Author: Nina

Idei de cadouri pentru Dragobete, 1 Martie sau 8 Martie

Pentru că mulți dintre noi facem în fiecare an aceleași cadouri neinspirate persoanelor iubite, m-am gândit ca anul ăsta să vă dau eu două idei.

1. Cum sunt o iubitoare de lectură evident că vă voi recomanda să dăruiți cărți, mai ales că zilele astea Editua All are două oferte de nerefuzat:

  • puteți comanda online cărți de pe all.ro si beneficiați de reducere de 50% ( asta mai e valabil doar azi și mâine, dar bine că ați aflat acum);
  • dacă nu-i timp suficient și totuși vreți să-i luați cadou o carte sau două, de ce nu trei, atunci aflați că până pe 28 februarie la Librăria Cărturești ai la două cărți cumpărate din colecția Iubiri de altă dată (sunt 17 cărți în colecție, le poți vedea aici) o a treia gratis. Și pentru colecția Strada Ficțiunii este la Cărturești aceeași promoție, așa că ai de unde alege.

Continue reading Idei de cadouri pentru Dragobete, 1 Martie sau 8 Martie

Viata cu gemeni III

Cum vă spuneam, am stat în spital două săptămâni înainte de naștere, pentru ca bebelușii să crească într-o zi cât alții într-o lună. Apropo, pe vremea aia habar nu aveam dacă vor fi fete sau băieți, dar mi se părea extraordinar să fie o fată și-un băiat.

În seara cu pricina, era o vineri, citeam ca de obicei, și pe la unsprezece am vrut să las cartea  și să sting lumina în rezervă. Numai că atunci când am coborât din pat eu și burta mea imensă, am simțit că mi-a venit sorocul, dacă e să spun exact cum zicea bunica mea, și ținându-mi cu o mână burta și cu cealaltă cămașa de noapte m-am dus la asistente și le-am spus că nasc. Una din ele m-a întrebat la ce interval am contracțiile și eu am întrebat-o ce-s alea și cum ar trebui să le simt, pentru că eu în afară de faptul că mi se rupsese apa, nu aveam niciun alt simptom. A doua oară când asistenta m-a întrebat de contracții, i-am spus că am una pe oră, ca să n-o dezamăgesc, dar tot nu aveam nicio durere.

Între timp doctorul care era de garda mă consultase și mă instalasem confortabil într-un pat din sala de nașteri. Da, erau acolo vreo șase paturi pline cu femei care se pregăteau să nască. Unele gemeau, altele țipau pur și simplu de durere, eu așteptam să-mi vină durerile și mă uitam la perfuzia  care îmi fusese pusă la instrucțiunile date de doctorul meu prin telefon, în timp ce dumnealui se îndrepta spre spital. Era de acum miezul nopții dintre 1 si 2 octombrie 1999.

Continue reading Viata cu gemeni III

Nu fac nimic

În timpul liber, evident.

Am așa o stare de n-aș scrie nimic o săptămână întreagă. Aș sta și-aș vegeta. Nu știu dacă-i de la vreme sau de la toate problemele care s-au strâns și par să nu mai treacă. Știam de la început că-i un an greu, cu copile clasa a VIII-a și cu schimbări de tot felul la atelier, dar pe lîngă astea parcă apar tot timpul altele noi și colac peste pupăză ieri m-am simțit rău de tot, atât de rău încât a trebuit să opresc mașina pe dreapta și să aștept să-mi revin.

Desigur, eu sunt un om optimist și am înviat imediat, dar am în continuare nevoie să lenevesc și de unde credeți voi că pot eu chiuli în primul și în primul rând? Dap, de pe blog. Nu știu cum sunt alții, dar eu când nu sunt în apele mele nu pot scrie. Nu pot nici măcar citi. În afară de munca din atelier (dap, în cîteva zile vă arăt ce-am făcut) nu-mi vine să fac nimic. Abia dacă spăl vasele (exact, până și mașina de spălat vase e supărată pe noi și nu mai vrea să meargă cum trebuie, așa că drept pedeapsă n-o mai folosesc), nici vorbă de șters praf sau de călcat lucruri. Suficient că avem în atelier de călcat un munte de chestii. Cred că ne mai trebuie un om la călcat.

Mai văd câte un film pe seară, mai joc un whist pe telefon (acolo ma întrec cu mine și vreau să dobor niște recorduri, evident că nici asta nu-mi iese, dar măcar nu-i important), stau cu inima cât un purice legat de ce fac fetele la simularile de la română și de la mate. În rest vegetez. A, și fac puzzle cu ele, cu copilele. Uneori și cu Sorin. Adică răbdare am, dar nu vreau să-mi pun mintea la contribuție. Deloc.

