Author: Nina

Când încep copiii să vorbească?

Mai întâi o poveste:

Între mine și fratele meu este o diferență de un an și nouă luni. Când Laur avea 2 ani, nimeni nu înțelegea nimic din ce vorbea el. La 3 ani la fel. Eram singura care-l înțelegea și le traducea părinților spusele lui neinteligibile, și întrucât aveam și eu pe vremea aia până în 5 ani, nu sunt sigură că nu le spuneam celor mari doar ce-mi convenea mie. De la 4 ani fratele meu a început să rostească cuvintele din ce în ce mai clar și când a fost de vârsta școlară nu exista nicio diferență între el și restul colegilor săi, în ceea ce privește exprimarea.

Acum altă poveste:

Citeam ieri pe facebook cum o mămică din grupul părinților de gemeni/tripleti… ( dap, există un astfel de grup și e foarte fain cum se susține comunitatea de mămici de acolo) a fost cu fetițele ei la medic la un control de rutina, și pentru că cele mici nu vorbesc la vârsta de 1 an și 8 luni decât foarte puține cuvinte (pa, mama, tata, apa, papa… știți voi) au fost diagnosticate cu retard de vorbire. La 1 an și opt luni. Mai ales una din ele, care nici nu-i răspunde promt mamei când o striga pe nume.

Continue reading Când încep copiii să vorbească?

Cadou pentru femeia care are totul

Când intram la ea în birou mă frapau  mereu două lucruri: bijuteriile și locul în care ea le ținea.

Irina era directoarea noastră de vreo 4 ani. O femeie frumoasă și deșteaptă care ne răsplătea munca prin prime consistente, și mai ales prin zâmbete și vorbe bune. Venea prima la serviciu și pleca întotdeauna, dar întotdeauna, ultima. Avea o familie frumoasă și făcea ea cumva ca soțul (și majoritatea colegilor noștri bărbați) s-o considere idealul feminin. Aveau și de ce, până și noi, fetele, ne doream să ajungem mai devreme sau mai târziu, ca ea. Sau măcar pe aproape. Irina era o femeie împlinită care nu mai avea nevoie de nimic pentru a fi fericită.

Bineînțeles, șefa trecea și ea, ca noi toți, prin zilele mai bune și zile mai proaste. Dar cumva, din toate stările proaste o scoteau bijuteriile ei. Sau faptul că noi toți ne purtam atunci ca niște super- profesioniști.

Continue reading Cadou pentru femeia care are totul

Anul acesta va fi Legoland

După ce în urmă cu trei ani am reușit să facem un fel de tur al Europei cu cortul, și-am avut destinația principală Disneyland Paris, anul acesta vrem să facem ceva foarte asemănător, schimbăm doar parcul de distracții, acum vom merge la Legoland Germania.

legolandCa niște iubitori de natură, ce suntem, vom merge și de data asta tot cu cortul și am rezervat deja locul în campingul Legoland și biletele pentru două zile de parc. Nu mergem singuri, mergem cu prietenii noștri mai comozi, care nu numai că vor veni cu avionul ( cred că nu mai trebuie să spun că noi mergem cu mașina), dar nici nu vor dormi ca noi la cort, ci fix la hotelul Legoland, așa că vom putea povesti apoi cum a fost din mai multe unghiuri. 🙂

Dar până să ajungem acolo e cale lungă, așa că am început deja să facem planuri de drum și cazare. Mi-e așa de dragă perioada asta de prospectare de nu vă spun.

Continue reading Anul acesta va fi Legoland

Cuvântul rar al săptămânii

Nu-s nici arhaisme, pentru că nu-s așa de vechi, nu-s nici neologisme, pentru că nu-s așa de noi. Vorbesc despre cuvintele rare, pe care cei mai multi dintre noi nu le folosesc deloc în limbajul de zi cu zi, dar pe care dacă le vom scoate din anonimatul dicționarului, poate ne vom îmbogăți și noi cumva vocabularul.

Am căutat pentru azi cuvântul AUTOÎNSĂMÂNŢĂRILE. Normal, am început căutările de la a. L-am scris intenționat articulat, pentru că nu-i un cuvânt oarecare căruia foarte mulți oameni îi înțeleg semnificația, mai are și-o parte foarte, foarte interesantă. Ia sa vedem dacă vă dați seama ce mai are el special!

