Author: Nina

Locuri faine pentru citit

Îmi propusesem ca în fiecare vineri să vă arăt câte-o rețetă, numai că nu mă țin de cuvânt nici de data asta.  Săptămâna viitoare sper că voi reveni la rețeta de vineri, dar până atunci vedem niște azi locuri frumoase. Pentru citit.

Eu sunt genul de om care poate citi oriunde, oricât ar fi de gălăgie și oricât de inconfortabil aș sta. Pot citi în stația de autobuz, în pat, la masă, afară pe prispă sau la umbra unui copac, nu contează, totul e să îmi placă ce citesc.

Numai că, odată cu vârsta îți vin și fițele și uite cum mă gândeam eu zilele trecute că n-am și eu un loc amenajat pentru citit acasă la mine. Măcar un fotoliu să fi fost. Nu-i! Citesc pe canapeaua din living, în patul din dormitor, la baie 😀 , în bucătărie, pe terasă, numai într-un loc amenajat pentru citit nu. Și tare mi-aș dori unul! Așa că am căutat pe net și-am găsit așa:

Continue reading Locuri faine pentru citit

Joi

Știți vorba aia: așa tânăr și deja Gheorghe? Cam asta vreau să spun și eu despre săptămâna asta: așa devreme și deja joi? Se pare că nu mai sunt deloc prietenă cu timpul și de data asta chiar că nu mai știu pe unde să scot cămașa. Poate mi s-a părut că a trecut repede săptămâna pentru că am avut parte de prea multe întâlniri cu autoritățile.

Luni am fost la Registrul Comertului să rezolv ceva legat de sediul firmei. Sediu care-i la noi acasă și care cică expirase. Sinceră să fiu când am aflat asta m-am gândit că trebuia să facem casa din cărămidă, nu din bolțari, că poate așa nu expira. După aia m-am prins că-i vorba de ceva contract de comodat care fusese făcut la înființarea firmei pe numai patru ani si anul trecut, la sfârșit, a expirat. Dupa care am găsit contractul și, surpriză, era cu termen nelimitat. So, cum naiba a expirat? Să se fi gândit ei că 2012 era anunțat ca fiind ultimul și acolo să fi fost limita?

În fine, am rezolvat ușor, am făcut alt contract cu termen nelimitat, după care s-au prins că și celălalalt era tot nelimitat, așa că pe ăsta nou l-au numit Act adițional și mi-au prelungit valabilitatea sediului cu… 49 de ani. Asta-i noul nelimitat. :))

Continue reading Joi

Discover new blog

discover new blogsEra o vreme când căutam prin ultimele pagini ale zelistului pentru a găsi bloguri frumoase și neștiute de lume. Voiam să le recomand și să încerc să le aduc câteva vizite în plus celor care se străduiau să scrie frumos fără a avea însă prea multă audiență. Bineînțeles că entuziasmul nu m-a ținut mult și am sfârșit prin a  renunța.

Numai că zilele trecute, Mirela mi-a transmis o leapșă excelentă, care nu numai că-mi place, dar mă pune și să nominalizez 9 bloguri cu stăpâne pe care le admir, dar care au un număr de fallowers mai mic de 200 (aici ca și Vienela, sunt puțin în ceață, nu știu ce înseamnă asta, așa că voi nominaliza 9 bloggerițe pe care le admir și basta).

Dar sa o luam cu inceputul:

Continue reading Discover new blog

Suntem mai multi

cati biciclisti suntemStau uneori si ma gandesc de ce pierd cel putin doua ore pe zi cu blogul asta. Ok, pastrez aici amintiri, dar asta as putea s-o fac intr-un caiet sau intr-un fisier din computerul personal.

Vine apoi cate o zi ca aceasta, in care am nevoie sa impartasesc ceva cu voi, in care am nevoie sa stiu ca suntem mai multi, mai bine zis, sa convingem ca suntem mai multi. Biciclisti. In Bucuresti si-n tara.

