Author: Nina

Obisnuite

Știu că ați obosit să mă tot auziți plângându-mă că am foarte mult de muncă și nu reușesc să fac (facem) față nicicum cererii foarte mari de echipamente (mai ales în perioada asta), dar credeti-mă, eu sunt și mai obosită.

Dacă adaug la asta faptul că a început școala și fetele, pe lângă orele de curs mai au și ore de pregătire suplimentară la care trebuiesc duse, luate, stat cu ele, mă veți crede că aproape am luat-o razna. Nu știu dacă v-am spus, dar anul acesta sunt în clasa a VIII-a și ori scot eu și profesorii lor untul din ele, ori n-am făcut nimic.

Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, se apropie nunta. Nunta finilor noștri, Emilia și Mihai, și botezul ștrumfului pe care abia aștept s-o strig pe nume, și anume Daria. Are aproape o lună deja și mă bucur foarte tare că a moștenit ochii mamei sale, adică mari și albaștri. Un albastru deschis și minunat, sper să nu i se mai schimbe.

Continue reading Obisnuite

Buletin la 14 ani

Ca să nu facem decât două drumuri la secție, ne-am interesat pe net ce acte ne trebuiesc și ieri după amiază am plecat spre Secția de Poliție de care aparținem, cu actele la noi și fără prea mari speranțe, pentru că nu știam ce program e pentru depunerea actelor, pe site-ul Secției nu scrie programul, iar la telefonul de la informații nu răspunde nimeni.

Dacă vă interesează vă scriu mai jos de ce acte aveți nevoie dacă vreți să-i faceți copilului carte de identitate pentru că a împlinit vârsta legală pentru a avea una. By the way, formularea corectă nu este dacă vreți să-i faceți, ci aveți maxim 15 zile de când puștiul împlinește 14 ani ca să vă prezentați cu el la secție și să solicitați actul.

– Cerere tip (o completezi acolo);

Continue reading Buletin la 14 ani

2 octombrie – 14 ani

Au trecut 5 ani de când am scris postul ăsta și azi dimineață lucrurile la noi în casă s-au desfășurat exact la fel. Ok, n-am mai avut bomboane cu alcool, dar în loc de 2 cutii cu bomboane au fost 6. Deh, copiii mai mari, pretentii mai multe.

N-am cuvinte să descriu acum ce simt, au crescut, le iubesc din toată inima mea, le doresc să fie fericite și sănătoase și să se bucure de viață cu toată ființa lor. Pentru mine sunt încă niște copile (copilul Sonia și copilul Iulia) și probabil așa vor fi mereu.

La mulți ani Iulia și Sonia!

Doua invitatii de suflet

Mi-am mutat gândul de la orice altceva, și nu-s puține lucrurile la care e musai să mă gândesc, și mi-am luat 15 minute pentru a scrie despre două evenimente foarte frumoase, de suflet, aș îndrăzni să spun.

Ultima carte de pe Strada Ficțiunii despre care eu am scris se numește Întâlnire cu viața. N-am insistat atunci nici asupra tinereții scriitoarei, nici asura faptului că o invidiez din toată inima pentru că a reușit atât de devreme să-și poată pune ideile în romane de succes. Nu spun că scrie cele mai frumoase cărți, dar trebuie să recunosc că ideile ei, deși urmează niște tipare reușesc de fiecare dată să vină cu ceva original.

Dacă nu știți încă despre cine vorbesc, ei bine, celebra autoare se numește Cecelia Ahern, are 32 de ani și este una dintre cele mai cunoscute scriitoare din lume, a scris deja mai multe romane (P.S. Te iubesc, Suflete pereche, Prietenul nevăzut, Dispăruți fără urmă, Mulțumesc pentru amintiri, Cadoul și  Cartea Viitorului) traduse în 46 de țări și vândute în peste 15 milioane de exemplare.

