Author: Nina

In excursie la Galati

Azi urmează ca fetele mele (aflate în vacanță la țară la bunici) să facă o excursie la Galați (50 km de la casa bunicilor) singure. Nu singure, singure, dar fară noi și fără bunici. Pleacă cu niște vecini și-o prietenă cu mașina.

Eu sunt terminată, dar nu le-am spus, pentru că ele își doreau atât de mult să meargă (mai aproape de casa bunicilor e Brăila, pe care o cunosc, dar la Galați n-au mers niciodată) încât mi-am călcat pe inimă și le-am lăsat. Sper numai să treacă repede (pentru mine) ziua asta și să le știu întoarse cu bine la ai mei.

Bine, ele au mai fost în tot felul de excursii și tabere, dar parcă atunci n-am avut așa emoții ca acum. Voi ați avea curajul  inconștiența de a vă lăsa odrazlele să plece de acasă cu cineva pe care-l știi foarte responsabil, dar care totuși ți-e străin? Vă rog să-mi spuneți că ați face-o, asta măcar până diseară. Apoi îmi puteți spune adevărul. 😀

Parfumul zorilor

Parfumul zorilor a fost tema poveștii parfumate de ieri, dar cum sânmbătă n-am fost în stare să scriu nimic și ieri am avut musafiri încă din zori (exact, pentru că-i cel mai plăcut moment al zilei și pentru ei, au plecat dis-de-dimineață din Târgoviște și la 8 erau deja aici să ne bem cafeaua împreună), n-am reușit să-mi fac datoria de membru al Clubului poveștii parfumate și să scriu ieri. Dar pentru că zorii n-au bătrânețe, au doar început și sfârșit, am hotărât că nu-i târziu nici azi să vă descriu parfumul zorilor mele.

Sunt parfumate, cum nu, chiar dacă uneori frumos, cu aromă de trandafir și viorele, iar alteori, mai puțin plăcut la aromă, dar compensând prin revigorarea și energia pe care le găsești fie și numai în picurii de rouă.

Sunt minunate zorile de vară. Sunt clipele din zi în care nu te poți plânge de cald, dar nici de oboseală. Când simți încă amprenta mâinii lui fine pe coapsele tale. Când noaptea n-a plecat și ziua n-a venit. Când natura trăiește ultimele clipe ale unei convalescențe  benefice. E aproape dimineață.

Continue reading Parfumul zorilor

Copiii și lectura

Cât timp fetele sunt plecate la bunici, nu vă imaginați că stau acolo de capul lor. Adica, printre altele, au un program, bine stabilit de acasa, de lectură și exerciții la matematică. Și-au organizat ele treaba împreună cu mamaie și tataie, astfel încât o zi să lucreze la matematică și una s-o dedice lecturii. Nice, mature!

Ieri, ziua de lectură, vorbesc cu ele:

– Sonia, ai citit azi ceva?

Continue reading Copiii și lectura

Unghii negre

unghii negreÎmi place atât de mult manichiura french, aia clasică nu tot felul de combinații, încât manichiurista mea nici nu-și mai ia la ea alte culori când vine la mine. Eu știu sigur cum lucrează ea, ea știe sigur ce vreau eu și uite așa avem noi două o relație win-win de foarte multă vreme. Numai că…

Ultima dată când a fost la mine, tocmai ce-mi luasem niște sandale crem și cum pielea mea cea nevăzută de razele soarelui e albă mai ceva ca o față de masă spălată cu clorul cel mai puternic, am zis să dau un pic de culoare picioarelor și să-mi fac unghiile negre.

– Cum negre? întrebă ea neîncrezătoare. Negre, negre?

Continue reading Unghii negre

O viata intre bloc si curte

M-am născut într-un sat din județul Brăila și-am locuit acolo cu părinții până la 4 ani, când tata, om cu scaun la cap și cu  aspirații mari pentru copiii lui, s-a angajat la Combinatul de Oțeluri speciale din Targoviște și-am plecat cu toții la oraș. La oraș ca la oraș, dar am plecat din casa noastră mare, cu o curtea frumoasă, plină de flori și ne-am trezit într-un apartament de bloc cu trei camere și fără balcon. De la 4 pana la 18 ani casa noastrăa fost la bloc în Targoviște. Norocul nostru a fost că am schimbat repede apartamentul fără balcon cu unul mai spațios și cu  terasă (era un nenorocit de balcon căruia noi îi spuneam terasă).

