Author: Nina

Parfumul Parcului Chindia

Am copilărit la Târgoviște și oricâte parcuri aș mai fi văzut în viața mea, cele mai vii și mai dragi amintiri mă duc cu gândul la Parcul Chindia din orașul meu drag.

Era sfârșit de primăvară în 1992 când viața noastră de liceeni se apropia cu pași mari, de uriaș chiar, de sfârșit. Aveam o tinerețe pe care numai vârsta de 18 ani ți-o poate da. Vise nebune ne umpleau inimile, dar și-o durere surdă, asumată. Aveam să ne despărțim și prieteniile noastre urmau să se rupă. Doar cele mai puternice aveau să țină și din fericire pentru mine, au fost câteva.

O dimineață liberă și-un aparat de fotografiat. Atât ne-a trebuit. Unde ies cele mai frumoase poze? Unde mergem? Se auzeau glasurile noastre pe diferite tonalități. Să începem din curtea școlii! Nu, mă, că-i urât aici, ce, vrei să-ți amintești asfaltul ăsta ciuruit toată viața? 

Continue reading Parfumul Parcului Chindia

Daca e vineri avem ciuperci cu maioneza

Cu maioneză și ustoroi. Știu, o să spuneți că-s grele, că îngrașă că nu-s sănătoase, dar Iulia și Sonia sunt topite după ele și nu le pot refuza plăcerea asta, deși le-o fac destul de rar.

De revelion Iulia a rugat-o pe matușa ei care venea în vizită la noi să-i aducă ciuperci cu maioneză, la Ioana mănâncă tot castronul cu ciuperci din astea, iar pe mine mă roagă cu cerul și cu pământul să-i fac mai des. Profit de faptul că mâine așteptăm niște musafiri dragi și fac azi ciuperci cu maioneză și usturoi. Poate vă inspira și pe voi, mai ales că-s super ușor de făcut dacă alegi varianta gospodinei leneșe. Da, există și varianta asta.

Varianta gospodinei harnice:

Continue reading Daca e vineri avem ciuperci cu maioneza

Fete cochete si Activia

Mă simteam așa rău ieri de dimineață încât dacă Elena n-ar fi fost #laschii sigur mi-aș fi anulat prezența la evenimentul Activia de ieri, oricât de drag îmi e mie brandul ăsta. Cu toate astea m-am adunat, mi-am tras o pereche de blugi pe mine și m-am dus la întâlnirea bloggerițelor cu creatoarea de modă Irina Markovits ce avea să ne povestească pe larg și cu exemple mai mult decât explicite, ce se va purta anul ăsta în materie de haine. Nu oriunde, ci în marile capitale europene ale modei. Am aflat astfel că la Londra anul ăsta se poartă croielile voluminoase, iar la Paris motivele florale. Am fost numai ochi și urechi, mi-a plăcut tot, mai puțin new color blocking. Hmmm, dacă nu știți ce-i ăsta, ați trăit degeaba.

So, după ce am aflat că putem merge liniștite pe stradă ziua în culori strălucitoare,  nu numai că nu vom părea că venim de la vreo nuntă, ci vom fi maxim de cool, după asta zic, a venit momentul cel mai fain al întâlnirii, dacă excludem un alt moment ce avusese loc la începutul evenimentului și anume întâlnirea mea cu Vienela în carne și oase. Venise ea de la Ploiești să afle noile tendințe în modă de dragul brandului Danone. Mare bucurie mi-a făcut, de parcă venise să se întâlnească cu mine, nu să urmărească evenimentul.

Revenind la Activia și fashion, în a doua parte am făcut echipă cu Vienela și Carmen și-am creat împreună minunea asta de rochie pe care sigur o vom vedea curând recreată pe podiumurile de modă de la NY. 😀

Continue reading Fete cochete si Activia

Cărți de dat și recenzii de primit

Cum munca pe anul acesta a început mult mai în forță decât aș fi crezut, timpul meu pentru citit s-a redus iar la minim, așa că am mare nevoie de ajutor. Pe care sunt sigură că-l voi primi de la voi, mai ales că vă știu iubitori de carte.

Am de dat 4 cărți celor care se oferă să scrie, după lectură desigur, câte o recenzie, cu fix părerea lor despre cartea în cauză. Recenzia va fi publicata aici sub semnatura și cu link către autor, în maxim o lună de la primirea cărții. Abia vă aștept!

Vă voi spune câteva cuvinte despre fiecare carte, numai nu mă întrebați mai mult că nu le-am citit.

Continue reading Cărți de dat și recenzii de primit

Matura electrica

Mătura tradiționala nu se dădea dusă din casa noastră oricât de mult am încercat. Vorbesc de mătura aia cu coada lungă pe care o știm cu toții din sălile de curs de pe vremea școlii.

Am cumpărat aspiratoare peste aspiratoare. Am cumărat și mături șmechere, cu peri mai moi sau mai tari după cum îmi spunea inspiația. Colorate, asortate cu mobila sau din contră care nu se potriveau cu nimic, cu toatele ridicau praful mai ceva ca o mașină împotmolită. Nu s-a putut. Mama soacră avea la suflet mătura de paie cu coadă lungă pe care o folosea atât pe gresie cât și pe covor. O nebunie.

Aspiratorul era greu de scos din locul lui, nu se cădea un asemenea efort pentru un living, un hol și-o bucătărie, ca aici curg scamele de pe noi de zici că suntem copiii din poveste care își lasă urme pe cărare pentru a găsi drumul la întoarcere.