Continue reading Nu fac nimic

Viata cu gemeni II

Rămăsesem la partea în care doctorița de la clinica particulară care voiam inițial să mă asiste la naștere, mi-a spus că ea nu îmi poate da concediu pre și post natal, pentru asta e nevoie să merg la policlinica de cartier să mă ia în evidență un doctor ginecolog de acolo. În plus, m-a sfătuit să merg să nasc într-o maternitate mare cu mulți specialiști în jur pentru că nu va fi o naștere ușoară. Niciodată nu e, cu atât mai mult atunci când e vorba de născut mai mulți copii odată.

Am ajuns așadar în bascheți roșii și salopetă maro la ușa doctorul Costea, despre care la acea dată nu știam nimic. Am intrat în cabinet, am văzut un domn foarte elegant în halatul lui alb, de care mi-ar fi plăcut dacă nu s-ar fi strâmbat din prima când mi-a văzut burtica care era deja destul de mare, deși avea doar patru luni. Mi-a aruncat una dintre cele mai dure priviri pe care le-am văzut vreodată și mi-a spus: Domnule, nu înțeleg ce-i în capul fetelor ăstora tinere ca tine, care nu vin la control decât când sunt aproape de naștere. Tu știi câte nenorociri se pot întâmpla doar pentru că tu și tatăl copilului pe care urmează să-l naști nu v-ați făcut până acum analizele, și tu n-ai fost la niciun control?

Omul credea că eu atunci aterizasem prima dată în viață la ginecolg. Nimic mai fals. I-am întins dosarele cu analize, ecografii și toate cele pe care le aveam până la data respectivă și l-am privit cum le frunzărește. Dacă la început era foarte încruntat și încordat, pe msură ce se familiariza cu datele problemei, se destindea și cred că i-am văzut chiar un ușor surâs în colțul buzelor. Când a teminat de citit, a venit la mine, m-a batut părintește pe umăr și mi-a spus: Hai, sus pe masă să vedem ce fac și bebelușii. După control a luat un carnețel dintr-un sertar și a început să scrie în el. Se numea Cartea mamei și mi-a trecut acolo toate datele pe care le avea despre sarcină până în acel moment. La sfârșitul acestei prime consultații eram deja aproape prieteni, astfel încât atunci când m-a întrebat: Ia spuneți doamna Costea,  vreți să nașteți cu mine la Maternitatea Bucur peste fix cinci luni?,  am răspuns firesc: da.  

Continue reading Viata cu gemeni II

Mici martea n-a inceput rau

Trecem peste partea de prea-dimineață care s-a desfășurat aproape ca ieri și ajungem la făcutul cafelei. Permiteți-mi doar să menționez o mică schimbare, azi nu doar m-am îmbrăcat, azi m-am gătit, cu dres galben (ați auzit și voi ca-i cald, nu-i așa) la ghete negre, cu rochiță de la Tina R și vestă de blană. De machiaj nu mai zic, am hotărât să profit de cosmetice cât încă le mai am. So, v-ați făcut o imagine, eram gătită prună când am ajuns la partea cu cafeaua…

Cum de două zile n-am lapte ( nu mă trimiteți la colt să cumpăr, că nu mă duc) m-am hotărât să mai apăs o dată pe butonul expresorului și să-mi dublez cafeaua, să nu merg în birou cu cana doar pe jumătate plină (cică aduce ghinion 😀 ). Numai că fix atunci când am vrut să fac asta, mi-a apărut pe ecranul mașinii de cafea picătura de apă care mă anunță că trebuie să umplu recipientul. L-am scos tacticoasă și m-am dus cu el la chiuvetă, deși Sorin îmi repetă obsesiv că trebuie umplut cu apă plată. Pai da, dar bidonul cu apă e departe de mine, mai bine bag de la chiuvetă. Și dau drumul la apă uitându-mă pe geam, să văd dacă mai e acolo pisica vecinilor care vine uneori și mă urmărește cum îmi fac cafeaua. Era.

Voi știți ce greu trece apa prin vesta de blană și prin rochița de la Tina R? Greu de tot. Porcăria aia de baterie de la bucătărie arată ca un baterie bucatariefurtun de duș și poate fi fixat în ce direcție vrei tu ca să fie mai ușor la spălat vase, umplut chestii, udat persoane. Azi, spre nenorocul meu, era îndreptată fix spre pieptul meu, iar cât timp eu am căutat cu ochii pe geam pisica, i-am zâmbit, mi-a arătat lăbuța, apa și-a făcut loc până în ghetele mele. Bine, puteți spune că sunt nesimțită, dar eu am simțit doar o răcoare, care face foarte bine dimineața, de unde să înțeleg eu că de fapt mă murasem toată, ca să nu mai zic de bucătărie, că era lac. Și nici măcar nu am umplut nenorocitul de recipient al expresorului.

