Author: Nina

Snickers cu ciocoata alba

Am aflat că există o prăjitură cu numele celebrului baton cu ciocolată și caramel, acum aproape doi ani, de pe blogul Laurei Sava. Am încercat prăjitura imediat ce am văzut rețeta și a ajuns rapid un fel de prăjitura casei, detronând astfel celebrele mele tarte. Numai că, acum câteva zile când am căutat iar rețeta de Snickers clasic, cea cu ciocolată neagra, am ajuns din întâmplare la cel cu ciocolată albă și planurile mi s-au schimbat brusc. Am zis că vreau snickers cu ciocolată albă, așa că am trecut la lucru.

Mai întâi am fost la cumpărături, vă spun din prima că nu-i o prăjitură ieftină, mai ales dacă ești aiurită ca mine și cumperi miez de nucă din supermarket cu 50 lei jumătatea de kg. Am aflat apoi că la piată e 25 lei kg de miez de nucă și că la mine în cămară e o sacoșă plină de nuci. 🙁

Cum vom avea de făcut blatul, stratul intermediar (ăsta-i cel mai ușor de făcut), crema (asta-i super-extra delicoasă) și glazura, am să vă spun ingredientele pentru fiecare în parte.

Continue reading Snickers cu ciocoata alba

Anul asta va fi Grecia.

Cel puțin! 🙂

skiathosAnul trecut în ianuarie ne făceam deja planuri pentru excursia noastră cu cortul prin Europa și anul ăsta nu vrem să rămânem mai prejos.

Am hotărât deja că mergem în Grecia, la Platamonas. N-am fost niciodată la greci și am decis că e ok să începem de aici, mai ales că am găsit ceva cazare pe gustul și buzunarele noastre. Vrem să mergem cu mașina (pe domnul Costea n-am reușit încă să-l urcam în avion) așa că vor mai fi ceva opriri, mai ales pe drumul de întoarcere.

Am auzit ca plaja din Platamonas e cu pietre, dar cum nici noi, nici prietenii cu care mergem, nu suntem genul de a ieși din casă și lenevi pe plajă, vrem să explorăm împrejurimile și să găsim plaje frumoase prin jur. De asemenea Skiathosul ne face cu ochiul și intentionam să facem cateva excursii de o zi in insule.

Continue reading Anul asta va fi Grecia.

Discutie

O fetiță, elevă în clasa a VII-a la un liceu din Bucuresti, este rugata de doamna profesoara de, sa zicem, matematică să strângă bani de la toti colegii pentru o culegere. Fetița se ocupă, foarte mândră de responsabilitatea care i s-a dat. După o vreme, doamna profesoara o întreabă:

– Spune-mi, ai reușit să strângi banii de culegere.

-Da, doamna, mai au să-mi aducă doar doi copii.

Continue reading Discutie

A inceput campania vAlluntar

valluntar 2013În weekendul care a trecut am mers la țară la ai mei. Pentru că am vrut să petrecem cât mai mult timp acolo, am plecat de vineri seara (mai mult noaptea) și pentru a nu rata drumul pe care l-am mai făcut de o mie de ori, am rugat gps-ul să ne conducă. Evident că acesta a ales un drum numai de el știut și noi, dornici de aventuri pe drumurile patriei, l-am urmat. Numai că la un moment dat, pe un drum comunal, cred, soseaua era tăiată de un copac ce tocmai căzuse pe carosabil. Nu, n-a căzut de bătrânețe, ci tăiat de vreo 4 bărbati înarmați cu drujbă și topoare, ce se chinuiau să debaraseze repede șoseaua și să urce lemnele într-o dubă.

Ne-am crucit, n-am reușit să filmăm nimic, dar ne-am pus bineînțeles întrebarea: dacă de tăiat copacii oricum se taie în neștire, e cineva care mai și plantează ceva în țara asta?

Ca un răspuns la întrebarea asta, am aflat ieri de campania celor de la Editura All, și anume campania vALLuntar la care am participat și anul trecut și care anul ăsta promite să planteze copaci.

Continue reading A inceput campania vAlluntar

De azi port ochelarii

Am fost prima dată la oftalmolog imediat după ce le-am născut pe fete, cam acum 13 ani. Mi-am făcut o consultație la care s-a constatat o miopie de -1 la ambii ochi, așa că mi-am ales o ramă frumoasă de ochelari (asta după standardele mele de atunci) și am început să-i port.

În 5 ani i-am purtat vreo zece zile întregi, după care i-am uitat în fundul genții. În astea zece zile intră și serile de plimbare prin oraș cu ochelarii la ochi, pentru că vedeam totul, de la numărul tramvaiului de la distanță până la reclama mică de la etajul șase. În plus, orașul mi se părea foarte curat, față de ceața (praful) care învăluia totul înainte de ochelari. Păcat că dragostea dintre noi n-a ținut mult și așa cum vă spuneam, i-am pus în toc și-au hibernat în geanta mea încăpătoare. Asta până am schimbat geanta și ochelarii i-am ”uitat” în cea veche. Nu-mi trebuiau.