De vreo saptamana cei de la portocalamecanica.ro au lansat un site unde se face recensamantul biciclistilor. Bineinteles ca nu vor reusi toti biciclistii din tara sa se inscrie, dar e un inceput si asta conteaza.

Continue reading Suntem mai multi

Asta trebuie să vedeți

Mai țineți minte când vă spunem la începutul săptămânii că pregătim pentru joi o surpriză? Ei bine s-a întâmplat:

Sunt foarte mândră că am participat la flash mob, mai ales că le-am avut pe Sonia și pe Iulia cu mine, iar ele au fost încântate de eveniment. 🙂 Mulțumim editurii All pentru ca ne-a oferit ocazia de a participa la o acțiune faină. Iar oamenii, oamenii care au primit în dar de la noi cărți, au fost pur si simplu copleșiți.

Continue reading Asta trebuie să vedeți

I love you

Cred că sunt blogul cu numărul 1 miliard care a pus astăzi titlul ăsta unei postări. Dar eu îi spun I love you acum, pe 24 februarie îi spun te iubesc și de iubit, îl voi iubi mereu:

valentine

Da, v-ați prins, n-am timp să scriu nimic azi. Să fiți iubiți! În engleză. 😀

O săptămână plină

Nu știu cum e la voi, dar la mine săptămâna e plină de evenimente și începând de luni trăiesc într-un vârtej, nebun, nebun. Să vă spun:

  • luni dimineață, la Radio Romania Cultural am vorbit (e drept. am spus doar câteva cuvinte) despre campania vALLuntar,  la care particip cu mare tragere de inimă (știți că anul ăsta se plantează un copac la fiecare 15 comentarii) și m-a luat gura pe dinainte să spun că vreau să strâng la articolul participant la campanie (pe care il voi scrie pe 24 februarie) 150 de comentarii. De unde le voi scoate, nu știu, dar mă bazez pe voi, pe rudele și cunoștințele voastre și, dacă e nevoie, chiar pe dușmanii voștri. Numai să strângem 150. 
  • ieri am fost într-un loc cu un număr mare de oameni să facem o repetiție pentru ceva ce se va intampla joi și dspre care eu voi avea voie să vă povestesc abia vineri.
  • După repetiție, unde am fost și cu Sonia și Iulia (pe care le-am învoit de la dirigenție spunându-i doamnei că mergem undeva, dar nu-i pot spune unde si de ce, pentru că-i secret:D), după repetiție zic, am mers în The Hub, unde avea loc petrecerea de lansare a unui nou serial Disney Channel, serial despre care puștanii știu deja, se cheamă Violetta, va rula începând din 18 februarie pe Diseny Channel de luni pana vineri de la ora 18. Noi am văzut aseară primul episod, mie mi-a amintit de copilărie și fetelor le-au plăcut băieții din film, deși Sonia mea a trecut la altă etapă, nu se mai uită după băieți frumoși, se uită acum după mașini marfă. 🙁 Revenind, serialul prezintă povestea unei adolescente talentate, care după câțiva ani trăiți în Europa se întoarce în orașul natal, Buenos Aires. Își face prieteni noi, descoperă iubirea și pasiunea pentru muzică. dar nu duce lipsa nici de provocari și dileme, la fel ca orice adolescent. Nu vă mai spun că fetele mele și-au făcut poze cu Miruna Oprea (da, nici eu nu știam cine e până nu mi-au spus ele), și de cand au aflat ora la care va fi difuzat serialul își fac probleme ca nu vor putea să-l urmărească decât în reluare. 🙁
  • Azi e ziua cumnatului meu căruia i-am făcut o prăjitură cu ocazia asta și mă gândesc până diseară la o modalitate de a i-o da. Să vedem, poate nu se mănâncă până ne întâlnim. Îi spun și aici: La mulți ani, Gabi, să fii sănătos și toate dorițele să ți se împlinească!
  • Mda, maine e evenimentul secret și în afară de asta e Valentine’s day, ceea ce va face totul mult mai frumos, dar să nu anticipăm. Sper doar să nu mai trebuiască să-mi învoiesc fetele de la școală.
  • Vineri…ei bine, vineri nu va mai fi nimic special, dar după o săptămână despre care v-am povestit doar puțin și în care serviciu e serviciu, zic că merităm o vinere liniștită.