Ca să nu existe vorbe, voi da de fiecare dată și definiția din dex a cuvântului săptămânii ( ok, știu că titlul și exprimarea lasă să se înțeleagă că vor mai urma și alte cuvinte de genul ăsta, îmi place să cred că asta se va întâmpla, dar nu mai promit nimic, pentru că am urâtul obicei de a nu mă ține de cuvânt). Avem, asadar conform dex ’09:

Continue reading Cuvântul rar al săptămânii

Cum e aia cu încrederea in oameni

E greu sau aproape imposibil să garantezi pentru acțiunile tale viitoare, ce să mai spunem pentru ale altora. Fiecăruia dintre noi ne-au fost, cel puțin o dată în viață, înșelate așteptările. Știți voi, bagi mâna în foc pentru un om, și pe el îl doare la bască, iar cu prima ocazie te face să plângi în pumni că ți-ai pus obrazul pentru el. Sau invers.

E normal să-ți pese cel mai mult de tine și de familia ta, și cei mai mulți dintre noi pun asta pe primul loc și bine fac. Punct. Dar viața nu înseamnă doar noi și familia noastră, oricât de mult ne-ar plăcea să fie așa. Și aici intervin prietenii, vecinii, cunoștințele, colegii, vânzatoarea de la magazinul din colț și poștașul. A, mai sunt contactele de pe facebook și de pe alte îndrăgite rețele de socializare. Cu toții sunt ai noștri și împreună cu ei se închide cercul acela numit viață. Sau se învârte? Cercul.

Nu doar noi putem fi dezamăgiți, și alții pot fi dezamăgiți de noi. Mie mi s-a întâmplat. Și m-am simțit atât de prost…Și azi când mă gândesc la chestia asta, ies cumva din zona de confort și simt o apăsare în piept. Dar nu fac nimic să schimb situația, pentru că-s de părere că încrederea se pierde o singură dată, și oricât aș încerca eu să reînnod ceva, lucrurile nu vor mai sta niciodată ca înainte. Pentru că pot privi lucrurile și din partea cealaltă.

Continue reading Cum e aia cu încrederea in oameni

Din Bucuresti in Thassos in 8 ore

Am așteptat plecarea aceasta foarte mult. Visam la Grecia de mai bine de trei ani și acum era la fix 574 Km de noi, dacă ne foloseam de noul punct de frontieră dintre Bulgaria și Grecia, celebru de acum, Makaza. Ok, nu-i încă pe hărți și nici prea multe indicatoare nu-s, dar e imposibil să nu vă descurcati. Noi la întoarcere ne-am învârtit prin Komotini, de vă pot spune fix unde găsiți cea mai bună înghețată și pe ce parte e unitatea militară. Sunt totuși niște indicatoare pe care scrie Bulgaria, dacă ai din prima încredere în ele (noi n-am avut) te duc glonț la Makaza și de acolo….

Am plecat vineri dimineața pe la 3 și jumătate din București, și-am urmat fix drumul descris de Bogdana aici. Am oprit pe drum de câteva ori , inclusiv pentru a face selfie-uri în lanurile de rapiță pe la bulgari:

20150501_070134

Continue reading Din Bucuresti in Thassos in 8 ore

Experienta mea cu olx

Acesta nu este un articol publicitar.

Îl știu pe olx de pe vremea în care era mercador, tocmai și ce-o mai fi fost el înainte că deja am uitat. Multă vreme nu l-am băgat în seamă, deși aveam o mulțime de lucruri care nu-mi mai trebuiau, dar pe care, parcă, nici nu le-aș fi dat gratis.

Prima dată am pus la vânzare o geantă și două rochii. Mai întâi am vândut geanta cu 90 lei (arata impecabil și-o luasem cu vreo 250 lei, dar o purtasem vreo 2 veri). Am trimis-o undeva în provincie și tare mândră m-am simțit. Banii i-am băgat la pușculiță. Pușculița n-o mai am.

