Author: Nina

De primavara

primavaraCum în weekend vremea a fost minunată, sper că toți ați profitat de ea și ați iesit din case. Eu sâbătă am avut invitație, împreună cu alte câteva bloggerițe, la o sesiune de styling în Băneasa Shopping City. M-am conformat și nu mi-a părut rău deloc.

O cafea băută dimineața în compania unor domnițe frumoase nu poate decât să te bine dispună, iar ședințele de machiaj, masaj al mâinilor, manichiură și hair styling oferite de specialiștii saloanelor Melkior (daca dati click pe link vedeti si poze de la intalnire) și Evidence cu mare drag și cu multă implicare, a făcut ca gospodina din mine, care ajunsese la 11,30 în mall, să plece două ore mai târziu acasă, transformată în doamnă. 🙂 Am aflat trucuri de machiaj, am învățat cum să-mi fac o coadă lejeră și modernă și nu în ultimul rând, mi s-a spus (cam pe sub mână așa) că anul ăsta se poartă fix ce-ți place, atât în materie de modă cât și de….să zicem ojă. 😀

Le mulțumesc, Mariei și Roxanei pentru invitație și vă spun vouă, cititoarelor mele dragi, că puteți și voi beneficia de toate răsfățuirile astea gratuite în Băneasa Shopping City, în cadrul Styling Corner până aproape de  sfârșitul lunii martie.

Continue reading De primavara

Care-i treaba cu 0% grasimi

Despre ce credeți voi că am să aduc vorba azi, cu ocazia zilei de 8 Martie? Despre ceva legat de femei, logic. Vorba aia, 0% grăsime, 100% plăcere.

Activia Light CerealeAcum vreo două săptămâni am citit într-o dietă că, printre altele, aveai voie să bei lapte cu 0% grăsimi și iaurt tot așa. Mă gândeam atunci că n-am văzut deloc în magazine lapte de genul ăsta și cu atât mai puțin iaurt.

Se vede treaba că-i nevoie doar să mă gândesc că nu există la noi așa ceva și imediat se rezolvă. Peste două zile primeam o invitatie la un eveniment organizat de Danone în care urmau să ne fie prezentate noile iaurturi Activia Light cu 0,5% grăsimi. Variantele de Activia light, care din câte am înțeles se găsesc deja în magazine de la sfârșitul lui februarie sunt: cu cereale, cu ananas, cu căpșuni și natur.

Continue reading Care-i treaba cu 0% grasimi

Dupa fapta si rasplata

carucior fier vechiAcum vreo trei ani, într-o  după amiază mă întorceam acasă de la job conducând pe repede inainte. Nu prea eram atentă la ce se întâmpla în jur, însă la intersecție la Diham, n-am avut cum să nu observ un om cu un cărucior pliabil (da, nici nu știam ca exista așa ceva) pe care căra o magaoaie de cutie de frigider. Voia probabil să o duca la fier vechi. Acolo, în intersecție, căruciorul ăla de jucărie, practic, a cedat și îi căzuse omului frigiderul în mijlocul drumului.

L-am ocolit cu stil și am oprit la bancă. Am trecut apoi pe la  Mega Image și am pierdut ceva timp acolo. Când, în sfârțit, mi-am continuat drumul spre casă, l-am întâlnit din nou pe nenea cu fierul vechi. Reușise să înainteze cam 500m și căruciorul cedase din nou.

Afară vremea era destul de geroasă (cam mijloc de februarie), iar asfaltul, ce a mai ramas din el, era  plin de zăpadă topită, mâzgă sau cum îi mai spune acum mocirlei de altă dată. Imaginea omului care încerca din nou să-și repare căruciorul cu care avea de gând să care greutatea aia (vă spun, era un frigider mare de tot), era de-a dreptul dezolantă.  Am trecut din nou de el, dar deși l-am compătimit deprima dată când la-am văzut, acum m-am hotărât să fac ceva. Ce mă costa să opresc și să-l ajut să-și ducă marfa până acasă? Ia să vedem…

