Author: Nina

Ce mai gatim – meniu saptamanal

E vorba de meniul saptamanal, cu buget cu tot. De cad e mama in spital va spuneam ca eu tai, eu spanzur in bucatarie. Numai ca timpul fiindu-mi atat de limitat, e bine pentru mine sa stiu din vreme ce voi gati in fiecare zi a saptamanii. Sa o luam de exemplu pe cea care tocami a trecut. Am facut o lista cu tot ce vreau sa gatesc in fiecare zi, adica pranz si cina, la care am adaugat cateva chestii pentru micul dejun si pachetul fetelor la scoala. Mai nou, nu mai vor pachet, vor 5 lei, dar asta nu se intampla in fiecare zi, deci…

M-am sfatuit desigur si cu restul ocupantilor cu drepturi depline ai locurilor de la masa, dar ei n-au avut prea multe de comentat pentru ca eu am tinut cont de preferintele lor culinare cand am facut meniul. Am avut asa:

Luni 

Continue reading Ce mai gatim – meniu saptamanal

Scurte de joi

Deja joi?!

Azi m-am trezit devreme. Ori se simte ca a venit primavara, ori am eu prea multe griji ce nu ma lasa sa dorm mai mult. Oricum ar fi, am fost o harnicuta si zic sa ma laud eu, ca n-am sperante s-o faca altcineva.

Am strans rufele de pe culme si imediat cum termin aici, merg sa le pun pe la locurile lor. Am intins altele si am mai bagat o masina de rufe. Am spalat gresia din bucatarie si living, ca aseara am fost prea obosita ca s-o mai fac si pe asta. Am bagat si vasele spalate pe unde le e locul, mi-am facut o cafea si gata, uite-ma in fata laptopului pe care nu-l regasesc tocmai cum l-am lasat, pentru ca mi-au disparut diacriticele si nu numai. Mi-a instalat Sorin un Windows nou si probabil inca nu-i complet.

Vedeti, nu numai treburile m-au tinut departe de laptop, ci si faptul ca se lucra la el. Bine, daca as fi vrut cu tot dinadinsul sa scriu, mai era unul deschis pe masa, dar nu luati in seama toate astea.

Continue reading Scurte de joi

Fara titlu

Se-așterne praful pe computer. Trec pe lângă el și o mână invizibilă mă împinge mai departe, iar pașii mei o ascultă. Nu-i timp de scris. Abia dacă e timp de trăit.

S-au întâmplat săptămâna trecută niște lucruri despre care nu-s încă pregătită să vorbesc, deși voi știți că vă spun de toate. Astea însă sunt prea dramatic aproape ca să spun așa.

Dar ce-a fost a fost, mergem mai departe, suntem cu toții bine, numai mama-i tot la spital. Încă nu i-au stabilit un tratament care să-i meargă bine, da sunt convinsă că-i dau de cap săptămâna asta. Tratamentului.

Continue reading Fara titlu

Saptamana asta eu comand, eu execut

Am o săptămână de foc. Mama soacră, cu care locuim împreună încă de când ne-am căsătorit, e internată săptămâna asta în spital pentru niște investigații ale diabetului său, și am rămas, cum s-ar spune, stăpâna casei.

Mama soacră ne făcea mâncare, baga rufe la spălat, lua pâine zilnic si se ocupa de micile cumpărături ( facea asta chiar cu banii ei), avea grijă să fie mâncarea caldă când veneau copilele de la școală, ne ajuta în atelier si urmărea vreo două telenovele și multă politică. Acum, în afară de partea cu telenovelele și cea cu politica, sarcinile de mai sus mi se cuvin de drept, așa că, pe lângă atelier zi lumină, curățenie, dus și luat copiii de la școală și de la alte activități la care mai merg, plătit facturi, făcut aprovizionarea și călcat rufe, cu care simțeam eu că abia fac față, am mai câștigat câteva chestii.

