Aș vrea să știu ce credeți voi despre doamna din imagine. Ce-a fost, ce este, cum credeți că-si trăiește bătranețile, chestii din astea inspirate desigur doar de imaginea de mai jos:
Author: Nina
Zacusca de legume cu ciuperci
Asa mi-a spus Sorin sa scriu pe etichetă, așa am scris. E buna, bună!
Mama soacră o face după o rețetă inventată de ea și modificată probabil de la an la an, dar nu știu cum face că-i iese foarte bine de fiecare dată. Anul ăsta am facut ca nelumea, 120 de borcane de toate dimensiunile. E drept că și ingrdientele au fost tot așa cantități astronomice pentru o casă cu 6 suflete.
Să vă spun totuși rețeta:
- 20 kg vinete (le-am luat cu 2 lei/kg din piata Delfinului)
- 20 kg ardei capia (2 lei/kg)
- 10 kg ceapă (2 lei/kg)
- 10 kg roșii (2 lei/kg)
- 20 cutii ciuperci (4 lei/cutie)
- 3 l ulei (6 lei/l)
- 7 pliculete de conservant (0,5 lei/pliculeț)
- sare/piper și alte condimente după gustul fiecăruia.
Cum ne pregatim de scoala
Cred că la fiecare început de an școlar v-am povestit cum ne pregătim noi de școală, anul acesta aș vrea s-o fac într-o manieră diferită, și să vă spun că mai sunt și alte lucruri importante de luat în seamă la reintrarea copiilor în comunitate, nu numai culoarea ghiozdanului de anul acesta și caietele care trebuie musai să fie cu fața unui cântăreț în vogă.
Cei care au copii care au mai mers și-n anii trecuți, dacă nu la școală, măcar pe la grădiniță, știu probabil că atât din cauza contactului pe care-l au cu multe persoane cât şi explorarea diverselor
Am pățit-o și noi în perioada grădiniței, o pățesc în prezent mulți prieteni de-ai noștri, așa că m-am gândit să vă reamintesc aici ce trebuie să facem la reintrarea în colectivitate. Sunt câteva reguli de care noi, ca părinți, e bine să ținem seama atunci când ne ducem copii din nou la școală/grădiniță: Continue reading Cum ne pregatim de scoala
De-ale mele
Iar s-au strâns tone de comenzi și vine iarna. Iarna în sensul că iarna la croitorie e mult mai mult de lucru, pentru că a face o geacă nu-i ca și cum ai face un tricou. În fine, nu vă plictisesc cu chestii din astea, ce vreau să spun e că atunci când să zicem și noi că am intrat în normal, iaca nu-i așa.
Fetele abia așteată să înceapă școala, ce-or crede ele că le va fi plac în clasa a VIII nu știu, dar e dreptul lor să aștepte începerea anului școlar cu drag, an pentru care ne pregătim intens, vă zic săptămâna viitoare mai exact cum. 😀
În alți ani pe vremea asta aveam gata și zacusca și sucul de roșii, ba uneori și multe borcane de dulceață, anul ăsta n-am făcut încă nimic, dar citesc pe fața mamei soacre că ne-a pus gând rău pentru sâmbătă. Spun ne-a pentru că Sorin e pionul principal în tot procesul ăsta, el vrea zacuscă și dulceață el cumpără ingredientele și tot el dă prin robot. De restul ne ocupăm noi, eu și mama, mai mult mama. Mie îmi revine sarcina ingrată de a spăla borcanele, pe care anul ăsta, deșteaptă cum mă știți, le-am spălat deja tot anul la mașina de spălat vase și le-am păstrat ferite de praf și alte orătănii în pungi, bine dosite. Mai trebuie doar să le iau și să pun în ele hrana de iarnă pentru 6 guri. Poate am timp să le fac și niște etichete drăguțe. 😀
Ce as schimba la nunta mea
Nu știu ce le-a venit blogerițelor să vorbească despre nunți zilele astea, dar am văzut ieri la Cami cum a scris despre 5 lucruri pe care le-ar schimba la nunta ei și am zis să fac și eu un exercițiu de memorie și să văd ce-aș schimba, ținând cont că nunta mea a fost în cretacic, acum multe milioane de ani, undeva pe la sfârșitul mezozoicului, vara.
1. Aș schimba anotimpul în care are loc nunta. Fetelor, nu vă măritați vara! Machiajul meu meticulos făcut a crăpat în secunda în care am dat nas cu cele 40 de grade ale sfârșitului de iulie. A fost de vis. Norocul meu că am o față curată și pe vremea aia eram tânără, așa că mireasă mai naturala ca mine n-ați văzut. Dar nu-i vorba doar de machiaj, ci și de confort termic, imi amintesc că era atât de cald incat in una din fotografiile din biserică, Sorin avea o picatura de apă în barbă și mi-e greu să cred că era de la emoții.
2. Coafura. Nu cred că o mireasă din ziua de azi își poate imagina ca la nunta ei să nu aibă o coafeză sau un stilist personal care s-o aranjeze. Ei bine, deși a venit și la noi o doamnă coafeză care le-a aranjat pe soacre și cine a mai vrut, mireasa, adica eu, și-a prins părul singură, singurică. Nasol, dacă mă întrebați acum, minunat dacă erați în pielea mea atunci.
Gustul esecului
Aveam 18 ani si jumătate și l-am simțit din plin. Nu, n-am picat la bac.
Făcusem școala de șoferi pe o vreme de nici câinii să nu-i ții afară. Zăpadă, inghet, polei, Dacie, cam astea ar fi cuvintele care ar descrie cel mai bine perioada aceea. Nu orice fel de Dacie, ci una CN, cu spatele taiat exact cum este cea din poza.