Continue reading Matura electrica

Trusa de scule

trusa de sculeCitind la Cami despre felul în care rezovă Cip al ei treburile bărbătești ale casei, mi-am amintit de eterna mea problemă cu Sorin, și anume o trusă de șurubelnițe, patenți si chei de tot felul  de la Ikea, pe care eu nu l-am lăsat s-o cumpere pe motiv că aveam oricum acasă o grămadă de șurubelnițe, patenți și chei. Asta se întâmpla acum vreo 5 ani.

De atunci, vă dați seama, au existat nenumărate situații în care Sorin avea nevoie ba de o cheie al cărui număr nu se găsea în cele 25 de chei deja prezente în garaj, ba de un patent cu vârf subțire, altfel decât cele aflate în cele 5 truse de scule pe care le are deja, ba de o șurubelniță subțire cu magnet, ba…

Ei, de fiecare dată când el nu găsește o sculă potrivită, nu ratează ocazia de a-mi aminti că dacă ar fi avut el trusa aia de scule de la Ikea, cu siguranță acolo s-ar fi găsit ce-i trebuia. Ba, uneori, când îl mai cheamă câte un prieten să-l ajute să instaleze ceva sau să-și repare fieștece, parcă îl văd cum se oprește în ușă înainte de a pleca și ușor încruntat zice:

Continue reading Trusa de scule

Parfumul unei seri de neuitat

Liniștea saloanelor albe era din când în când spartă de zgomotul mut al instrumentelor medicale și țipetele femeilor ce-și aducau pe lume pruncii. Rezerva în care stăteam era vis-a-vis de sala de nașteri, acolo unde mai curând decât aș fi crezut aveam să ajung.

Am lăsat cartea pe care o citeam pe noptieră (n-am mai terminat niciodată cartea aia, nici nu mai stiu cum se numea) și am vrut să cobor pentru a ucide becul. Atunci am simțit că mi-a venit sorocul și în loc să sting becul am alergat la asistente și le-am spus că nasc. Era vineri seara, exact atunci când mașinile scumpe se strâng toate la ieșirile din București.

amberDoctorul meu nu era în spital, dar aveam și eu și asistentele instrucțiuni clare de a-l chema indiferent de zi sau oră. S-au ocupat ele, în timp ce eu treceam prin toate stările de dinaintea venirii pe lume a celor mai scumpe fetițe din lume și prin neîncrederea că doctorul meu, de care depindam cu totul, poate era ocupat cu altceva atunci la început de weekend.

Continue reading Parfumul unei seri de neuitat

Povestea de pe facebook

De săptămâna trecută am început să public pe facebook o poveste cu mai multe episoade. Oare povestile pot avea episoade? În fine, aveți mai jos prima parte a poveștii:

De vreo cinci ani începuse să se ingrase și in curand avea să ajunga sa nu mai incapa pe usa, dar el se credea in continuare irezistibil. În plus, incerca din rasputeri sa nu-si schimbe garderoba și tricourile tipau pe el, iar camasile le purta descheiate. Libidinos. Mai ales când părul cârlionțat de pe burtă lucea de la atâta transpirație. 
În fine, iubita lui nu-l părăsise inca, desi fata nici nu fusese ceruta de nevasta si nici tinuta in puf nu era. Ea il iubea si avea de gand ca anul acesta sa ia taurul de coarne și să facă doua schimbari in viata lui. Că așa suntem noi femeile, ne propunem schimbari mai mult pentru cei din jur, decat pentru noi. 
In primul rand voia sa-l faca sa slabeasca si in al doilea rand voia ca la sfarsitul anului, cel tarziu, sa aiba pe mana inelul de logodnă. 
Felicia nu era o diletantă, n-a trecut la actiune fara un plan bine pus la punct, asa că primul pas era să-l convingă pe Cezar că e gras si asa nu se mai poate. Daca reusea sa faca asta cu dragalasenie ar fi fost 1-0 pentru ea.
Pentru inceput i-a cumparat o camasa numarul lui de acum, a adus-o acasa, a despachetat-o si a aruncat-o pe pat. Bărbatul o vede (camasa, da?) și spune razând (la glume nu-l întrecea nimeni):
– Ce-ai făcut, mami? Ai cumărat cearceaf nou?
– Nici vorba, dragule, e noua ta camasa. 
– Mai degraba cred ca-i a noastra, iubito. Vrei să vezi că incapem amandoi aici? si isi baga manecile in camasa in care nu numai ca n-ar fi incaput amandoi, ci abia il cuprindea pe el. 
Sarcasmul de pe chip i-a cam disparut și a recunoscut infrant ca e mare, e foarte mare. El, nu camasa. 
Era un pas mic pentru Felicia, dar era un pas.
Ca sa-l scoata din starea aia, l-a invitat la cina in oras. L-a rugat s-o lase pe ea sa comande pentru amandoi si i-a promis ca se va simti bine. El. Si ea.

Continuarea apare în fiecare sâmbătă pe pagina de facebook. Azi episodul 2.

Ce nu trebuie sa-ti lipseasca din camara

Mama soacră e genul de om care nu poate dormi liniștită dacă nu-și știe cămara plină până la refuz, de zici că azi mâine e sfârșitul lumii și noi trebuie musai să mai supravietuim 5 ani.

Eu nu-s tocmai de acord cu asta, dar nici să sufle vântul prin cămară nu-i ok. M-am gândit de multe ori că eu n-aș pune nici butoiul cu varză nici jumătate din borcanele cu murături. Nici cartofi n-aș cumpăra cu sacii, iar la ceapă m-as multumi doar cu ce-mi dă mama de la țară.

ce mancam azi

Continue reading Ce nu trebuie sa-ti lipseasca din camara