Continue reading Dupa fapta si rasplata

Părinții noștri

parintii nostriAm cei mai buni părinți din lume. Din păcate viața ne ține destul de departe unii de alții și, deși nu locuim în emisfere diferite, ne vedem de maxim 4 ori/an. Nu-i normal și eu știu asta, dar ei nu se plâng. Nu se plâng că nu venim mai des la țară, nu se plâng nici măcar că nu-i sunăm mai des, trec uneori și două sătămâni fără schimbăm două vorbe. Bineînțeles că eu dau vina pe lipsa de timp, dar adevărul este că zece minute pe zi aș putea oricând să găsesc. Atunci de ce n-o fac?

Părinții mei au avut grijă ca în copilărie să nu ne lipsească nimic, bineînțeles asta în limita posibilităților lor de atunci. N-am avut păpuși Barbie sau trenulețe pe șine, dar de fiecare Craciun și Paste aveam cadouri și hăinute noi, pe care le prețuiam mult mai mult decât o fac azi fetele mele.

Poate pentru că mi-e de ajuns să-i știu acolo, în căsuța de la țară. Pentru că-i știu împreună și pentru că am încredere în ei. Poate mă simt încă copil și aștept eu telefonul lor, deși știu că asta nu-i corect.

Continue reading Părinții noștri

Care-i chestia cu gatitul

gatimÎmi amintesc că prima dată când am gătit de-adevăratelea  (nu oua sau cartofi prăjiți), am făcut o ciorbă de fasole după o rețetă scrisă pe o foaie de matematică de mama. Eram în clasa a VIII-a și fasolea am pus-o de cu seară la înmuiat. După asta a urmat o mancare de cartofi si cam asta a fost cariera mea de bucătar în casa părintească.

În studenție am învățat să fac friptura la cuptor și o fac și azi după aceeași metodă. Îmi iese super și de ce să schimbi ceva ce-ți iese bine? In plus, tot în perioada studenției am învățat să fac orez cu legume, de la niște colegi din Ardeal cu care locuiam.

Apoi m-am căsătorit și am avut norocul de-a locui cu o soacră olteancă, mare amatoare de gătit. Nici nu mă puteam apropia de bucătărie pentru că aveam întotdeauna 3 -4 feluri de mâncare proaspăt gătite de socrela. M-am bucurat, vă dați seama, deși uneori mi-ar fi plăcut să fiu eu șefă în bucătărie.

Continue reading Care-i chestia cu gatitul

Ce nu stiti despre martisor

Aseară, când ziua se îngâna cu noaptea, exact ca ultimul întârziat, eu hoinăream pe la tarabele cu mărțișoare. Voiam desogur, ca toată lumea, să găsesc cele mai potrivite simboluri ale primăverii pentru fiecare. Și cum mergeam din tarabă în tarabă, un pic suparata de oferta destul de limitată, mă gândeam că e neapărată nevoie ca azi să vă spun niște lucruri despre mărșișor, pe care poate nu le știați:

  • la început, șnurul mărțișorului a fost alb cu negru, reprezentând viața și moartea. Asta n-a ținut mult și în scurtă vreme a fost inlocuit cu ceea ce cunoaștem  și noi acum rosu și alb și simbolizează îngemănarea dintre două anotimpuri, dragostea și uritatea, o floare albă și una roșie, etc.
  • exista o superstiție care spune că o femeie însărcinată nu trebuie să vadă o mama care îi prinde în piept copilului său un mărțișor. Se spunea că noul născut va avea pete pe față din cauza asta. 🙁
  • și astăzi în nordul Moldovei există obiceiul ca fetele să dăruiască băieților mărțișoare. Ele azi nu primesc nimic, dar probabil așteaptă iște cadouri consistente pe 8 martie. 🙂
  • toată nebunia asta cu mărțișoarele a pornit de la niște bănuți pe care de 1 martie cea mai bătrână femeie din casă îi prindea la gâtul sau de mâna copilului cu șnur.
  • eu anul ăsta am o brățară frumoasă în culorile alb cu roșu pe care e trecuta o bucațică de lemn. Vreau s-o port până văd primul pom înflorit. Am s-o prind atunci de o crenguă a pomului. Nu știu de ce fac asta. Dacă știți voi, vă rog să-mi spuneți! 😀

