Author: Nina

Sunt sau nu dependenta de online

Mă întreba săptămâna trecuta Vienela și am găsit azi timpul necesar pentru a sta un pic și a-mi pune gândurile în ordine.

Nu-s dependentă, vine concluzia mea după două minute de gândire. Nu, nu-s. Dacă s-ar desființa mâine internetul și ar dispărea și computerele, aș suferi o vreme, dar nu după internet, ci după oamenii cu care nu mai am cum sa iau altfel legatura dacă n-am net. Probabil că după o scurtă perioadă i-aș găsi eu cumva.

Am multe plăceri care n-au legătură cu online-ul: citesc, scriu, gătesc, cos (acum mai putin că de vreo doua zile renovăm), mă plimb, mă întâlnesc cu prietenii, conduc mașina, pedalez, mă joc, am ce face.

Continue reading Sunt sau nu dependenta de online

O duminica la Slanic Prahova

Am fost la Salina de la Slanic de mai multe ori, ni se pare că ne face bine la respiratie si nu numai, atat noua cat mai ales copiilor.

Așa că ieri am avut o zi de excursie la Slănic, mai exact strict la Salină pentru că am parcat în față, am coborât în mină, am stat acolo vreo trei ore și jumătate si după ce am ajuns iar la suprafață am urcat în mașini și-am pornit spre casă.

Spre bucuria noastră la intrare n-a fost coadă deloc (altădată stăteam câte o jumătate de oră la rând). Prețul unui bilet pentru adult e 16 lei, iar pentru copii 8 lei. Urmează adevărata coborârii cu liftul, pe care Iulia l-a comparat cu liftul groazei de la Disneyland.

Continue reading O duminica la Slanic Prahova

Parfumul primei intalniri

Sala mare de spectacol răsuna de muzica disco pe care banda unui magnetofon o ajuta să gâdile puternic sufletele celor 20 de dansatoare pe care tovarășul de dans le învăța o coregrafie nouă. Pasiune, muncă, transpirație, lacrimi, talent se împleteau cu toatele și ajutau ca trupa de fete să facă o impresie bună și eventual să câștige în viitorul apropiat și încărcat de emoție, un premiu la următorul concurs.

Anin era o dansatoare fără prea multă experiență, dar cu multă voință care împletită cu o brumă de talent a făcut-o sa prindă un loc în trupa mare. Avea mult de recuperat până să ajungă la performantele colegelor, dar fata era decisă să nu se vadă lipsa ei de experientă la concurs. Coregrafia o visa deja. Mișcări de mâini și de picioare, de trup și inimă care se împleteau acum cu dorința ei de a fi cea mai bună. Dansa.

În sală, undeva în spate câțiva băieți de la un liceu de prestigiu din oraș, ignorau mirosul de pluș îmbâcsit cu praful lemnului scenei pe care picioarele fetelor dănțuind îl făceau să se ridice valuri, și asistau la repetiție tăcuți. Mituiseră paznicul Casei de Cultură, dar coregraful era foarte exigent și dacă i-ar fi deranjat repetițiile i-ar fi dat imediat afară. N-a fost nevoie să o facă, băieții erau muți, urmăreau fetele de pe scenă cu gurile căscate, fiecare cu câte una în gând. Printre ei Rareș. Băiat frumos, singur la părinți, deștept și îndrăgostit. De Anin.

Continue reading Parfumul primei intalniri

Amestecate

În primul rând, dacă n-ai lăsat încă un comentariu la recenzia de aici, acum ar fi ultima șansă s-o faci. Eu le voi rămâne îndatorată tuturor celor care-au facut-o si cumva am sa incerc sa le rasplatesc fapta. Atât.

A fost o vreme când mă treeam dimineața pe la 5 (e drept că era vară), deschideam computerul, verificam mail-uri, citeam bloguri, facebook, twitter și scriam pe blog ceva după o idee care-mi venea fix în momentul în care scriam titlul.

