ani. Ce nebunie! Nu puteai face treaba asta la bloc dacă nu stăteai la etajele inferioare, de unde puteai lesne trage furtunul cu gaze. Altfel trebuia musai să te ai bine cu vecinii de la parter să te lase ei, în schimbul unei bucăți sănătoase de carne, să le consumi gazele la pârlit de Ghiță. Ne-am învârtit atunci în jurul oamenilor mari care-l tăiau pe purcluș de parcă dansam cine știe ce ritual satanic. Abia ne așteptam fiecare bucata lui de șorici. Nu-mi amintesc să fi simțit atunci vreo milă, sentimentul a apărut pe parcurs și parcă e din ce în ce mai apăsător.

Continue reading Ghiță, venim!

Cum sa faci ceva din nimic

Cum lucrăm ca nebunii și zi, și noapte, n-a mai avut cine să se ducă la cumpărături. Nu că am fi avut bani, să fii patron e o aventură pe care am să v-o povestesc într-o zi. În fine, ideea e că aseară frigiderul era gol, dar aveam pâine. Asta-i partea proastă a poveștii.

Partea bună e aia în care a început să ningă și pe mine ninsoarea mă face să uit și de oboseală și de necazuri. Am intrat în casă seara pe la 8 și m-am uitat lung în frigider. Bine, aveam ceva mâncare gătită, o ciulama de ciuperci și-o fasole cu ciolan de toată frumusețea, dar astea în mintea mea nu se potriveau cu ninsoarea. În plus, mă tot uit de câteva zile în cartea aia de bucate pe care mi-a trimis-o Fares și îmi tot fac cu ochiul preparatele de acolo.

Îmi amintesc de-o chestie cu niște pâine prăjită cu usturoi și legume așa că scot o pâine, o ung cu ustoroi, pun pe fiecare felie câte-o bucățică de mozzarella, peste care  bucățele de suncă, foarte puțin ardei copt și-o felie de roșie peste care am presărat busuioc. Le-am băgat pe toate la cuptor (180 grade) și am așteptat 10 minute. Au ieșit așa

Continue reading Cum sa faci ceva din nimic

5 motive sa daruiesti carti de sarbatori

Primul si cel mai important motiv e faptul că azi pe all.ro toate cărțile sunt la jumătate de preț.

Pentru aceia dintre voi care n-au fost deja convinsi d primul motiv, urmează și restul acestora.

Știți foarte bine că-s o mare amatoare de cărți. Iubesc la fel de mult cadourile sub formă de cărți pe care le primesc, dar niciodată nu mi-a părut rău să dau bani pe cărți. Mi-am făcut încet, încet o bibliotecă frumoasă de care sunt foarte mândră, mai ales că n-am nicio carte necitită în raft. Aseară am terminat-o pe ultima dintre ele, Domnișoara Einstein, așa că azi, marți 11 decembrie, voi petrece câteva ore pe site-ul editurii all și voi lua cărți. Nu vor fi doar pentru mine, multe dintre ele vor merge la oameni dragi sub formă de cadou. Pentru că:

Continue reading 5 motive sa daruiesti carti de sarbatori