Continue reading O săptămână plină

Am uitat

am uitatDe ceva vreme sintagma ”am uitat” a devenit prietena mea ce-a mai bună. Nu-i o prietenă pe care o plac, dar e una care mă însoțește foarte des.

Fie că-i vorba de ciorba de pe foc sau de cumpărat fermoare, mă trezesc  că spunând ”ah, am uitat”. Memoria de scurtă durată mă lasă încet, încet. Ok, m-am consolat deja cu asta, încerc să-mi stabilesc clar în minte ce urmează să fac, folosesc telefonul și agenda pentru reamintire, dar problema nu se oprește la mine.

Aud din ce în ce mai mulți oameni din jurul meu că uită. Nu chestii vechi, nu lucruri extrem de importante, dar uită, și la ei, la fel ca la mine, e vorba de memoria de scurtă durată. Tai ceva cu o foarfecă, de exemplu, și peste două minute habar nu mai am de unde am pus-o. O caut și până la urmă o găsesc, dar nu-i normal să nu-mi aduc aminte că m-am întors și-am pus-o undeva în spatele meu. Sau îmi spun că trebuie să merg să comand apă și mă trezesc a doua zi ca nu mai avem ce bea pentru că am uitat să comand. 🙁

Continue reading Am uitat

Daca e luni e un nou inceput

N-am un articol pentru azi, în weekend am fost la Târgoviște odată cu ninsoarea. A nins acolo toată ziua ca-n povești și dacă punem la socoteală filmul cu Moș Crăciun pe care l-am văzut și salata de boeuf pregătită de Adriana, cumnata mea, pot zice că am petrecut sărbătorile de iarnă. 😀

De azi vreau să încerc o cură de slăbire (stați nu dați cu pietre), dacă nu iau măsuri urgent s-ar putea să merg la cumpărături de haine mai des decât am făcut-o vreodată. Așa că de azi mănânc slănină, carne, șuncă și brânză telemea. Sper să nu-mi aduc aminte prea des că pe lumea asta există prăjituri. Nici măcar fructe n-am voie în primele două săptămâni. Dar, noi să fim sănătoși! Cel mai greu îmi e cu cafeaua, care era la mine cu multe lingurițe de zahar. Azi mi-am făcut un ceai fără zahăr. Da, știu, suferă baba la frumusețe! 🙁

Săptămână frumoasă și vouă!

Parfumul fericirii e acasa

Mă uit uneori în jurul meu, dar cel mai adesea mi se întâmplă asta când privesc vreo fotografie frumoasă, și-mi spun: ”sunt fericită”. Căutăm toată viața fericirea asta, deși ea e, de cele mai multe ori, foarte aproape de noi, avem nevoie numai de ochi ca s-o vedem și de un nas bun pentru a-i simți parfumul.

Pe la 7 ani eram fericită și eram sigură că mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor contribuie mult la senzația de bine pe care o simțeam. La 12 ani credeam că fericirea e o puternică mireasmă de iasomie care te face să plutești cu ochii deschiși gândind la colegul de bancă care îți scrie bilețele cu care nici măcar nu știi ce să faci. Ok, așa era pe vremea mea, acum poate că fetele știu.

La 18 ani nu-mi amintesc să mă fi gândit câtuși de puțin la fericire, poate și pentru că toate îmi mergeau din plin și aveam o viața de genul raiul pe pământ, deși încă mergeam la școală și nu aveam iPhone. Abia pe la 25 ani, m-am gândit din nou la el și mi-a fost clar că moscul sigur era prezent în aerul fericirii mele. Tot cam pe-atunci îmi venise ideea că ar exista două feluri de fericire, una pentru femei și alta pentru bărbați. Pentru că și unii și ceilalți voiau să se întâlnească, s-a inventat dragostea.

Continue reading Parfumul fericirii e acasa