Apoi am vândut rochițele, una câte una. Îmi amintesc că m-am întâlnit cu una din cumpărătoare la metrou și ”nebuna” și-a tras rochia pe ea acolo în văzul lumii, ca să vadă cum îi stă. I-a plăcut. A luat-o. A doua s-a dus în provincie, și-a fost îmbrăcată chiar în seara în care a ajuns la destinație. Trebuie să vă spun că asta cu trimisul în țară trebuie luată în calcul când stabiliți prețul de vânzare. Nu întotdeauna e gratis. Rochițele le-am vândut cu 90 lei (da, am un fix cu suma asta) și respectiv 150. Erau rochii de semi-ocazie și am stabilit prețul gândindu-mă cât aș fi dat eu pe ele dacă le-aș fi cumpărat second hand și am scăzut apoi vreo 30 lei. Nu mai știu cu cât le-am cumpărat (ok, nu vreau să-mi aduc aminte), iar de purtat, le-am îmbrăcat pe fiecare o singura dată. Și era păcat să zacă în șifonier, în condițiile în care fetele mele mi-au spus că nu le vor îmbrăca în veci.

Continue reading Experienta mea cu olx

E vremea scrisului de weekend

pasii saptamaniiAproape toți bloggerii care scriu zilnic, au impresia ca o pot lăsa mai moale în weekend, pentru că atunci lumea cititoare are altceva mai bun de făcut decât să stea pe bloguri (perfect adevărat) și, în plus, după ce scrii zi de zi cinci zile lucrătoare, parcă ți-ai dori weekendul departe de tastatură. Numai că… vine câte unul ca mine, care toată săptămâna nu s-a putut atinge de computer și are sâmbăta dimineața chef de scris. Bine, habar nu are despre ce să scrie, dar asta nu-i așa relevant, până la urmă ăsta-i un blog personal pe care scriu ce vreau, mai mult prostii, foarte puține lucruri care contează cu adevărat pentru ceilalți, așa că nu puteți avea pretenții.

Însă blogul ăsta e un loc care pentru mine contează, așa că în timp ce casa răsună de muzică (s-au trezit copilele și zici că nu pot respira fără cântec), eu îmi beau cafeaua și scriu. Bineînțeles că înainte de asta, am luat la mână bucătăria (orice gospodina serioasă își începe sâmbăta trebăluind prin bucătărie). A, că încă-s în pijamale, asta iar nu-i relevant. Le bag imediat la spălat. Stați să se termine prima mașină cu rufe.

Mi-e dor de blog, mi-e dor de zilele în care scriam zilnic și voi erați aici. Citesc uneori posturi din urmă și mi se umplu ochii de lacrimi, nu pentru că aș fi scris ceva de plâns, rareori am făcut asta, ci pentru că retrăiesc o parte din viață. A mea. A noastră. O parte pe care în lipsa blogului n-aș fi avut cum s-o retrăiesc. Și-mi dau seama că ceea ce fac eu aici e neprețuit. Pentru mine și ai mei.

Continue reading E vremea scrisului de weekend

Ce ati alege intre Facebook si Google?

Citeam ieri un articol în care se spunea că facebook intenționează să ”ucidă” google și să devină el stăpânul absolut al internetului. Mă rog, acolo nu zicea chiar așa, dar îmi place mie drama.

Bineînțeles că mi-am pus imediat problema ce-aș alege dacă cineva mi-ar spune ca de mâine nu mai există google, sau tot de mâine nu mai avem facebook. Ce m-ar afecta mai mult. Mai bine zis, m-ar afecta cu ceva? Grav?

Și pentru google și pentru facebook există alternative.  Bineînțeles că-s ca și magazinele de cartier pe lângă supermarketuri, dar sunt.

Continue reading Ce ati alege intre Facebook si Google?

Mă bucur ca le avem aproape

Recunosc, nu știam de apa termală Saint Gervais Mont Blanc. Știam munții, dar nu aveam idee că de acolo de undeva, dintr-un ecosistem în mod miraculos conservat, ne ajung nouă sub formă de spray, creme, loțiuni, la distanță de doar un click, o mulțime de produse cosmetice cu proprietăți nu doar de înfrumusețare, ci și de redare a confortului sau chiar cu efect reparator la nivelul pielii.

Am primit luna trecută de la optimashop.ro mai multe produse pentru testare, printre care un spray cu apă termală Saint Gervais Mont Blanc și un unguent Fleboderm.

Unguentul este de fapt o cremă- gel recomandată în eliminarea aspectelor inestetice ale celulitei, dar și atunci când picioarele ne sunt dureroase. Se zice că, după aplicare, se reinstalează imediat confortul picioarelor, iar miss S. ne este martoră că asta-i cel puțin parțial adevărat. Pentru cine încă nu știe, miss S. este fostul copil Sonia.

Continue reading Mă bucur ca le avem aproape