În blocul ăsta nou în care ne mutasem, erau 20 de apartamente și 44 de copii. Nu glumesc! Numai pocăiții de la parter aveau 8 :D . Cu toții eram apropiați ca și vârstă și ne jucam împreună, mergeam la școală împreună, duminica mergeam la cinema și apoi, invariabil, la cofetărie. Nu mergeam toți de fiecare dată, dar un grup de 10-12 tot se strângea.

Pentru că am locuit atât de mult timp la bloc m-am obișnuit cu viața la cutie și nu mi-am dorit niciodată să am o casă a mea pe pământ and shit. Numai că viața mi-a oferit șansa să ocuiesc la curte și să pot compara cele două stiluri de viață.

Continue reading O viata intre bloc si curte

Pleci in vacanta? Nu uita de Enterol!

Am făcut odată, acum câțiva ani, o listă cu lucruri de care ai nevoie în vacanță și-am postat-o pe blog. Încă mai primesc și astăzi sugestii de la cititori binevoitori care îmi mai spun ce aș mai putea adăuga la lista mea pe care la vremea respectivă o consideram completă. Am înțeles repede că nu-i așa, că oricât am crede că le știm pe toate, ei bine, nu le știm.

Anul acesta aș vrea să completez cu ceva listele cu lucruri de luat în vacanță ale tuturor celor care pleacă în concediu. Mai exact aș vrea să adăugăm ceva în cutia cu medicamente cu care plecăm la drum. Vorbesc de Enterol, un probiotic ce ajută la prevenirea și tratarea diareei.  Să luăm în calcul că, oricât am crede că asta nu ni se va întâmpla, noi sau apropiații noștrii putem suferi de de așa ceva în vacanță.

Enterol_WEB_5Printre diferitele tipuri de diaree din medicină, există diareea călătorului. Numele este asociat cu împrejurări cu care ne putem confrunta în timpul unei călătorii, mai ales în multe din ţările exotice. Diareea călătorului este legată de infecţia acută a sistemului nostru digestiv cauzată de bacterii sau de virusuri şi protozoare. Dacă luăm contact cu mâncare sau apă murdară, contaminate, există un risc mare de infecţie. Cauza diareei ar putea fi şi ingerarea improprie a alimentelor pe care le consumăm în timpul călătoriei. Mâncărurile neobişnuite ar putea avea o influenţă negativă asupra sistemului nostru digestiv.  Aici eu ridic două degete, o pățesc aproape de fiecare dată când nu mănânc acasă.

Continue reading Pleci in vacanta? Nu uita de Enterol!

Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Nu mi-am dorit  niciodată să-mi ascund identitatea nici în online si cu atat mai putin în offline, exact așa cum nu mi-am dorit niciodată să mă fi născut băiat . Asta pentru că până acum n-am avut nimic de ascuns, iar dacă am vrut să transmit cuiva ceva, am învățat că-i frumos ca mesagerul să aibă identitate. Asta nu mi-a adus niciun dușman de care să știu și m-a îmbogățit cu câțiva prieteni.

Aș fi avut însă mai multe sau altceva de zis dacă nimeni n-ar fi știut cine sunt? Nu știu. Abia acum mi-a venit în gând asta. Poate și pentru că n-am vrut niciodată să atac pe cineva (politicienii și popii nu intr, ei nu-s cineva), n-am avut nimic de împărțit cu nimeni, nu-mi place scandalul și urăsc mitocănia. Și totuși…

Cum m-aș comporta ca anonim pe net? Mă bate gândul să experimentez asta, nu pentru a face cine știe ce nefăcută, ci pentru a mă cunoaște pe mine și din postura asta, de nimeni. Acum, eu cred că m-aș comporta la fel, dar cine știe ce avocat al diavolului mă voi face și, mai grav, mi-e frică să nu rămân așa. Se știe că orice  plăcere se sfârșește atunci când o alta îi ia locul. Și dacă-mi va plăcea? Mai ales că există voci care susțin că anonimii sunt mai valoroși decât cei cu o identitate clară pe net.

Continue reading Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

O sâmbătă ciudată

Incepută cu o liniște neobișnuită în casă. Oh wait, fetele sunt la țară, asta-i explicația.