Acum abia dacă mă trezezc la 7 și vreme de o oră am câte-o treabă de făcut prin casă: scoate vasele din masina de spălat, pune de cafea, bagă mătura electrică o tură, fă sandviceuri că se trezește gașca și-i flămândă, etc. Abia apoi, îmi iau cafeaua și merg la laptop. Dacă am noroc, articolul pentru ziua respectivă e scris de cu seara, dacă n-am noroc, mă apuc de scris, dar sunt zile în care pur și simplu nu-mi vine să scriu, pentru că timpul ăla l-aș folosi să vă citesc pe voi. Sunt atâtea articole faine și oameni frumoși care scriu, de la banalități la articole super-documentate, pentru mine toate-s de citit, din toate am câte ceva de învățat.

Continue reading Amestecate

Daca e martie femeile sunt privilegiate

Vă spuneam acum vreo două săptămâni  că la Băneasa Shopping City toată luna martie femeile sunt celebrate. După ce atunci am avut parte de ședinte de manichiură, machiaj si styling, marți am fost din nou acolo, de data asta pentru a afla mai multe despre sport, îmbrăcăminte, decorarea locuinței și nu în ultimul rând, să învățăm să facem sushi de la specialiștii de la Sushi.

În primul rând, Diana Oprea m-a convins că trebuie să merg la sală. Cum sunt o leneșă, dar stau bine cu concentrarea, mă gândesc să merg la pilates. Important e să facem mișcare, să ne lucrăm toate grupele de muschi, să nu ajungem să ne simțim ruginite. Norocul meu este că s-a deschis aproape de mine o sală de sport unde se face și pilates, așa că am să trec zilele astea pe acolo să văd ce și cum. Cireașa de pe tort au fost cele câteva ținute de a Intersport alese de Diana pentru orele noastre de mișcare.

intersport 2

Continue reading Daca e martie femeile sunt privilegiate

Aconso

Pentru cei care încă nu știu, Aconso este numele atelierului nostru de croitorie. El are tot felul de înțelesuri pentru noi, pornind de la ac-ul de început și terminând cu so-ul de la sfârșit, dar nu-s importante pentru voi.

Avem firma sub numele ăsta din 2008, dar atelierul datează din 1990, adică fix de când s-au înființat firmele private în Romania. Mama soacră era tartorul firmei atunci, mai exact ea centra, ea dădea cu capul. Ea alerga după comenzi, ea cumpăra materialul și accesoriile, ea croia, ea cosea, ea făcea factura, ea livra produsele. O mai ajuta tata cu mașina uneori, dar în cea mai mare parte din timp se descurca singură. Noi, eu și Sorin eram la școală pe vremea aia.

Timpul a trecut, noi am terminat facultățile, ne-am angajat care pe unde a putut, iar mama a continuat singură să se descurce cu mica ei afacere. Mică zic, dar ea nu lucra decât la serie, adică minim 30 buc dintr-un produs. Și afacerea mergea ca pe roate. A trebuit în scurt timp să-și ia ajutoare vreo două fete (îți amintești, Cristina?), una din ele lucrează la noi și azi.

Continue reading Aconso

Masa pentru curte

Avem de vreo câtiva ani buni o amărâtă de masă de plastic verde în curte. Cu scaunele aferente, evident, scane care s-au mai rupt, au mai fost inlocuite…
Pentru că de vreo doi ani în fiecare primăvară spunem că ”anul ăsta sigur ne vom lua o masa noua pentru curte” și tot de vreo doi ani n-am reușit să facem asta, nu ne rămâne decât să sperăm că anul ăsta se va întâmpla minunea. CAre minune nu-i usor de găsit pentru că avem cam multe pretentii si cam putin buget. Asa-i ca nu va mira asta?
Bun, vrem o masa mare spre imensă (adica minim o masa de 6 la care sa incapa 8 persoane 😀 ), care să fie plină, adică să nu fie făcută din bucăți de scânduri cu spații între ele (nu se poate juca rummy pe așa ceva), să aibă o gaură în mijloc pentru că avem o umbrelă mare care trebuie să stea fix în mijloc (știu că există și altfel de umbrele, dar deocamdată asta-i bună și dacă se poate s-o păstrăm ar fi minunat).
Nu contează dacă asa e din lemn sau fier (exclus plastic), dar aș prefera ceva de fier forjat cu… adevărul e că nici eu nu știu cum să fie exact, doar să răspundă cerințelor de mai sus și să fie însoțită de niște scaune trainice, pentru că vor sta pe ele oameni cu greutate.
Deocamdată ne-am uitat doar prin Brico și Praktiker, n-am ajuns chiar în toate magazinele de specialitate, dar nu-i timpul trecut. Încă. Pe net am găsit asa:

set de terasa 1set-terasa 2set terasa 3set terasa 4set terasa 5set terasa 6set terasa 7set terasa 8set terasa 9set terasa 10Vouă care vă place mai mult? Mie asta mi se pare de vis.