Continue reading Doua invitatii de suflet

Cum fac cea mai rapida si buna maioneza

Recunosc, nu ma omor după maioneză sau chestii cu ea în compoziție, asta poate si din pricina celor 10 kg de care aș dori să scap, dar nu același lucru îl pot spune despre membrii familiei mele, care adoră ciupercile cu maioneză și usturoi, dar și sosurile pentru grătar care conțin pasta miraculoasă (ok, recunosc, la grătar îmi place și mie usturoiul cu maioneză).

Am găsit acum vreo două luni rețeta, aș fi vrut să fie inventată de mine, dar nu-i, însă e testetaă și paratestată, iese garantat de fiecare dată și este extrem de ușor de făcut. In maxim 3 minute ai sosul de maioneză gata. Maxim, am zis! Nu se fierb ouă, nu se toarnă ulei cu picatura, nu se taie, nu nimic. Doar se mănâncă.

Ingrediente:

Continue reading Cum fac cea mai rapida si buna maioneza

Nu pot sa scriu

Stau in fata noului meu laptop Asus, mai exact ăsta dacă intereseaze pe cineva. Am laptop nou pentru că cel vechi s-a stricat și era în garanție, așa că mi-am putut alege altul. Da, se poate și la noi. Eu l-am avut luat de la emag. Âsta nou e tot de la ei pentru că așa am vrut eu, dar îmi puteam lua banii pe cel vechi și cumpăra altul de unde voiam. Am vrut tot de la ei, și de data asta am ales unul mai ieftin. La diferență a mai adăugat Sorin o mică avere și și-a luat pentru el unul mai performant.

Când spun stau, vreau să înțelegeți că pur și simplu nu-mi vine să scriu nimic. O văd pe Tomata cât de frumoasă este mireasă alături de alesul său și mă bucur enorm pentru ei, le doresc o viață plină de împliniri! Citesc apoi la Arhi despre oamenii din Vaslui și mă întristez. Sigur, nu toți vasluienii sunt așa, dar din păcate mulți alți români sunt sunt în felul ăsta și nu contenesc să mă minunez de modul în care la noi e timpul loc de mai rău.

Tot nu știu ce să scriu. Nu că nu s-ar întâmpla și la noi multe. De exemplu, ieri am început să punem tapet în birou (de cumpărat l-am cumparat în weekend) și iese foarte frumos. Sper ca la începutul săptămânii viitoare biroul nostru să aibă altă față și să v-o pot arăta și vouă. Deși nu stăm aproape deloc acolo, doar când vine vreun client și când fac facturi sau plătesc furnizori, camera aia mi-e foarte dragă (a fost camera mea când m-am mutat prima dată la Sorin, în studenție) așa că-mi crește inima atunci când o văd că se transformă în bine. Apropo de camere, Cami ne întreabă dacă am făcut rocada hainelor de primăvara-vară cu cele de toamnă-iarnă. Bine, ea e o fericită cu dormitorul mic transformat în dressing, dar noi ceilalți ce facem? Eu amâm încă momentul, sunt în perioada în care port blugi și tricouri cu mâneca scurtă peste care arunc un sacou sau o vestă și gata ținuta. Până la iarnă mai vorbim.

Continue reading Nu pot sa scriu

Parfumul lucrurilor noi

Avem de câteva zile un nou expressor de cafea și o duminică dimneața de toamnă e momentul perfect să vă vorbesc despre el, mai ales că are și-un parfum pe care-l voi simți multă vreme de acum înainte.

Ne-am dorit foarte mult să avem în casă așa ceva. Să mergi la magazin să te aprivizionezi cu boabe de cafea, să vii apoi acasă și să le pui în expressor să apeși pe un buton și să ai o cafea aromată și numai bună de băut (da, ti-o face cat vrei tu de caldă, nu-i nevoie să aștepți să se răcească). Nu pastile, nu diverse chestii făcute special pentru aparat, nu nimic. Doar boabe și aici intervin preferințele fiecăruia în materie de cafea, tarie, cantitate, etc.

Când a venit vremea să-l luăm am cutreierat magazinele în lung și-n lat și l-am luat până la urmă, fix așa cum se întâmplă de obicei, din primul magazin în care l-am văzut inițial. Dar prea multe detalii tehnice și mai nimic despre ceea ce face și mai ales ce miros răspândește dimineața în casa noastră (ok, uneori și pe la prânz că Sorin și-a schimbat obiceiurile în materie de cafea de când are expresorul).