Acum vreo șase ani mi-a revenit dragostea de ochelari și cum pe cei vechi îi dădusem mamei (aveau niste rame demodate), am mers din nou la oftalmolog să-mi fac ochelari. De data asta mi-am ales ramele cele mai cool (ok, mai erau unele Dolce & nuștiuce, dar aveau prea mult sclipici 😀 ) și mi-am promis că pe ăștia îi voi purta. Continue reading De azi port ochelarii

Nu spuneti ca v-am zis

N-am mai scris de mult despre fete. S-au făcut mari (13 ani) și nu mă mai lasă să scriu chestii care ar putea, vezi doamne, să le știrbească din prestigiu. Ca și cum eu, o mamă model, aș fi în stare să fac așa ceva.

Ei bine, să vedem ce perle mi-au mai făcut/spus copilul Iulia și copilul Sonia în ultimul timp.

  • Mami, zice Sonia într-o zi, eu de la ce vârstă pot să-mi fac o șuviță blondă? De la 18 ani, îi răspund, fără să mă gândesc deloc, sigură că vârsta asta de 18 ani e așa departe de noi, încât până atunci voi ma avea câteva ocazii în care aș putea să mă răzgândesc. Cum 18 ani, zice ea?! Păi la 18 ani eu vreau să am tot părul roz, nu o amărâtă de șuviță galbenă. Nu vreți să știți cum a decurs discuția în continuare.
  • La câteva case de noi locuiește Kotoy. E un băiat pe care îl cheamă, de fapt, Florin și este unul dintre dansatorii lui Smiley. S-a mutat de curând pe strada noastră și sinceră să fiu nu cred că el știe de existența celor 2 copile ale mele, dar ele și toate prietenele lor știu totul despre el. Chiar i-au făcut acum vreo două săptămâni un fan page pe facebook și strânseseră acolo vreo 200 de admiratoare ale băiatului, clar, tot puștoaice ca ele, de existența cărora Florin habar nu are. Sau are… Zilele trecute îmi spune Iulia mândră nevoie mare: Mami, știi cine a comentat pe pagina creată de noi pentru Kotoy pe facebook? Eu: Cine? Ea, fericită: Chiar Kotoy. Eu: Daaaa, și ce-a spus? Ea, un pic mai reținută: Vă rog ștergeți pagina! :)))) Au șters-o.

Continue reading Nu spuneti ca v-am zis

Primul comentariu

first coment 2Era începutul toamnei lui  2008 și aveam blogul de aproximativ o lună, când am primit primul comentariu de la un cititor necunoscut. Animalici. Acum când mă uit în urmă mi se pare că-i un pic spam, dar atunci am fost în culmea fericirii: Am un comentariu de la un necunoscut. Un necunoscut a citit ce-am scris și a lăsat și-un comentariu.

Mai avusesem eu comentarii până atunci de la oameni pe care, chiar dacă se semnau ”Colegu”, ”Kiki” sau ”sora lui Kiki”, îi cunoșteam în realitate. Dar Animalici ăsta era străin. Necunoscut. Minunat.

Comentariul era scurt. Ok, foarte scurt. După care omul (sper din suflet să fi fost om) a revenit și-a zis ceva fără rost.  Nu m-am supărat. Din contră, de emoție nici nu i-am răspuns. Adevărul este că nici nu prea aveam ce să răspund la așa vorbe.

Continue reading Primul comentariu

O mana pentru Lucia

Îi mulțumesc în fiecare zi cerului pentru că am două copile sănătoase. Sănătoase și întregi. Numai atunci când n-ai această sănătate, îți dai seama cu adevărat cât e de importantă. Țin minte că atunci când a lovit-o mașina pe Sonia acum câțiva ani  și eram cu ea în mașină în drum spre spital, mă uitam la ea și-mi doream atât de mult să nu i se fi întâmplat nimic foarte grav, încât la un moment dat mi-a trecut prin minte: cum ai putut femeie să te superi doar entru că ea a venit la un moment dat acasă cu o notă de 8. Cum ai putut? Fă Doamne să fie sănătoasă și jur că nu mă mai supăr niciodată, dar niciodată, de-o notă proastă. 

Cred că ați înțeles ce-am vrut să spun. E foarte important ca din prima clipă copilul tau  să fie sănătos și întreg. Știu mămici care atunci când și-au văzut copilul prima dată, acolo în sala de nașteri, au stat și i-au numărat degețelele să stie sigur ca nu-s 6 sau 4 sau..nu sunt deloc.

Lucia este o fetiță blondă și frumoasă pe care părinții ei o iubesc ca pe ochii din cap. Din nefericire Lucia s-a născut fără antebrațul și mânuța stângă. Nu-i normal să-i vină timpul să meargă la gradiniță și la școală așa. Copiii se vor izola de ea, asta dacă nu vor fi răi și nu vor râde. Copilul ăsta n-a greșit cu nimic. Are nevoie  de proteză Miolecrică acum și una Bionică atunci când va fi mare. Numai că oricât de mult ar iubi-o părinții, posibilitățile lor financiare depășesc cu mult costul protezelor.

Continue reading O mana pentru Lucia