Author: Nina

O amintire de acum 30 de ani

Guma-turbo-cu-surprizeEra un weekend ( pe atunci îi spuneam sfârșit de săptămână) călduros de început de noiembrie. Eram în forfotă mare, urma să merg la o ziua unei prietene foarte bune, dar înainte de asta voiam să-mi termin temele. Nu trebuia, voiam să le termin, ceea ce am și făcut. Ok, s-a dovedit a doua zi la școală că m-am cam grăbit, dar nu despre asta vorbim acum.

A venit ora stabilită pentru petrecere, mama mi-a împletit o coadă spic de toată jena și, îmbrăcată cu cea mai la modă rochită a anilor 80, am plecat către apartamentul în care se ținea petrecerea, trei etaje mai jos, zece metri in față și incă un etaj mai sus. Adică la etajul unu în blocul de vis-a-vis.

Ne-am adunat acolo vrei zece fete și-un băiat. Nu-l invidiați, era fratele sărbătoritei și cred că și-a dorit mai mult ca noi sfârșitul parangheliei. De ce zic că noi ne-am dorit să vină sfârșitul serii? Pentru că imediat cum am intrat, tatăl fetiței care în acea zi de toamnă împlinea 12 ani, ne-a promis că la sfârșit ne dă fiecăruia dintre noi câte ceva. Omul se întorsese de curând din străinătate (Irak sau Libia, nu-mi mai amintesc, cert e că pe vremea aia astea două erau țări în care românii mergeau la muncă) și dacă ești copilul acelor vremuri, atunci sigur știi că oamenii care veneau din străinătate aduceau pentru copiii lor, printre altele, GUMĂ DE MESTECAT. Cutii întregi.

Continue reading O amintire de acum 30 de ani

Vreau să fiu profesoară

profesoaraNu râdeți!

Cam o dată la doi-trei ani mă apucă dorul să fiu profesoară. Asta se întâmplă fără excepție în perioada în care reîncep școlile. Ca dovadă articolul ăsta l-am început anul trecut pe vremea asta și zace în draft de atunci, așa că o să vă povestesc acum, când sunt din nou în plină criză profesorală.

Îmi place foarte mult să lucrez cu copiii, dar cum n-am făcut la timp nimic în sensul acesta în plan professional (adică să mă fi dus, naibii, la școli de profil), a trebuit să mă mulțumesc cu modelarea fetelor mele. Asta nu mi-a potolit deloc setea de interacțiune cu copiii de vârstă gimnazială (da, am și pretenții, simt eu că m-aș înțelege perfect cu puștii de 10-14 ani), ba din contra, îmi doresc și mai mult asta atunci când observ (cu o doză mare de groază) faptul că ele au depășit pragul acesta.

Continue reading Vreau să fiu profesoară

Outfit de marti (IX)

Pentru că a venit toamna și pentru că mie îmi place asta extrem de mult (mi-a ieșit prin piele căldura de vara asta), vom începe rubrica de toamnă cu niște propuneri draguțe de outfit. Aș aprecia foarte mult să-mi spuneți ce vă place și ce nu, pentru că n-aș vrea să cad în vreo extremă de old fashion din care să nu mă mai scoată nimeni. 🙂

Ca idee generală, eu cred că acum la început de toamnă e timpul să ne purtăm toate rochițele de vară cu o jachetă deasura sau cu un cardigan și, eventual, o esarfă. Abia apoi, încet, încet să trecem de la sandale la botine și cizme. Totul făcut treptat, dacă și vremea ne permite, evident. Așa-i că nici voi n-ați vrea să treceți direct la ploverele cu guler și paltoane sau geci de iarnă?

outfit de toamna 1sursa foto

Continue reading Outfit de marti (IX)

Scoala reducerilor

Da, da, ne-am pregătit și noi, ca toată lumea, pentru școală, chiar dacă acum în clasa a X-a oberv la fete că accentul se pune mai puțin pe câte caiete și cărți încap în ghiozdane, și mai mult pe cum arată ghiozdanele astea.

scoala reducerilorȘi cum orice început de an școlar se lasă cu o listă lungă de manuale (de care noi scăpăm pentru că la Waldorf nu se învață după manuale), de cărți și caiete auxiliare, ne-am aruncat un ochi (mai exact 6) pe lista Editurii All, imediat ce am aflat că vine la început de an școlar în ajutorul părinților, lansând campania Școala Reducerilor. Vă recomand să accesați cu încredere link-ul, nu veți cheltui bani, din contra veți face economii.