Numai că nu mă plâng. Îmi place foarte mult să fac mâncare, dar cu mama prin preajmă n-am loc decât de câte-o prăjitură din când în când. Acum sunt liberă să gătesc ce vreau. Cu mașina de spălat sunt prietenă bună, așa că de ieri spală continuu, nu știu unde să le mai întind și prevăd o miercuri seara de călcat.

Continue reading Saptamana asta eu comand, eu execut

Eucerin Volume Filler

Ca orice femeie a zilelor noastre, am pe masa de toaletă (bine, și în sertarul noptierei) tot felul de produse cosmetice care fac fiecare câte ceva pentru ca pielea mea să rămână tânără și să nu dezvăluie cei 41 ani pe care-i poartă-n spate. Sau în față, depinde de unde privești. De la banala cremă de gălbenele, până la cele mai noi produse create în Centrul de cercetare Eucerin din Hamburg, toate stau frumos aliniate și-mi dau bună dimineața și bună seara în fiecare zi, în funcție de momentul în care le bag în seamă.

Mulți ani nu m-am gândit serios la felul în care acționează un produs, la direcția spre care se îndreaptă ingredientele ce-l conțin, la categoria de vârstă căreia i se adresează… Știam doar că  pentru rezultate cât mai bune, este bine să folosesc și seara și dimineața produse din aceeași gamă, pentru că ele practic se completează, și țineam cu dinții de chestia asta, ceea ce vă recomand și vouă.

Numai că, odată cu înaintarea în vârstă și studierea mai atentă a prospectelor, am început să am pretenții și nu mă mai mulțumesc cu un produs care-mi oferă doar aspect luminos al tenului sau doar elasticitate. Vreau mai mult. Am nevoie de mai mult. Am nevoie ca toate cele trei straturi ale pielii (epiderm, derm și subcutis) să fie ajutate și susținute de cosmeticele pe care le folosesc.

Continue reading Eucerin Volume Filler

Primavara s-a intors! Zambeste-i si dumneata!

Undeva în țara noastră, într-o zonă greu încercată în urmă cu doar câteva săptămâni de ninsorile ce i-au izolat de lume câteva zile bune, mai exact la Sihleanu, cineva s-a gândit să aducă zâmbete, odată cu venirea primăverii. Nu numai în natură, dar și, cumva, în inimile locuitorilor. Ca urmare, copiii ce frecventează Grădinița din sat, îndrumați de o educatoare  cu multă inițiativă, au meșterit săptămâna trecută la mărțișoare.

Sub îndemnul “Copiii sunt educați de comportamentul adultului, nu de cuvintele sale“, domnișoara educatoare le-a invitat la lucru și pe mamele micuților. Așa cum s-au priceput ei, cu recuzita pe care au avut-o la îndemână, au reușit să facă niște mărțisoare de toată frumusețea:

Continue reading Primavara s-a intors! Zambeste-i si dumneata!

Viata cu gemeni IV

Undeva pe un hol al maternității, aștepta să-și cunoască puștoaicele, prințesele lui tata cărora toată viața lui, avea să le îndeplinească orice dorință, Sorin. A privit emoționat cele două mogâldețe, ba le-a ținut și-n brațe în vreme ce liftul a urcat două etaje și cred că ăla a fost momentul în care i s-au lipit de suflet. Definitiv. 🙂

Am rămas cu fetele în spital după ce le-am născut nici mai mult nici mai puțin de 3 zile, timp în care un medic pediatru m-a învățat să le deosebesc (glumesc), să le spăl, să le masez, să le hrănesc corect, într-un cuvânt să mă descurc cu ele când ajung acasă. A, și le-am făcut în spital găuri în urechi, nu știam exact când le voi pune cercei, dar am vrut să scap de grija găurilor.

Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri de ziua în care mama soacră împreună cu soțul au venit să-și ia fetele de la maternitate. Abia așteptam să le duc acasă, nu-mi explic nici azi de ce, că dacă e să dau timpul înapoi, îmi dau seama că eram complet nepregătită pentru tot ce avea să urmeze. Le-am îmbrăcat pe fete, le-am luat în brațe, ne-am luat la revedere de la domnul doctor și de la asistente și-am plecat. La lumina zilei Sonia și Iulia aveau obrajii rozalii ca plăpumioarele lor și dormeau așa de frumos în brațele noastre, încât am crezut atunci că am cele mai cuminți fete din univers. N-a fost așa.

Continue reading Viata cu gemeni IV

Scurte de joi

  • Acum câteva zile am primit de la fetele de la The Cover un pachet de primăvară de la B. U. format din deo spray si parfum deodorant. Le-am văzut așa galbene, de răcoritoare. fresh, și-am zis că-i o ocazie excelentă să-mi cadorisesc copilele, mai ales că sunt două, și tuburile galbene, și copilele.
  • am vândut deja primele pernuțe, sunt foarte mândră de munca mea și cumpărătorii au fost și ei încântați de ele. Nu știu dacă v-am spus, dar sunt făcute din polar (fleece) și-ți dau așa o senzație de pufoșenie. 🙂 Mai am de facut, nu-s toate comenzile onorate, deh, unele-s mai usoare, altele mai grele, plus munca zilnică din atelier care nu ține cont de pernuțele mele.
  • de când am auzit că plânsul face bine, mă gândesc serios ca în weekend să-mi fac o selecție de filme siropoase și să mă pun pe plâns. Poate elimin astfel toată tensiunea (sunt in ultima vreme ca un scut care primeste lovituri pe ambele fețe), și-mi recapăt optimismul.
  • abia aștept ziua de 8 martie. Mergem la Carmen și Viorel la Tabăra Oratia și nu mai vreau să știu nimic de oraș și muncă.
  • ce să fac dacă dupa o seară în care am rugat copilul Iulia să nu mai trimită sms-uri de pe telefon, că nu avem asa ceva inclus în abonament și tocmai ce mi-a venit factura cu 425 lei de plată, a doua zi la 10 dimineața primesc sms de la ea: Mami, am luat 10 la mate. S-o cert? 
  • si ca sa nu ziceti ca noi la atelier costumăm numai oamenii mari, uite aici o mostră de finuța Daria transformată în cel mai mare chef:

daria bucatar

Numai bine si voua!

Virgil de la Eon

Duduia mergea cu pași repezi și apăsați. Șoldurile i se legănau voluptos, dar ea sigur nu era conștientă de asta, deoarece de data asta avea treburi mai importante de făcut, decât să atragă cu puterea unduirii privirile pofticioase ale cine știe cui. De data asta ținta ei era una precisă, mergea la cununia unei prietene bune, prietenă ce avea să spună Da-ul etern la Primăria sector 3. Nu vorbim acum cât de etern a fost da-ul cu pricina, pentru că peste trei ani prietena era deja cu un alt soț undeva pe litoralul bulgăresc, deși dacă stau bine să mă gândesc, povestea ei nescrisă ar putea fi mai savuroasă decât ce vă povestesc eu acum.

Revenind la duduia noastră, care dacă nu v-ați făcut deja o idee, era răpitoare în acea zi, îmbrăcată în rochia ei verde iarbă. Ținta ei din ziua aceea, era prietenul cel mai bun al mirelui, care urma să vină de undeva din țară special pentru evenimentul ăsta și pe care ea avea de gând să-l dea gata. Îl văzuse mai demult într-o fotografie și îi plăcuse, mai rămânea să o placă și el pe ea și totul ar fi fost aranjat. Mergea afectat și cu gândurile departe, când din poșeta micuță a început să-i sune, c-o melodie la modă pe vreme aia, telefonul. L-a scos grăbită și a răspuns suav:

– Alo!

Continue reading Virgil de la Eon