Am fost un elev model care, deși atunci cand a urcat prima data în mașină s-a mirat că descoperă trei pedale (eram convisă că-s doar două, frâna și accelerația), a ajuns la sfarșitu perioadei de școlarizare să conducă cu mult curaj (ok, era inconștiență), schimbând toate cele 5 viteze ale CN-ului în mai putin de 100 m și luând virajele cu-a treia.
În ziua examenului, tatăl meu a vrut neapărat să meargă cu mine (m-a condus chiar el cu Dacia lui, uitând probabil definitiv faptul că înainte cu doar o lună, când încercase să mă învețe pe roșioara lui manevrele prin poligon, a lăsat-o baltă repede, zicându-mi cât a putut el de voalat: Lasă tată, e mai bine să strici mașina școlii, nu pe-a noastră.). A cumpărat tata în ziua aia și două ciocolate mari, era exact în iarna din ’91-’92 și deja se găsea ciocolată ici colo. Voia să-mi dea câte una după fiecare probă reușită. N-am înțeles niciodată de ce dacă aveam trei probe (sala, poligon si oraș), el luase doar două ciocolate. În fine.
Parfumul Ceturilor Toamnei
Îmi place toamna sub toate formele ei. Mă bucur la fel de mult de ultimele raze calduțe de soare ca și de primele ploi mocănești, mărunte și nesfârșite. Mă bucur de înserările grabnice, la fel de mult ca de blândețea amiezilor. Toamna e anotimpul meu preferat. Și dacă plouă cu atât mai bine.
Țin minte diminețile de toamnă când încă mergeam la serviciu (zici că acum sunt ceva nabab, fără de griji și job), atunci când deși era deja ora 8, ceața deasă de noiembrie nu plecase încă din cartier, dar eu eram 100% pregătită pentru o nouă zi. Pe drumul spre muncă vedeam oameni și mașini, faruri aprinse și fețe fresh (ați observat vreodată cât de optimiști merg oamenii la lucru și cât de abătuți se întorc de acolo?), cu cămăși călcate și saboți cu toc, cu pardesie lucioase și genți pline de speranțe pentru noua zi.
Tot o geantă mare plină de mărunțișuri aducătoare de confrort aveam și eu în dreapta mea pe banchetă. Întotdeauna, dar întotdeauna, unul din mărunțișurile astea era un parfum. Unul de rezervă. Aveam acasă parfumurile mele pe care le foloseam în fiecare dimineață în funcție de dispoziție, dar erau zile în care săream peste partea asta (Nu neapărat din grabă, ci mai ales din motive de bărânețe. Mai exact, uitam.)
Matematica nu e naspa
Sunt intru totul de acord cu sintagma din titlu si am argumente pentru a va convinge de asta si pe voi.
Am sa iau de bun ce mi-a spus o doamna profesoara de matematica si-am sa admit ca mai sunt si alti copii precum fetele mele, copii care cred ca matematica nu le va fi niciodata prietena. Sau cel putin nu le va fi una buna, ci una rea, pusa mereu pe harta, paracioasa si batausa, una gata oricand sa le fure iubitul sau sa le rupa biletele concertul cu Pink.
Sper din tot sufletul sa apuc ziua in care copilele mele vor incheia socotelile cu matematica, iar eu ma voi putea uita spre ele fara sa ma gandesc daca si-au terminat sau nu temele la mate. Continue reading Matematica nu e naspa
Concediul în cuvinte, imagini și cărți
Am plecat vinerea trecută cu bagaje și gânduri de odihnă către locuri pline de soare blând și oameni dragi. Am stat două zile la părinții mei la Sihleanu, un sat brăilean cu istorie veche și plajă nouă. Mi-am luat cu mine o singură carte, Întâlnire cu viața de Cecelia Ahern.
Am stat la plajă pe malul Buzăului două zile înainte de plecarea la mare, ne-am antrenat un pic pielea pentru soarele litoralului. A fost perfect. Apa Buzăului a fost mică și l-am putut trece în picioare, am făcut plajă pe malul celălalt, pe un prund de nisip proaspăt apărut.
Am început să citesc din carte pe plaja din Sihleanu și am făcut acolo cunoștință cu Lucy Silchester și scrisorile ei primite de la Viață, de la viața ei, desigur. Vă dați seama că în pauzele de râs și bălăceală mă gândeam cum ar fi să mă pot întâlni și eu cu viața mea, deși am vaga impresie că mi-e tot timpul în preajmă.
Din concediu direct pe Plaja adolescenților
Ne-am întors joi și cum orice concediu cere o prelungire de distracție, joi seara am fost cu fetele la avanpremiera celui mai nou film Disney, Plaja adolescenților.
Dacă n-ați auzit încă de el, vă rog să întrebați cel mai apropiat adolescent sau chiar puști din preajma dumneavoastră. Vă va spune că așteaptă cu nerăbdare luna septembrie, nu pentru a reîncepe școala, ci pentru că vrea să vadă sâmbătă, 21 septembrie la ora 9,30 premiera filmului la Disney Channel.
Evident, fetele mele și prietena lor cu care am fost la film au fost încântate, atât de film cât și de Andrei Leonte și Loredana Ciobotaru cu care au făcut poze și pe care i-au ascultat hipnotizate cântând. Ok, se uitau toate leșinate la Andrei, dar am văzut niște băieți care o sorbeau din ochi pe Loredana. 😀
Continue reading Din concediu direct pe Plaja adolescenților