In sfarsit o zi libera

mos nicolaeNu-i tocmai liberă-liberă pentru că suntem tot cu gândul la lucru și cum să reușim noi până la sfârșitul anului să mulțumim și clienții, și angajații, și furnizorii, și nu în ultimul rând, după un an în care am tras ca nebunii, să nu cumva să rămânem noi cu un gust amar ca rezultat al muncii noastre.

În fine, azi e sărbătoare, doresc să felicit și eu toți copiii (mari și mici) care azi și-au găsit daruri în ghetuțe și să le spun la mulți ani! celor care azi își serbează onomastica.

In rest am descoperit că fiica-mea mă are în telefon cu numele ”treci acasă” și de săptămâna viitoare încep să vă învăț câte ceva despre croitorie, că am învățat, în acești ultimi trei ani de când stau prin atelier,  atât de multe lucruri mărunte și importante pe care am observat că nu le știu nici oameni care au lucrat câte 30 de ani în croitorii mari, încât am zis că n-ar strica să vi le spun și vouă. Poate vrea cineva să învețe. Așa că o zi pe săptămână vom avea lecția de croitorie. 🙂

Continue reading In sfarsit o zi libera

N-am avut net

Pentru prima dată de când am cam rărit-o cu scrisul pe blog, am o super-scuză: n-am avut net. Şi ca să fiu sinceră până la capăt, trebuie să spun că n-am avut net la laptopul meu. Că vizavi de el era laptopul domnului Costea plin de net, că aveam calculatorul din birou cu mega-net, că-n casă zac vreo trei tablete toate conectate non-stop,  asta nu vă mai spun, scuza mea e că n-am avut net și basta.

În rest toate sunt cum le știți, azi e bazarul de Crăciun la liceul Waldorf, noi nu ajungem din două motive, primul e că avem de lucru și când se termină programul nostru, bazarul se va fi terminat de mult, iar al doilea motiv e că fetele sunt mari și cică e jenant să apară părinții elevilor de liceu la bazar. 🙁

So, de data asta suntem într-o situație de tip win-win, nici noi nu ne simțim vinovați, nici fetele jenate. Dacă e să vorbim cinstit, nici mie în clasa a IX-a nu mi-ar fi plăcut să vină mama la o chestie de genul ăsta, dar aș fi vrut să-mi dea mie ceva banuți să cumpăr de la bazar tot felul de prostioare. Oh, wait, mi-au spus fetele că bugetul minim cu care pleacă de acasă nu poate fi mai mic de 50 lei de fiecare. Nu m-am lăsat ușor, până la urmă s-a negociat la sânge și vor avea 50 de lei. Amândouă. Împreună.

Continue reading N-am avut net

Planuri anulate

De vreo trei zile fac planuri cu copilul Iulia miss I. cu privire la felul în care urmează să arate camera ei după reamenajare, adică pe la începutul lui februarie.

Discutam ca fetele, despre culori, birouri, paturi, stative pentru haine și din nou culori. Ea vrea alb. Am fost din prima de acord cu asta, sunt și eu setata pe alb de ceva vreme. Pentru că are o cameră mică, i-am sugerat să păstreze patul de o singură persoană pe care-l are deja, căruia să-i schimbăm doar salteaua. A fost de acord și a venit cu ideea de a-l vopsi alb, ceea ce nu-i greu deloc, patul e din fier forjat foarte fain, dar acum e gri metalizat neprietenos. Odată stabilită chestia cu patul, am trecut la birou și l-am ales împreună pe acesta, pe care voiam să-l punem cumva perpendicular pe pat, pentru a se putea folosi rafturile de jos pe post de noptieră.

Eram amândouă super – încântate de idee, am ales apoi un fotoliu puf pentru colțul camerei de lângă calorifer, unde copilul să stea cu căștile pe urechi și să exerseze la chitară. Păstrăm șifonierul vechi, format doar dintr-o ușă, dar vrem să-l vopsim și pe el alb, nu ocupă loc mult și e suficient de încăpător pentru hainele pe care nu le poartă prea des. Cele pe care le poartă des, vor sta la vedere, pe un ștender cu umerașe colorate. Așa vrea ea, așa facem. Cum spuneam, camera e mică, dar așa cum ne-am gândit noi să aranjăm totul, ar avea o cameră cochetă de domnișoară, în care să-și petreacă timpul cu drag.

