Trec zilele și nici nu știu cum trec, dar mai ales sunt curioasă unde se duc.
Continue reading Trec zilele
Author: Nina
Outfit de marti (VI)
Chiar dacă Marian are săptămâna asta niște proiecte de la care nu îndrăznesc să-l rup, chiar dacă m-a pus să jur că nu-mi mai fac poze cu telefonul și mai ales nu le mai pun pe blog, eu sper că mă va ierta. 🙂 Nu se făcea să treacă marțea și să nu avem outfit.
Avem, așadar, un outfit foarte lejer pentru zilele acestea caniculare. Balerini nude Tonii, pantaloni scurti de blugi de la, o sa râdeți, Lidl, top făcut de mine dintr-o rochiță albă veche pe care n-o voia nimeni și colierul de la Depot 96 pe care l-ați văzut și săptămâna trecută. La acestea se adaugă celebrul meu ceas Atlantic și ochelarii de vedere.
Maia e acasa
Scriam asta pe facebook acum vreo trei zile:
De azi de dimineață negociez cu miss Iulia. Ea vrea sa ia o pisicuță de doua luni de la o prietena, eu vreau s-o las sa facă asta numai dacă se angajează sa aibă grija de ea, inclusiv sa-i cumpere mâncare și tot ce-i mai trebuie pisicii, din banii ei. Copilul nu se arunca cu capul înainte, sta, se gândește, nu știe ce sa facă, îmi cere ajutorul, își tine capul în mâini, citeste pe net despre nevoile pisicilor, iși aduce aminte ca i s-a mărit alocația și intr-un final se hotărăște: își asuma RESPONSABILITATEA, de mâine va avea puiul de pisica.
Ce-ar fi făcut miss S intr-o situație similară? Va spun mâine pe blog. 😆
Bine, la mine “mâine” acesta se întâmplă să fie abia azi, dar acum am să vă spun mai multe despre familia extinsă cu o pisicuța Maia.
A venit la noi acasă fix în ziua în care mama soacră împlinea 75 ani. Mama iubeste pisicile și a avut câteva în decursul anilor, numai că acum, de vreo 5 ani, după o experiență cu un motan birmanez, vagabond nevoie mare, care nici iarna nu se întorcea acasă noaptea, s-a oprit. Până alaltăieri.
Outfit de marti (V)
Am revenit.
Vă spuneam săptămâna trecută că suntem în renovări cu casa și overcapacity cu atelierul. Acum ne-am liniștit cu casa și am intrat în linie dreaptă cu atelierul, în sensul că suntem oarecum în grafic și dacă nu mai intervine nimic semnificativ, vom termina la timp pentru a putea merge liniștiți în concediu pe la jumătatea lui august.
Pentru outfit azi am avut chef de o rochiță Depot 96 și de un colier tot Depot 96. E drept că rochia era o idee mai lungă când am luat-o, dar am scurtat-o. Pentru că e vară și pentru că am o foarfecă bună de croitorie. Am găsit și-o grădină frumoasă în apropiere și ca de obicei Marian Nedelcu s-a ocupat de fotografii.
Marti fara outfit
Știu, e a doua marțe în care nu avem outfit, asta și pentru că suntem de două săptămâni cu casa întoarsă pe dos și încercăm să terminăm până duminică, fie ce-o fi.
Deocamdată am terminat cu țevile, avem parchetul pentru holul de sus și ne-am ales gresia pentru hol și bucătărie, și parchetul pentru living. Azi sperăm să mergem să le luăm și pe acestea din urmă, iar până la sfârșitul săptămânii să fi șters deja primul praf de pe parchetul proaspăt pus.
În timpul ăsta încercăm să lucrăm cu motoarele la maxim și în atelier, pentru că mai sunt fix 30 de zile până la vacanță și știți cum e, se adună aproape toate înainte de concediu.
Masa neagra
Multă vreme n-am avut în casă o masă mare la care să ne adunăm cu toții în zilele de sărbătoare. Spun n-am avut în casă, pentru ca aveam una pe care o țineam în garaj și o căram în casă de fiecare dată când ne adunan mai mulți sau era ceva eveniment în familie. Masa era oribilă, mai bărână ca bunica și cu picioarele strâmbe. Era din cele care se transformă, se lungesc, cred că a fost chiar prima ieșita din fabrica, atât era de veche.
Asta până într-o zi când o masă permanentă în casă s-a dovedit că ne este mai mult decât necesară, așa că am purces în căutarea ei. Practic am visat eu noaptea că ne trebuie o masă fixă și de aici nevoia.
Am luat la picior toate magazinele de mobilă din București, și pentru că noi suntem genul de oameni fără răbdare, care atunci când își doresc ceva, îl vor ”acum”, masa visată trebuia să fie pe stoc, să aibă scaune care i se potrivesc, să încapă în locul pe care noi îl aveam în living, să aibă cel puțin opt locuri, să fie fixă, să fie frumoasă, să se asorteze cu restul pieselor de mobilier din încăpere și, dacă mă mai gândesc un pic, mai găsesc câteva chestii pe care ar fi trebuit să le îndeplinească. A, și să se încadreze în buget. 2500. Lei.