Cu gândul la vremurile copilăriei, în care dacă am simțit vreo lipsă, atunci asta a fost lipsa cărților din bibliotecă, am procedat acum așa: le-am spus fetelor că au la dispoziție un buget de 100 lei, din care își pot alege orice carte din Școala Reducerilor. Mă așteptam să se certe pe titluri, să fie măcel, să-mi ceară să le dau voie să depășească suma… N-a fost așa. Și-au ales nu mai puțin de 8 titluri pe care aș vrea să le detaliez mai jos, pentru că sunt cărți importante cu care mă bucur mult că noi ne-am îmbogățit biblioteca, dar care poate vă încântă și pe voi, mai ales că nu-s neapărat pentru clasa a X-a: Continue reading Scoala reducerilor

Doua zile și trei nopți la LEGOLAND Germania

Situat la marginea orășelului Günzburg, Legoland Germania ne aștepta de prin februarie, atunci când ne-am făcut rezervări și am plătit excursia asta.

Tot atunci am făcut și ceva documentare, și am ajuns la concluzia că cel mai bine, pentru a vizita parcul, este să te cazezi în locațiile agreate de Legoland, care îți oferă inclus în prețul sejurului și două zile de intrare în parc. Noi am fost un grup de 9 persoane, și după o întreagă dezbatere, ne-am hotărât ca unii să locuiască la hotelul LEGOLAND, iar alții în campigul LEGOLAND.

Ambele locații sunt foarte frumoase, și foarte aproape de parc. Și destul de scumpe. Mai puțin campingul, care pentru 4 persoane, trei nopți campare cu cortul personal și 4 bilete x 2 zile în parc, a fost 234 euro, și asta pentru că am făcut rezervarile din timp. Drumul până la poarta destinată oaspeților cazați în campusul lor este de 10 minute de mers pe jos prin padure. O plăcere să-l parcurgi dimineața, cu cafeaua băută și cu sufletul plin de energia zilei ce urmează să înceapă.

Continue reading Doua zile și trei nopți la LEGOLAND Germania

Unde dormim in Ungaria (I)

Cei mai mulți dintre voi știu că ne-am întors de curând dintr-o vacanță petrecută prin Europa, cu mașina personală. Pentru noi, prima destinație de vacanță a fost LEGOLAND Germania, numai că pentru a ajunge acolo trebuiesc parcurși cca. 1600 km, adică vreo 20 de ore de mers cu mașina, și noi am fost în concediu, nu la vreun concurs de parcurs km, așa că am hotărât că-i bine să ne oprim undeva în Ungaria pentru  o noapte.

Am tot făcut eu diferite scenarii, și până la urmă am ales pentru a ne odihni după prima zi, adică după mai bine de 12 ore de mers în mașină, un micuț și cochet orășel de la granița dintre  Ungaria și Austria. Mosonmagyaróvár este  renumit în zonă pentru apa termală și este situat la fix 1000 km de București.  Noi am plecat de acasă în jurul orei 5.30 și-am ajuns acolo pe la 18, ora Ungariei. Evident am făcut opriri pe drum, dar nimic exagerat, o masă de prâz și câteva popasuri pentru întinderea oaselor.

Pentru cazarea în Mosonmagyaróvár, am rezervat din timp un apartament (noi suntem calculați ca și patru adulți de acum în colo, fetele împlinesc 16 ani anul acesta), la Óvár Apartman Hotel. Am platit pentru el 50 euro +  2 euro taxa de oraș, și am avut la dispoziție o casă întreagă, adică living + bucătarie + loc de luat masa + toaletă, la parter, și două dormitoare și-o baie extrem de mare,la etaj. Am fost mai mult decât mulțumită de locație, de locul de parcare situat în curte, de liniște, de spațiu, de terasa cu masa si scaune de la intrarea în apartament… Nu vă imaginați că era luxul de pe lume, dar am apreciat mult faptul că era totul foarte curat.