Continue reading Ce nu stiti despre martisor

Amestecate

Nu, nu mi-a trecut supararea. Dar sa stiti ca nu pe voi sunt suparata, din contra voua va multumesc din suflet. Pe ceilalti am eu pica, pe cei care mi se dau prieteni dar n-au trecut pe acolo sa lase un comentariu. Nici nu le dau link sa stie unde sa se duca. Daca sunt curiosi sa caute. Daca nu-s, sa fie sanatosi. Noi revenim la ale noastre, ca tare mi-e dor sa raspund fiecaruia dintre voi la comentarii.

Ati observat probabil ca nu scriu cu diacritice. Nu, nu m-am suparat pe ele, dar scriu postul asta de pe una dintre cele trei tblete din casa ( intr-o zi am sa va spun povestea lor), si daca aici exista diacritice, ei bine, eu nu le-am gasit.

Am racit. Ieri copilul Sonia n-a fost la scoala, nu s-a simtit bine, dar spre sea si-a revenit si mi-a pasat mie starea de rau. Bine, la mine s-ar putea sa fie si de la suparere, ca iar imi amintesc…

Continue reading Amestecate

Omul invizibil

Înainte de a mă apuca să scriu recenzia asta, vă spun că va trebui s-o comentați. Conform regulamentului campaniei vAlluntar, la fiecare 15 comentarii, un copăcel va fi plantat undeva în România. Acum nu mai ave nicio scuză și cu toții vom putea spune d acum înainte că am plantat un copac în viața asta. M-am angajat să strâng cu recenzia asta 150 comentarii, o cifra la care n-a ajuns niciunul din posturile de pe acest blog. Până acum. Vă mulțumesc anticipat și vă invit să citiți mai întâi recenzia cărții Omul Invizibil de Ralph Ellison!

Cartea a apărut la noi în 2012 în colecția Strada Ficțiunii Clasic la editura Allfa, tradusă de Ovidiu Gheorghe Ruța. Publicată inițial în 1952, a stârnit încă de atunci un val de reacții și a ajuns să fie considerată azi una dintre cele mai influente cărți ale secolului trecut. Are 552 pagini și costă 44,90 lei pe site-ul editurii.

De cum am primt-o am terminat repede ce citeam atunci și am început lectura cu o sete pe care nu mi-o explicam, de parcă nu citisem nimic de luni de zile.

Continue reading Omul invizibil

Deșertul din imaginația mea

Căldură. Asta îmi inspiră mie deșertul. Nu știu dacă aș alege să merg vreodată acolo, să văd infinitatea de nisip fierbinte, dar o călătorie cu gândul e mereu bine venită așa că de ce să nu mergem noi în duminica asta de februarie primăvăratec să ne plimbăm prin dunele moi sclipitoare ale deșertului și să-i aflăm parfumul.

Povestea noastră începe undeva la 40 km de Jaisalmer unde Nasper și Jaya își aleg fiecare câte o cămilă pentru a face o excursie de 14 zile în deșert. Voiau să-l cunoască pe el și să se descopere în același timp pe ei. Voiau să știe dacă ce-i unește este dragoste adevărată sau doar o pasiune trecătoare. Și făceau asta fără știrea părinților lor, care îi voiau pe fiecare căsătorit cu alcineva și care probabil acum deja erau e urma lor. Numai că pentru Nasper și Jaya așa ceva era de neconceput. Dacă ar fi trecut cu bine de cele două săptămâni prin deșert, ar fi putut trece împreună peste orice. Asa credeau ei atunci și nu aveau să se înșele prea tare.

Și-au ales fiecare câte o cămilă experimentată care cunoștea drumul prin misteriosul deșert Thar și pe care tinerii aveau să se bazeze în călătoria asta. Au încărcat puținul lor avut pe cămile și-au pornit la drum.

Continue reading Deșertul din imaginația mea