Aș vrea să prețuim viața mai mult. Să nu ne mai cramponăm de micile neajunsuri, să nu mai credem că e un capăt de țară dacă nu mai avem Almete.
Aș vrea ca ordinea de la încălțăminte să nu conteze și praful de pe șemineu să fie ultima mea grijă. Aș vrea să am întotdeauna
Aș vrea ca soarele să ne însoțească pașii chiar dacă afară plouă. Aș vrea ca atunci când ne simțim rău să ne îngrijim de noi și nu să tragem mai departe cu gândul că lumea se sfârșește dacă nu ne terminăm treaba.
Intru direct în subiect, că nu-i timp de introduceri când e vorba de adolescenți:
Continue reading Lucruri pe care nu le stii despre copilul tau adolescent
Iarna asta am petrecut-o în trei perechi de ghete, două cumpărate anul acesta și una de anul trecut. A trecut atât de repede pentru mine anotimpul rece, încât abia azi mi-am adus aminte că am la păstrare de la sfârșitul anului trecut, două perechi de cizme minunate, una din piele căreia i-am cusut eu niște chestii de-am transformat-o în unicat și o pereche de cizme de călărie, foarte potrivite pentru vremea asta ploioasă. Azi le scot de la păstrare.
Nu știu cum am făcut de-am fost mulțumită doar cu ghetele vreme de trei luni, dar uite că se apropie vremea pantofilor și eu abia o aștept, pentru că am vreo două perechi cumpărate și care în curând îmi vor răsfăța picioarele.
Apropo de pantofi, îmi amintesc de prima mea pereche elegantă pe care mama mi-a cumpărat-o pentru banchetul de la sfârșitul clasei a VIII-a. Erau extrem de frumoși, cu o culoare fină ou de rață, cu o idee de toc subțire și un decupaj în formă de frunză în față. Nu știu unde a găsit mama să cumpere pantofii ăia, cert e că se potriveau perfect cu rochia mea de bal. Am dansat o întreagă seară aflată pentru prima dată pe tocuri și nici n-am știut ce-i ăla disconfort. Dacă mă gândesc bine, cred că pantofii aceia i-aș purta și azi cu mare drag. Bineînțeles că nu-i mai am, bineînțeles că am avut zeci de pantofi de atunci, dar i-am ținut minte pe ei pentru că au fost speciali. Mi-ar plăcea ca și fetele mele să aibă chestii speciale de care să-și aducă aminte peste ani.
Continue reading Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi
Copil fiind, nu m-am gândit aproape niciodată la greutățile pe care părinții mei probabil le aveau. Știam doar că nu ne dau banii afară din casă, și aveam grijă să nu ne dorim luna de pe cer. Grija noastră principală era să nu deschidă mama sau tata ușa camerei noastre și să facem în așa fel încât să obținem permisiunea de a ieși afară la joacă.
Vară, toamnă, iarnă, primăvară, noi ne doream să ne petrecem timpul liber afară, cu prietenii noștri. Găseam întotdeauna ceva de făcut, de la jocuri de-a prinți și prințese, până la antrenamente de gimnastică la nivel de Jocuri Olimpice după mintea noastră. De la strâns capace de sticle de bere, până la construit cazemate din zăpadă. De la plimbări lejere ”în jurul grădiniței”, până la baschet și tenis practicat în curtea școlii în afara orelor de curs.
Am fost copiii anilor 80-90 și am avut o copilărie frumoasă pe care n-aș schimba-o cu cea a puștilor de azi. Știu că sunt și azi copii care își petrec timpul cam la fel ca pe vremea noastră, dar ei probabil, în loc să se bucure de simplitatea copilăriei, o compară cu cea a majorității copiilor de azi, acei copiii care cresc cu tableta, telefonul, play station-ul și ochelarii VR în prejmă. Nu spun că-i rău ce se întâmplă azi, spun doar că eu n-aș vrea așa o copilărie.
Mi-am dorit întotdeauna un frigider dublu sau măcar cu două uși, unul ca acestea ar fi perfect, dar planul bucătăriei noastre nu permite, așa că trebuie să mă mulțumesc cu ce am și să încerc să fac loc într-un frigider clasic tuturor alimentelor pe care le cumpărăm de regulă o dată pe săpămână și pe care e nevoie să le și vedem în frigider, nu doar să le înghesuim acolo. Așadar, cum facem să nu ”uităm” de mâncarea pe care am cumpărat-o și cum păstrăm tot timpul ordine în frigider. Mărturisesc că scriu postul ăsta în primul rând pentru mine, am nevoie de reguli pentru a fi ordonată. Începem:
compartimentele speciale pe care producătorii le-au creat pentru noi și în felul acesta dacă ne trebuie legume ne uităm în caseta pentru legume, dacă vrem să știm dacă mai sunt ouă ne uităm la suportul pentru ouă și tot așa. Ușor.Continue reading Cum facem ordine în frigider în 5 pași simpli
Stăteam aseară și mă gândeam la ce scriam pe blog în urmă cu 5-6-7-8 ani. Cum de aveam un subiect în fiecare zi și imediat cum găseam un minut liber alergam la laptop să scriu ceva, să comentez ceva? Ce s-a întâmplat între timp? Unde s-a dus entuziasmul ăla?