Continue reading Unde dormim in Ungaria (I)

Stop, si de la capat!

”Stop” a fost concediul, ”de la capăt” înseamnă că ne întoarcem în atelier cu bateriile încărcate și cu gândul la următoarea vacanță.

Am avut un concediu foarte frumos, din cele pe care ni le-am programat o dată la doi ani. Săptămâna asta am de gand să scriu din nou despre cum e să străbați Europa cu mașina, cu tot cu trecutul în Marea Britanie cu ferry.

De mâine noi începem lucrul, dar pentru voi am un outfit de marți foarte fain, cu câteva ținute de vacanță, dar care, pentru că vacanțele au cam trecut, se potrivesc și acestor zile toride de început de toamnă.

Continue reading Stop, si de la capat!

Ziua de după concediu

back-to-work2Nu, nu ziua în care ne întoarcem la serviciu, ci ziua aceea de stat acasă, după ce ne-am petrecut concediul pe cine știe unde, ziua care ne desparte de revederea cu sefii, cu biroul…

De fiecare dată când mi-am planificat concediul, am făcut în așa fel încât la întoarcerea acasă dintr-o călătorie, să-mi rămână libere măcar 2 zile înainte de reînceperea activității. Mi se par zilele necesare pentru sedimentarea amintirilor, pentru rememorarea lor, pentru întâlnirile cu prietenii apropiați carora să le povestești cum a fost, pentru spălatul rufelor și nu în ultimul rând pentru pregătirea psihică și înțelegerea faptului că tocmai se termină concediul.

Să-ți pui fotografiile în ordine, să-ți admiri bronzul, să mergi la cumpărături, să lenevești în casă, să vezi filme bune și să ți se facă dor de serviciu. Asta-i ritualul pe care noi îl respectăm, și ne iese de fiecare dată. Oricât de dor ne e de concediu, atunci când ne întoarcem la job suntem pregătiți 100% și sunt sigură că la asta contribuie și zilele acelea de stat acasă înainte de a o lua de la capăt.

Outfit de marti (VII)

Recunosc, auzisem vag de ATAELLIER, până ca ei ( mulțumesc Dorothea) să-mi ofere special pentru rubrica asta câteva ținute. Întelegerea a fost să merg fizic la Mega Mall și să-mi aleg ceva ce mi-ar plăcea și, mai ales, mi s-ar potrivi. Mă documentasem de pe site  și alegerea mea urma să fie simplă.

Știți senzația aceea pe care o ai atunci când intri în cabina de probă cu multe produse care-ți plac, și speri ca măcar două din ele să-ți vină bine? Cunoașteți și senzația de neputință simțită atunci când nici măcar una din hainele probate nu se așează cum trebuie pe tine? Mi s-au întâmplat de multe ori și mie, însă în cabina de probă de la ATAELLIER am trăit contrariul. Trei rochițe și două bluze s-au așezat atât de frumos pe mine încât cu majoritatea am plecat acasă și-o să le vedeți și voi în săptămânile ce vor urma.  Dacă vă hotărâți că vreți ceva de la ei, acum e momentul să acționați, sunt reducerile de final de sezon, iar prețurile sunt extrem, dar extrem, de mici zilele astea. Vestea proastă este că stocurile se epuizează rapid, iar colecțiile ATAELLIER sunt sezoniere unice și în număr limitat. Vestea bună ( nu vă lăsam eu fără o veste bună ) este că urmează colecția de toamnă și eu una abia o aștept, mai ales când știu sigur că mi se vor potrivi croielile.

Azi am îmbrăcat o rochita ATAELLIER de vâscoză cu volănaș, și m-am transformat în doamnă când am hotărât să o port cu geantă (una vintage, aflată de ani de zile în familie) și cu cei mai lejeri pantofi decupați cu toc pe care-i am. Pentru dimineață și seară, deja e timpul să avem la noi o jachetă, eu am una de jeans cumpărată la  New Yorker .

Continue reading Outfit de marti (VII)