 

Fetelor, sa vorbim despre fertilitate! Baieti, e si despre voi!

Cine a citit fie și numai un articol de pe blogul ăsta, știe că am deja două fete gemene ce anul ăsta împlinesc minunata vârstă de 14 ani. Din fericire pentru mine am avut o sarcină gemelară fără complicații, o naștere normală și extrem de ușoară, însă asta a fost acum mulți ani când fetele de 22-25 ani știau că erau fix în perioada cea mai fertilă din viața lor și luau decizia de a avea copii parcă mult mai ușor decât o fac azi.

Da, e adevărat, atât femeile, cât și bărbații, au tendința de a forța azi mâna destinului și a amâna tot mai mult momentul în care vor aduce pe lume un copil. Nimeni nu-i împiedică să facă asta, iar medicina încearcă să țină pasul cu noul stil de viață și să vină cu souții.

Cu toate astea, oricâte soluții ar exista, dacă nu ești informat de tânăr și nu mergi măcar să-ți faci testele de fertilitate, să aflii cât timp mai ai, nimeni nu poate lupta cu înaintarea ta în vârstă.

Continue reading Fetelor, sa vorbim despre fertilitate! Baieti, e si despre voi!

Ceva boala nasoală în oraș

Dragii mei, sper că voi sunteți bine cu toții, prin zonă circulă o viroză rea de tot care mi-a dat ceva bătăi de cap zilele astea.

O durere cumplită de cap ce nu mă lăsa nici măcar să văd că, lângă mine, copilul Iulia avea senzații de vomă și Sorin nu se mai putea ține pe picioare de rău ce-i era. Noroc cu Sonia care nu avea nimic și care ne anunța de sus că îi e rău mamei soacre. Mie îmi vâjâiau urechile și inima îmi bătea în gât.

Iulia îmi aducea aminte că ea nu poate lua pastile și îi trebuie ceva sirop, iar Sorin îmi spunea să merg eu să văd ce are mama că el a făcut infarct și nu se poate ridica din pat până nu-i trece.

Continue reading Ceva boala nasoală în oraș

Ce trece timpul…

imbatranimSunt aproape 5 ani de cand am blogul. E drept ca nu m-am gandit atunci ca voi scrie aproape zilnic vreme de 5 ani, dar acum nici nu stiu cum a trecut timpul. Pana mai ieri, doar creșterea fetelor mele îmi dădeau măsura timpului care trece. Numai că, nu numai ele se schimbă ci și noi. Eu mai puțin, voi, ăștia tineri, mai mult.

Îmi dau seama că am cunoscut la un moment dat o blondă frumoasă, studentă le medicină și cu vorbele la ea. Gândea. Vă spun, era o copilă blondă cu o vorbă romanească dulce și cu mult bun simț. Nu-i ca și cum nu le-ar mai avea, dar știți câte s-au schimbat de atunci? Blonda a terminat facultatea, a plecat în Marea Britanie, și-a găsit acolo un job pe măsra ei și anul ăsta se mărită. Copila blondă se mărită. Să-i fie într-un ceas bun, eu le urez de pe acum mulți ani de fericire, după ce trec de stresul pregătirii nunții de vis.

Acum 5 ani Tomata cu scufiță abia daca se năștea. Numele ăsta zic. Andreea avea deja blog de aproape un an și se semna peste tot cu Hellen. E drept, un an început în forță, cu multe posturi și cu și mai multe comentarii. Asta i-a dat încredere, a continuat, a crescut și schimbat jobul și, ce credeți, anul ăsta se mărită. 😀

Continue reading Ce trece timpul…