Continue reading Planuri anulate

Reorganizarea

organizare_internaDe undeva trebuia să începem şi am ales să începem cu noi.

Ca tot românul care mai are încă o fărâmă de minte şi înţelege că până nu ne schimbăm noi, nu se va schimba nici ţara, am început săptămâna asta reorganizarea. Bine, abia facem un plan pe care sperăm să-l lansăm în beta de la 1 decembrie, să-i rezolvăm neregulile până la sfârșitul anului și să-l aplicăm 100% de la întâi ianuarie, pentru că, nu-i așa, începuturile de an sunt numai bune pentru schimbări.

Dar important e că lucrurile s-au pornit, știm clar de unde plecăm și unde vrem să ajungem. După părerea mea asta e lucrul cel mai greu de stabilit, deși n-ai zice asta la prima vedere.

Continue reading Reorganizarea

Arrow

Nu mă pot lăuda că am văzut multe seriale la viața mea, dar toamna spre iarnă e sezonul lor și anul ăsta mă uit la Arrow. Băiatul de bani gata al lui unui milionar este dat disparut (cu acte în regulă, adică cu piatră de mormânt și certificat de deces) după ce pleacă împreună cu tatăl lui și sora iubitei într-o croazieră pe mare din care nu se mai întorc. Tipul apare după 5 ani, complet schimbat și cu skiluri de arcaș. Și aici începe serialul…

stephan amellÎmi place Oliver Queen (Stehepan  Amell), e genul meu de… actor. Nu-mi plac bărbații cu ochii albaștri, dar el și Went Miller fac excepție. Au acel ceva pentru care m-aș uita la orice prostie de film în care ei doi ar juca. La asta contribuie mult și faptul că i-am văzut prima dată în roluri de băieți deștepți, dar sunt sigură că nu-i numai asta. Ok, nu mă judecați prea tare, sunt femeie. Mi-s dragi toți bărbații din serial, până și Malcolm sau, împingând un pic limitele și polițistul Lance, deși de multe ori l-aș fi luat la bătaie dacă era lângă mine și eu făceam parte din distribuție, evident. 😀

emily bettDintre fetele din serial o admir pe Theea, dar sunt fascinată de Felicity (Emily Bett Rickards) și-am știut de la început că se potrivește perfect cu Oliver. Nu-mi place Laurel (Katie Cassidy) și nici sora ei Sara, dar între ele două o aleg oricând pe cea din urmă. Laurel nu mi-a plăcut deloc încă de la început și nu-mi place nici acum în sezonul trei.

Continue reading Arrow

Meseriașii pricepuți

Am un mare respect pentru meseriașii pricepuți, dar am un și mai mare respect pentru echipele de meseriași pricepuți. Știți voi, băieții aia care vin și-ți montează mobila pentru dormitor în maxim o jumătate de oră, după ce tu te-ai chinuit două zile să potrivești bucată cu bucată în niște nenorocite de șuruburi și nu și-a ieșit nicicum.

Da, aveți dreptate, sintagma meseriași pricepuți nu există, am inventat-o eu acum pentru că am întâlnit atât de mulți meseriași nepricepuți, încât cred că sunteți de acord cu mine că meseriaș nu mai înseamnă de mult un om iscusit care chiar se pricepe la meseria pe care o practică.

S-a ajuns la asta pentru că nu mai există școli adevărate de meserii, sau dacă există prea puțini tineri vor să le urmeze, pentru că, nu-i așa, toată lumea visează să lucreze la birou. 😀

Continue reading Meseriașii pricepuți

Otto Witte Președinte

Urmează din nou un post pentru iubitorii de lectură, dar și pentru cei cărora le place politica și sunt în stare să scrie un discurs care să convingă poporul că Otto Witte e cel mai potrivit candidat pentru președenție.

Afis Nicoll v2.cdrDe fapt, Otto Witte este un fost acrobat de circ despre care nici cel mai mare dușman al lui nu poate spune că e prost. E personajul principal al cărții ”Dacă citești asta înseamnă că am murit” a lui, cum altfel, Andrew Nicoll, și are răspunsuri pentru toate problemele noastre. Fiți atenți aici, la extrasul acesta de interviu:

De ce credeți că nu am reușit până acum, în 25 de ani de istorie postdecembristă, să ne îndeplinim visul de a transforma România într-o lume mai bună?

Continue reading Otto Witte Președinte