Azi, în loc să mă gândesc la același lucru, mi-am făcut un ceai și m-am așezat la birou. Bine, mi-am băgat ebook reader-ul la încărcat prima dată, pentru că aseară aș mai fi citit ceva, dar mi-a decedat ”cartea” ca să spun așa. Apoi am luat o gură de ceai și m-am apucat de scris.
Adevărul este că habar nu am despre ce să scriu, nici titlu articolului nu i-am pus. Ceva s-a schimbat. Am citit o mulțime de cărți de la începutul anului și dacă mă uit n-am scris o recenzie. S-au întâmplat atât de multe chestii de la începutul anului până acum și eu n-am scris despre nimic. Am momente în care cred că nimic din ce facem nu contează, așa că mai bine nu facem. După care îmi revin și mă apuc de făcut lucruri. Nu trece mult și iar mă gândesc că e totul degeaba.
Am nevoie să accesați link-ul acesta, să apăsați pe donează și să trimiteți 5 lei (asta-i minim, dar puteți trimite cât vă lasă inima, conștiința și bineînțeles portofelul) către un proiect legat de copiii cu diabet de tip 1.
În Romania sunt mai mult de 3000 de copiii diagnosticați cu diabet de tip I. Unul dintre ei este nepoțica mea. Nu, nu pentru ea vă cer să donați, ci pentru 80% din copiii cu diabet care încă nu au un sistem de monitorizare permanentă a diabetului, și sunt nevoiți să se înțepe de cca. 8 ori/zi.
Sunt o iubitoare de mirosuri frumoase. Bine, n-am întâlnit încă oameni care să nu fie. Acum, ce mi se pare mie frumos nu e obligatoriu să fie pe placul oricui, pentru că, nu-i așa, gusturile nu se discută. Dar sigur că mai toți ne ghidăm după niște reguli atunci când ne alegem parfumul.
Primul meu flacon cu aromă mirositoare pe care mi-l amintesc și pe care l-am folosit ani la rând a fost Vanderbilt. Eram studenta. Mi l-a recomandat o prietenă, a spus că l-a mirosit și a dus-o cu gândul la mine. L-am luat. Sticluța mică plină de colonie gălbuie pe care purtam în geantă îmi părea, precum cavalerii veniți să salveze prințesele răpite de zmei sau balauri în basmele românilor. Flaconul de Gloria Vanderbilt îmi devenea aliat în zilele în care plecam în grabă și uitam de parfum. Interiorul mașinii mele se impregna cu arome discrete orientale de iasomie și scorțișoară, iar pielea mea îmi aducea toată ziua iz de vanilie și ananas în simțuri. Nu-i un parfum scump, așa cum nici merele nu-s scumpe, dar din toate fructele din lume, dacă ar fi să aleg unul singur l-aș alege pe el. Pe măr. Parfumul mi l-am recumpărat acum, din nostalgie, după mulți ani de la recomandarea prieteni mele, când l-am găsit pe elefant.
Bineînțeles că de-a lungul timpului mi-am adăugat în ”portofoliu” o mulțime de alte variante de parfumuri. Am avut mereu niște criterii după care m-am ghidat în alegerea lor și n-am dat niciodată greș: Continue reading Cum stiu ca mi se potrivește un parfum
Acum câteva zile am avut o antrenoare nouă, o tânără (însărcinată), la aqua gym. A venit lângă mine și m-a întrebat ceva, iar eu am înțeles:
– Tu în ce lună ești?
M-am gândit că fata s-a uitat la burta mea și a tras concluzia că sunt însărcinată. Adică degeaba merg eu la sală și la aqua gym, că tot am o burtă de femeie gravidă. Bine că nu a întrebat: Cât mai ai până naști? Abia atunci poate mi-aș fi făcut poate ceva griji sau m-aș fi întristat. Dar nu, eu pur și simplu am simțit că mi se umple inima de bucurie. Vă dați seama? Fata aia m-a văzut suficient de tânără încât să mai fac un copil. Ce frumos! Îmi venea s-o pup. Las-o încolo de burtă că o dau eu jos! Toate astea îmi treceau mie prin cap în timp ce îi răspundeam:
Nu eram fan Panny Market pentru simplu motiv că n-am unul suficient de aproape de casa mea. Cred că am fost de vreo două ori într-un magazin de-al lor și țin minte sigur că mi-am luat de la ei un mixer care a mers atât de bine, încât l-am dus să-l folosească și mama după ce eu mi-am luat robot.
Numai că am fost la lansarea noii poziționări a magazinelor Penny, și a noului oncept de comunicare: ”Mereu de România”. De azi au și un spot nou pe TV și tot de azi în toate magazinele Penny din țară veți putea asculta pe durata cumpărăturilor radioul Penny FM. Adică e un radio în toată regula, cu studio, emisiuni, DJ și tot ce trebuie, numai că nu-l vom putea asculta acasă sau în mașină, ci doar în magazinele Penny Market.
Ce mi-a mai plăcut în mod special este că ne-au vorbi de angajați și de faptul că sunt preocupați de ei. Pe lângă salariu și bonusuri, au rechizite pentru copii la începutul anului școlar, nou născuții angajaților primesc pamperși și vor avea și carduri speciale cu preturi preferențiale pentru ei. Acum au și emisiune de radio specială, Noi între noi, înainte de începerea programului de muncă. Adevărul este că trebuie să faci ceva ca să-ți fidelizezi angajații, mai ales într-o industrie din asta în care fluctuația de personal e mare.