In drum spre baie trec pe lângă camera fetelor și mă șochează ordinea desăvârșită. Intru la baie și după ce mă spăl, mă apuc s-o curăț de-a fir a păr și nu înțeleg de ce s-a strâns praf și șampoane împrăștiate dacă copilele au plecat de trei zile. În fine, duc gunoiul, spăl cada si chiuveta, aranjez cutia cu cosmetice și apoi spal pe jos. Ciudat. Altă dată dacă făceam asta înainte de micul dejun, eram întreruptă de cel puțin trei ori: mami, ieși că fac pipi; mami, dă-mi și mie peria și ieși puțin; mami, nu mi-ai văzut și mie bluza albastră? Astăzi nimic. Am terminat totul în 15 minute. Minune!

Mă schimb și cobor. Surâd când văd pe masa din living doar vaza cu flori și laptopul. De obicei erau aici cutii cu jocuri, foi, pixuri, caiete, cărți, ochelari 3D, tablete, carduri de memorie, o nebunie. E foarte bine acum, am de gând să le reamintesc fetelor că așa trebuie să arate masa din living, cel puțin la prima oră.

Îmi fac cafeaua și-mi tai o felie de cozonac pentru micul dejun. Mă uit în jur și îmi dau seama că nu trebuie să pregătesc nimic pentru copii la prima oră. Excelent! Ies pe terasă și mă gândesc la ce am azi de făcut: acte pentru contabilă (da, știu că-i târziu), baie de soare și bălăceală la piscină, termin o carte începută de două săptămâni 🙁 , văd două filme și după amiază poate plecăm pe undeva.

Continue reading O sâmbătă ciudată

E-Boda lanseaza primele smartphone-uri

Gata, nu săriți, nu m-am specializat în gaget-uri, dar să-l văd eu pe acela care, după o lună în care n-a ieșit din atelier, ar fi refuzat o invitatie la o lansare de…telefoane mobile.

Așa că m-am dus. Recunosc nu mă așteptam să înțeleg 100% ce se va discuta acolo, dar spre surprindrea mea discuțiile n-au depășit zona mea de confort și am înțeles absolut tot. Daca nu mă credeți puteți să-mi puneți întrebări. 😀

Hai că m-am luat cu vorba, ca femeile, și am uitat esențialul. Așadar, ieri E-Boda a lansat două telefoane mobile dual sim (da știu, chestia asta cu două cartele, una de la munca si una personala, pe care le poți pune în același device e foarte tare) cu nume ușor de reținut, Eruption V200 și Storm V100. Să le luăm pe rând:

Continue reading E-Boda lanseaza primele smartphone-uri

Misiune indeplinita

Am terminat!!!

Știu, m-ați dat dispărută, dar dragilor, așa cum probabil mulți dintre voi știu deja, am muncit de ne-au sărit capacele și sper sincer că nu ne vom mai înhăma niciodată la o chestie atât de ”din scurt” ca să spun așa. Pentru că, nu mă înțelegeți greșit, am făcut niște chestii foarte faine, ușor de făcut, dar care trebuiau terminate într-un timp extrem de scurt. În mod normal ar fi trebuit să lucrăm la comanda asta două luni și jumătate (tras tare, oricum), iar noi acum am făcut-o în mai puțin de o lună, ținând cont că prima săptămână a fost de mostre și de stabilit ultimele detalii.

Să vă spun că suntem epuizați și fizic și psihic nu cred că mai e nevoie, să vă mai spun că s-au strâns în tipul ăsta o mulțime de alte comenzi, iar nu cred că e necesar, dar să mă înțelegeți că îmi doresc din toată inima concediu, asta pot s-o fac, deși ăsta e doar un vis, până la începutul lui septembrie n-avem nicio șansă, așa că mă consolez cu gândul că există weekend-uri. 😀

În orice caz, numai la gândul că s-a terminat, că ne-am încadrat în termene și că de acum intrăm în normal deja mă simt mult mai bine. Am de gând să dorm mult, să scriu și să citesc mult (nu numai că n-am scris, dar nici de citit n-am avut vreme  în luna ce-a trecut), să deschid latopul de 50 de ori/zi, să-mi verific mailurile la zece minute (erau zile întregi în care nici nu vedeam telefonul), să mănânc multe fructe și să mă plimb cu bicicleta. Mult.

Continue reading Misiune indeplinita