Continue reading Mici martea n-a inceput rau

Ca de inceput de saptamana

După un weekend foarte fain pe care l-am petrecut cu prieteni și rude dragi, a apărut azi dimineață soarele în fereastra mea cam pe neașteptate. Iar e luni?, apuc să mă întreb de sub plapumă când copilul Sonia spălat și aranjat de-o nouă primă zi de școală, mă anunță că pleacă deja. E 6,30. Buna dimineața și vouă!

Le-am urat o zi bună fetelor și am băgat iar capul în pernă cu gânduri de mamă cu fete de 14 ani: Și-or fi făcut sendvișuri? Și-or fi luat tot ce le trebuie la ele?Or fi mâncat micul dejun? Căciuile, sigur au plecat fără căciuli dacă e să mă iau după cocul Soniei. Poate măcar Iulia și-a luat căciula. Ce zi e azi? Luni?! 

Sună telefonul și mă uit la ceas înainte de a verifica cine e. 7,20. Aoleu, cred că sunt fetele, iar au ajuns prea devreme și stau pe afară că nu s-o fi deschis școala la ora asta. Nu erau ele. Era una din doamnele care lucrează în atelier la noi. Și pe ea o luase lunea pe neașteptate și se trezise mai rău ca mine, cu o durere de cap și de măsele. Mă ruga s-o învoiesc pe ziua de azi. Ce bine ar fi dacă așa avea și eu la cine să mă învoiesc, gândesc și-i spun că e ok, să se refacă. Uite, ăsta-i alt dezavantaj al faptului că-s oameni care depind de tine. Dacă ai lucra singur te-ai învoi când vrei tu, dar dacă de ceea ce faci tu depind alții, nu-i chiar așa ușor.

Continue reading Ca de inceput de saptamana

Viata cu gemeni I

Am scris serialul acesta (are patru episoade ce vor aparea aici câte unul în fiecare sâmbătă) acum câțiva ani pentru mamistie.ro care acum nu mai există. M-am gândit să le public aici ca să rămână totuși undeva, că nu se știe când voi dori să le recitesc. 

Era o zi ca oricare alta și eu mă învoisem de la serviciu doar câteva ore pentru a rezolva o problemă minoră, un fel de bifă în viața mea de tânără femeie însărcinată, și anume, controlul medical din luna a IV- a de sarcină și implicit ecografia. La cât de superficial tratam eu chestia asta, cred că nu-i nevoie să spun că nu l-am mai luat și pe soț cu mine, nu avea rost să se mai învoiască și el de la serviciu.

Am ajuns, așadar, în cabinetul doamnei doctor pe care o alesesem să mă urmărească pe parcursul sarcinii, la un cabinet particular, și m-am lăsat pe mâna ei. Până la acea dată mai făcusem o singură ecografie și mi se spusese că am o sarcină normală. De data asta însă a fost cu totul diferit. În timpul ecografiei zâmbetul de pe fața doamnei doctor s-a retras o secundă atunci când mi-a spus: Avem o problemă….a mai apărut o inimioară. Uite și încă  două piciorușe și două mânuțe….doamna Costea, veți avea gemeni.

Continue reading Viata cu gemeni I

Grand Combo in Baneasa Shopping City

Că sunt fan Băneasa Shopping City cred că nu mai e un secret pentru nimeni, mi se pare ca-i cel mai stilat mall din București, cu vizitatori de o eleganță naturală (fară pitzi cu poșete pe cot), cu multe variante de a-ți petrece timpul  și cu unele magazine de brand pe care  nu le găsești decât aici.

Dintre variantele acelea de a-ți petrece timpul nu putea lipsi un extraordinar spațiu de distracție, situat la etajul doi al mall-ului, spațiu în care si cel mai cârcotaș dintre cârcotași va fi mulțumit. Biliard, bowling, party box, car simulator, tot felul de jocuri, casino, baruri, zone vip, tot ce vrei și ce nu vrei, găsești acolo într-o atmosfera extrem de familiară, dacă e să mă iau după felul în care ne-au primit oamenii ăștia aseară, atunci când a avut loc petrecerea de deschidere oficială a Grand Combo.

mese de biliard si console de jocuri

Continue reading Grand Combo in Baneasa Shopping City

Jurnal de femeie cu toane (V)

Astăzi (4 februarie 2014)… am înțeles că am început a doua lună a anului și ultima lună de iarnă, mă bucur că-i așa, am văzut deja și primele mărțisoare, cine mai bagă în seamă zăpada de pe case?

Afară…ar fi chiar culmea să vă mai spun și eu cum e, o simțiți voi pe pielea voastră de ceva vreme, dar ca să nu fiu chiar în afara cerinței, o să vă spun că la noi în curte gresia e lună. Cel mai repede se curăță zăpada de pe ea, de zici că dai cu briciul pe pielea unui adolescent virgin. Acum mai trebuie doar să fim atenți la cum mergem, alunecă ca naiba,  și putem oricând să ne spargem capetele, dar în rest e ok.

Continue reading Jurnal de femeie cu toane (V)