A venit vacanta cu trenul de Franta
Asta e doar un fel de a spune, pentru că anul acesta nu mergem în Franța și pentru noi nici măcar n-a venit încă vacanța. Totuși, fetele sunt în vacanță și săptămâna asta sunt plecate într-un Dance Camp (tabără cu specific de dans, e traducerea pentru cei născuți înainte de anii ’80) la Rucăr Bran. Nu vă mai spun cât sunt de încântate că-s acolo, când vorbesc cu ele la telefon și-mi povestesc ce fac (au telefoanele maxim 1 oră pe zi), reușesc să le mai strecor și eu câte o întrebare, iar ieri am reușit să spun: Nu vă plictisiți?
Nici o secundă, a fost răspunsul lui miss I, iar de miss S nici măcar n-am reușit să dau până aproape să se facă ora la care predau telefoanele. A avut ea alte treburi de rezolvat, mai urgente, decât să o sune pe maică-sa. În fine, mă bucur nespus pentru ele, sunt foarte încântate de cursurile de dans pe care le fac.
Acum că noi am rămas singuri, e tot degeaba, că lucrăm la fel ca și până acum de la 8,00 la 20,30 și parcă e mai mult de lucru ca niciodată. Ca de obicei tragem tare pentru a ne bucura de aproape 3 săptămâni de concediu în august. Numai că până atunci e cale lungă, avem pe lângă munca din atelier, de schimbat instalația termică în casă , de schimbat gresia în living și în bucătărie, de pus parchet în atelier, de retapițat canapeaua din living. Am retapițat deja canapeaua, mai exact Sorin singur a făcut-o, eu i-am confecționat două barete și i-am admirat munca. E foarte important să-ți admire cineva munca. Mai sunt de făcut doar câteva fețe de pernă, dar asta e ca și cum n-am avea nicio treabă.
Outfit de marti (IV)
Chiar dacă nu scriu eu prea des în ultimul timp, măcar reușesc, cum-necum să mă țin de rubrica asta, cu meritul lui Marian pentru 99% din treabă.
Avem așadar și azi două fotografii cu o variantă de outfit care mie mi-e foarte dragă. Nu e nimic lucrat de mine aici, asta dacă nu luăm în calcul ornamentul acela de pe pantaloni pe care l-am cusut cu mâna mea acolo acum vreo două luni, după ce mi-am agățat pantalonii preferați în masa de croit. Long story…
Cum scoatem petele de pix de pe haine
Cu toții ne-am măzgălit de pix o haină măcar o dată în viață. Cu toții am văzut aceeași haină ieșind apoi din mașina de spălat cu pata de pix intactă și ne-am întristat. Așa că m-am gândit să vă arăt o metodă extrem de ușoară de a scoate petele de pix de pe hainele preferate.
Am avut-o la îndemână pe nepoțica mea Mara, o mare viitoare vloggeriță, are deja mai mult de 50 de clipuri urcate pe youtube, iar la canalul ei vă puteți abona aici. Tineți cont că Mara abia a trecut în clasa a VI-a, deci viitorul vloggurilor e asigurat. Vă veți putea mândri atunci că ați fost printre primii abonați. 🙂
Gata cu vorbăria, să vedem cum scoatem petele de pix de pe haine în 2 minute. Maxim.
Nu-mi pasa deloc de politica de azi
Știu că articolul ăsta vine prea abrupt după cel de ieri, dar trebuie s-o spun. Nimic, dar absolut nimic nu mă va face vreodată să ies în stradă pentru a schimba ceva în politică. Am făcut-o odată și mi-a ajuns.
Vă spun cu mâna pe inimă că nu-mi pasă absolut deloc de cine conduce România, nici de la Palatul Cotroceni nici de la Palatul Victoria și cu atât mai puțin din Casa Poporului. Nici măcar Codruța Kovesi nu mă mai mișcă. Mă gândesc foarte, foarte serios să nu mai merg niciodată la vot. Glumesc, nici chiar așa.
Am o firmă, la care sunt asociată cu soțul, din 2008. Este o firmă de producție confecții, care indiferent de către cine a fost condusă România, a mers înainte. Și a crescut. Nu a făcut-o brusc, a fost o creștere organică, pentru care am tras cu dinții multe zile și uneori nopți, și am ajuns de la 2 angajați în 2009, la 8 angajați în 2015. Avem o cifra de afaceri anuală de aproape jumătate de milion de euro și ne plătim la zi (cu greu) toate datoriile. Nu am făcut afaceri cu statul dacă nu luăm în calcul niște halate de molton făcute pentru un spital din Călărași și niște steaguri pentru un ADP. Dar exportăm echipamente. Chiar și în afara UE. V-am spus toate astea ca să înțelegeți de ce nu-mi pasă.