Continue reading Parfumul lucrurilor noi

Flori pentru Algernon

flori-pentru-algernon_1_produsAm terminat cartea de citit aseară târziu și-am adormit cu gândul la Charlie Gordon. Nu-mi vine să cred că a fost scrisa de Daniel Keyes în 1966, după o nuvela scrisă tot de el 7 ani mai devreme. Spun că nu-mi vine să cred, pentru că lucrurile nu s-au schimbat cu nimic azi fată de vremea la care a fost scrisă cartea. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi, nici mai deștepți, dar nici mai proști. Poate doar un pic mai bine pregătiți.

Dar să vă spun de Charlie. Sau mai bine de Algernon. Acesta din urmă era un șoricel simpatic căruia îi fusese îmbunătățită memoria până într-acolo încâ ajunsese să rezolve rapid labirinturi din cele mai sofisticate. Și cum testările pe oameni trebuiau să înceapă, Charlie, un tânăr cu retard mintal, s-a dovedit a fi subiectul cel mai bun pentru pionieratul în acest domeniu.

Știți că eu nu vă povestesc de obicei cărțile și n-am s-o fac nici acum, dar nu pot să nu vă spun că Charlie reușește să ajungă deștept (era dorința lui cea mai mare pe vremea când era doar un om de serviciu la brutăria unui prieten de-al tatălui său). Cu ce vine la pachet inteligența asta și cum îți schimbă cartea iremediabil perceptia asupra oamenilor cu retard mintal vă las pe voi să descoperiți. E o chestie la care eu nu m-am gândit până acum, îi compătimeam sincer pe oamneii de condiția inițială a lui Charlie, dar acum îi și înțeleg și voi încerca să mă și bucur pentru ei. Puțini dintre noi ”oamenii normali” sunt în stare să simtă în viața lor atâta inocență și fericire pură ca oamenii aceștia.

Continue reading Flori pentru Algernon

O melodie care-mi place

Connect-R – Noi Ne Potrivim 2013 

Dacă mă lăsai singură cu cântecul asta o mie de ani și nu mi-aș fi dat seama că-l cântă Connect-R (a se nota că știu să-i scriu numele). Pur și simplu pentru mine Connect-R nu doarme vara și iarna e tot pe val, n-are cum să interpreteze ceva atât de fain, ce mie-mi place de mor, da, știu, v-am mai spus.

Îmi place tot la melodia asta, și versuri, și linie melodică, până și vocea caldă a celui care-o cântă. Chiar e Connect-R? Nici nu mai știu de când nu mi-a mai plăcut o melodie românească atât de mult. Spuneți și voi dacă nu-i faină. Mie îmi cântă deja în cap de vreo săptămână și încă nu m-am săturat.

Versuri:

Continue reading O melodie care-mi place

Am o finuta noua nouta

Nici nu știu de unde să încep. Am avut ieri o zi foarte frumoasă umbrită puternic de o întâmplare foarte urâtă de care vă voi spune totuși în treacăt la sfârșit.

Pentru că nu am avut acces la blog câteva zile, n-am putut să vă anunț că săptămâna trecută, mai exact sâmbătă pe 14 septembrie mi s-a născut finuța de care v-am tot vorbit anul acesta. Am așteptat-o cu toții (părinți, bunici, nași, prieteni etc.) cu mare nerăbdare venirea ei, mai ales că Emilia, fina noastră, a fost internată cu o săptămână înainte în spital pentru că avea colul ușor deschis. Termenul sarcinii era pe 16 septembrie, Bebe Strumf a venit pe lume în 14.

Acum nu că este a mea, dar e o fetiță atât de frumoasă… Deși e nou născut, are niște trăsături foarte bine definite și-ți vine s-o pupi într-una, deși noi ne abținem cu greu. Și mirosul…miroase așa de frumos a bebeluș că parcă mi-ar plăcea să am un parfum cu mirosul ăsta.

Continue reading Am o finuta noua nouta